4. Cinci milioane de
minţi turmentate
Telefonul meu sună pe la miezul nopţii.
Somnoros am ridicat receptorul, dar vocea de la celălalt capăt m-a trezit imediat:
"Doctore poţi să vii aici fără întârziere? Doi oameni au fost omorâţi pe
şoseaua principală şi alţi doi sunt în stare gravă!"
Când am ajuns, acolo era adunată o mare
mulţime. Un şofer a izbit marginea unui pod şi volanul i-a intrat în piept. O
privire asupra lui mi-a arătat că orice ajutor era de prisos. Ceilalţi trei
ocupanţi ai maşinii au fost aruncaţi în albia unui râu sec, la
douăzeci-treizeci de metri mai departe. Una din acele persoane, o femeie, era
moartă. O a doua femeie zăcea pe un parbriz distrus pe care l-a luat cu ea când
a fost azvârlită înainte. Ea gemea de dureri. Un bărbat semiconştient era de
asemenea jos în noroiul şi pietrişul pârâului.
Ce scenă groaznică! Maşina strivită, doi
oameni schilozi, acoperiţi cu sânge şi noroi şi două persoane care nu vor mai
respira niciodată. Grozăvia catastrofei era deosebit de impresionantă. Ea ar fi
putut fi prevenită dacă mintea şoferului nu ar fi fost răpită de un stupefiant.
În acea noapte am văzut grozăvia
distrugerii, a suferinţei şi a morţii, care pot să survină atunci când mintea
unei persoane este întunecată. Mărturisesc că memoria mea este mult prea slabă
pentru a putea reda multiplele scene, mari sau mici în importanţă, care se
întâmplă zilnic din cauză că minţile a cinci milioane de americani sunt astfel
jefuite de claritate. închipuiţi-va un astfel de şofer beat la volanul unui
autobus încărcat cu elevi, înclinat nebuneşte pe marginea unei prăpastii pe o
şosea şerpuită. Imaginaţi-vă învălmăşala a douăzeci şi şase de copii îngroziţi
care încercau să-şi salveze viaţa sărind afară atunci când autobusul încetinea
mersul la curbele şoselei.
Milton Golin publică în revista
Asociaţiei Medicale Americane un articol intitulat "Hoţi a cinci milioane
de minţi" şi afirmă: "Băutura a subjugat cinci milioane de bărbaţi şi
femei în Statele Unite aşa cum un cowboy prinde animalele şi noi victime se
adaugă într-o proporţie de 200.000 pe an" (Milton Golin, "Robber of
Five Million Brains", Journal of the American Medical Association, July
19, 1958, pag. 1496).
Cât de multe decese sunt pricinuite de
americanii parţial dezechilibraţi de pe şoselele noastre? Un studiu intreprins
în statul Delaware arată că alcoolul cauzează circa jumătate din decesele de
circulaţie ("Motor-Vehicle Accidents", Journal of the American
Association, March 30, 1957, pag. 1149). Un studiu similar efectuat de
Departamentul de Stat al Sănătăţii din New-York şi Universitatea Cornell a
arătat că în oraşul New-York 73% din conducătorii de automobile fiind beţi s-au
făcut răspunzători de accidentele în care au murit. (New-York State Departement
of Health Bulletin, Vol. XIV, May 29, 1961, pag. 85). De asemenea în
Westchester County, New-York, au fost efectuate analize de sânge la 83 de
conducători auto care au murit în accidente de autoturisme individuale.
Analizele au arătat că 79% din aceşti conducători auto au fost sub influenţa
"băuturilor spirtoase" (Ibid., Vol. XI, July 14, 1958, pag. 113).
Dacă considerăm că chiar şi numai 50% din
cele patruzeci de mii de decese anuale ca urmare a accidentelor de automobil ar
fi cauzate de băuturile alcoolice şi aceasta ar fi suficient de mare act de
acuzare împotriva acestui ucigaş caracteristic al unui număr de douăzeci mii de
bărbaţi, femei şi copii americani. Mulţi conducători auto au pierdut permisul
de conducere pentru că au produs o omucidere pe autostrăzile noastre. Răul însă
este că acesta - alcoolul - este autorizat legal pentru a continua măcelul a
mii de oameni. Privilegiat şi legalizat el continuă un astfel de măcel.
În apărarea acestui masacru, se
argumentează că impozitele noastre pe venituri ar fi mai mari dacă industria de
băuturi spirtoase nu ar exista. Totuşi, multe studii arată că o jumătate de
duzină de alte cheltuieli, ar fi mai mici. O societate de asigurări arată că
taxele de asigurare auto ar fi reduse cu 40% "dacă conducătorii auto nu ar
fi creat o astfel de problemă" (William N. Plymat, Buffalo Evening News,
July 29, 1960, pag. 1).
Ce rol joacă aceşti cinci milioane de
beţivi în alte morţi violente, precum şi în omucideri? Nu voi uita niciodată
noaptea aceea când am intrat într-o casă, unde am găsit un om beat apăsând
revolverul încărcat pe tâmpla soţiei sale, mamă a 5 copii. Noroc că am sosit la
timpul potrivit. Poate că prezenţa mea l-a obligat să-şi cruţe soţia. A lăsat-o
în pace, dar mi-a spus: "Dacă nu m-aş fi gândit că voi fi spânzurat pentru
aceasta, i-aş fi zburat creierii."
Un studiu statistic arată că alcoolul
joacă un rol important în tot felul de morţi violente: "Ân urma
autopsiilor efectuate timp de 27 ani, dr. William C. Wilentz medic şef al
districtului Middlesex Counthy, N. J., arată că alcoolul era cauza determinantă
în 41,2% din morţile violente" ("Incidence of Violent Deaths Tied to
Alcohol Reported High", Medical Tribune, July 25, 1960, pag. 4).
Nici un stupefiant cunoscut omului, nu
este mai larg folosit şi mai frecvent responsabil de decese, maltratări sau
crime, decât alcoolul.
Este revelatoare o privire asupra
problemei sinuciderilor, a unsprezecea cauză principală a morţii violente care
cuprinde anual douăzeci de mii. Statisticieni experţi estimează că alcoolul
este răspunzător pentru cinci mii din aceste decese (Eli Robins,
"Recognition and Management of the Seriously Suicidal Patient",
Medical Science, July 25, 1960, pag. 781).
Alcoolul fură minţile pe diferite căi.
Când eram internist de spital, era obişnuit lucru să vezi în salonul spitalului
un om călărind pe un elefant roz, imaginar. El ţipa că este atacat de o turmă
de bivoli coloraţi în oranj sau că este apucat de o gorilă stacojie. Până la
sfârşit, el credea că într-adevăr călăreşte pe un asemenea elefant. Saloanele
mari ale spitalului au devenit în acea zi un adevărat balamuc, deoarece omul
ţipa şi căuta adăpost. Uneori el încerca să scape prin fereastra pe care o
spărgea spre a sări de la etaj. Noroc că infirmierele erau destul de iuţi
pentru a-l apuca de pulpana cămăşii de noapte şi a-l trage înapoi. Atunci când
trebuia să legăm asemenea pacienţi de paturile lor şi să le administrăm doze
mari de morfină, unii mureau. Cu toată tehnica avansată de astăzi, mortalitatea
din cauza deliriumului tremens este de 4% (Russell L. Cecil and Robert F. Loeb,
Textbook of Medicine, Philadelphia, W. B. Saunders Co., 1959, pag. 1653).
Moartea rezultă şi din alte forme de
vătămare alcoolică a creierului. Unele victime manifestă o tulburare a auzului
care poate produce atâta frică încât unii pot să se sinucidă.
Alcoolul este unul din factorii cei mai
importanţi care fac ca demenţa să fie socotită problema de sănătate Nr. 1 a
Americii. Un raport medical recent afirmă: "Circa 10% din internările în
spitalele de boli mintale sunt înregistrate oficial ca datorită alcoolismului
şi alte 10% sunt în mare măsură cauzate tot de alcoolism. în plus, spitalele
obişnuite au în îngrijire de asemenea mulţi alcoolici efectiv deranjaţi
mintal" (Ibidem). De fapt 6% din alcoolicii cronici manifestă demenţă sub
o formă oarecare (Frederick Lemere, "Final Outcome of Alcoholism",
Modern Medicine, July 15, 1953, pag. 110).
Alcoolul atrofiază de asemenea şi mari
suprafeţe din creier, ceea ce duce la un mare procent de sinucidere lentă a
personalităţii.
Alcoolul, acest tâlhar legal autorizat,
ucide în fiecare an multe zeci de mii pe autostrăzile noastre. El împinge pe
unii la crimă, omucidere sau sinucidere, iar pe alţii îi pune în dosul
gratiilor, ca maniaci, ca nebuni. Shakespeare, cuprins de uimire, a exclamat pe
timpul său: "O, Doamne! Cum pot oamenii să pună în gurile lor un duşman
care face să le fure pe furiş minţile” (Othello, ii. 3. 293).
Ba mai mult, efectele alcoolului nu se
limitează cu siguranţă numai la anatomia creierului. Un băutor care de curând
era în cabinetul meu, se plângea că nu poate să ridice destul de sus mâinile
când se bărbiereşte. Nu numai că fiecare al cincilea alcoolic manifestă
paralizie parţială a unor muşchi, dar mulţi dintre aceştia se plâng de dureri
neurotice.
O treabă mult mai serioasă este ciroza
din cauză că sângele din tractul gastrointestinal este împiedecat de a trece
liber prin ficatul împietrit. Ca rezultat a presiunii inverse în vene, extremităţile
inferioare devin umflate mult şi cavitatea abdominală este umtlată aşa de mult
încât victima abia mai poate să respire. Noi putem să uşurăm suferinţa acută a
abdomenului voluminos prin introducerea unui tub prin peretele abdominal şi să
extragem ceva lichid, dar din nefericire lichidul se reface la intervale
scurte, iar pacientul moare. Ficatul obstrucţionat poate de asemenea să producă
presiune inversă şi să tumefieze venele esofagului. Aceste vene subţiate sunt
predispuse la rupere atunci când este înghiţită mâncarea şi poate să producă
serioase hemoragii, de multe ori fatale. Ciroza apare de obicei între anii
35-65. Atunci când un medic asistă pe un suferind sau pe un muribund la o
vârstă relativ tânără şi nu poate să-l ajute, se gândeşte în ce mod este
pustiită viaţa din cauza unor anumite plăceri.
Îmi amintesc de o anumită zi a Anului
Nou. Soţia mea, împreună cu mine, ne-am sculat proaspeţi şi fericiţi şi ne-am
bucurat deosebit de o gustare de dimineaţă cu grapefruit, fulgi de ovăz, şuncă
şi ouă. La prânz am gustat din plin o masă de Anul Nou cu cele mai suculente
garnituri. Dar nu tot astfel s-a întâmplat cu celelalte două perechi ce le
aveam învitate la masă. Ei au întâmpinat Anul Nou cu băuturi şi şi-au irosit
toată dimineaţa ţinându-se de cap, înghiţind aspirine şi luptând cu aspre
senzaţii de greţuri. Nici unul din cei patru nu a putut să mănânce nici măcar o
bucăţică din superbul ospăţ. Am constatat încă odată că viaţa era mult mai
plăcută fără aceste "plăceri".
Alcoolicii sunt privaţi de o viaţă
plăcută. Plăceri, ca: recreerea, muzica, arta, mâncarea, viaţa sexuală, vizita
şi conversaţia, sunt umbrite, sau chiar absente în viaţa acestora.
Unii oameni ezită să urmeze calea
creştinilor din cauză că aceştia nu dorese şi nu-şi permit unele
"plăceri". Acestora li se recomandă să îmbrăţişeze promisiunea:
"Domnul... nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără
prihană" (Psalm 84:11). Ei trebuie să înţeleagă că poruncile Bibliei au
fost scrise pentru ca oamenii să poată obţine cele mai mari bucurii în viaţă.
Mâncarea, nu numai că încetează să facă
plăcere alcoolicului, ci adesea îi dă tulburări din cauza unei serioase
inflamaţii a mucoasei stomacului. El poate contracta un ulcer, sau să piardă
mulţi ani din viaţă din cauza unui cancer gastric. Alcoolul nu numai că îi
fură omului mintea şi sănătatea, dar îi fură şi mulţi bani din pungă. Banii
care ar trebui să asigure hrana, îmbrăcămintea şi locuinţa pentru el şi
familie, sunt foarte adesea aruncaţi pe tejghea. Din această cauză, sunt multe
familii care nu cunosc niciodată subtilităţile unei vieţi adevărate şi adesea
pierderile duc la boală şi serioase neglijenţe.
Băutorul pierde de asemenea multe zile
fără a fi capabil să muncească. Statisticile arată că el pierde câştigul pentru
munca pe o lună în fiecare an. Profesorii de la Universitatea Yale au arătat că
eficienţa sa în muncă este de numai 50% ("A Problem în Business and
Industry", Yale Center of Alcohol Studies, pag. 251). De aci rezultă că
beţivul este "un jumătate de om" deoarece îi lipseşte discernământul
şi îndemânarea. El poate să devină implicat în dispute minore sau majore cu
tovarăşii săi. Mintea sa a fost comparată cu un om care conduce un autovehicul
în ceaţă. în fabrică este de asemenea expus la accidente. Un studiu asupra a
340 de pacienţi care au suferit leziuni din cauza accidentelor, a arătat că 48%
au avut un nivel al sângelui de peste 0,5/1000 (pe litru).
Veniturile obţinute din taxarea
industriei băuturilor spirtoase sunt prea mici ca să poată acoperi cheltuielile
extraordinare cauzate de alcool. Un studiu efectuat în Franţa este cel mai
revelator: "Ân anul 1950 cheltuielile directe suportate de stat de pe urma
alcoolismului au fost de cca. 132 miliarde de franci, în timp ce veniturile
trezoreriei realizate din desfacerea băuturilor alcoolice au fost de numai 53
miliarde franci. Pierderile din cauza productivităţii scăzute în muncă
pricinuite de alcool, sunt estimate la cca. 325 miliarde franci pe an"
("Alcoholism", Journal of the American Medical Association, August 7,
1954, pag. 1366).
O publicaţie a Asociaţiei Medicilor din
America relatează că din cauza pierderilor în industrie pricinuite de acest
"jumătate de om", tu şi eu, suntem excrocaţi anual cu peste 10
miliarde de dolari (Howard Earle, "They're Helping the Alcoholic Worker",
Today's Health, Dezember 1960, pag. 73).
La aceste miliarde se adaugă multe alte
milioane de cheltuieli pentru grija familiilor nevoiaşe ale alcoolicilor,
pentru plata ajutoarelor de bătrâneţe ale beţivilor sărăciţi, pentru plata îngrijirii
în ospicii a demenţilor din cauza alcoolismului. Numai o parte din aceste
cheltuieli ar fi fost cheltuite cu mai mult folos pentru cercetări medicale şi
ar fi salvat omenirea de o largă varietate de boli.
Această colosală risipă de vieţi şi de
bani poate fi împiedecată dacă dăm ascultare sfaturilor din Cartea Cărţilor.
"Nici una din aceste boli...", este promisiunea pentru cei ce împlinesc
multele sfaturi biblice privitoare la beţie. Aici este un pasaj care
avertizează în mod precis, dar într-un limbaj pitoresc, asupra aspectelor
economice, medicale şi sociale ale beţiei, până şi o descriere a
delirium-tremensului:
"Ascultă fiule şi fii înţelept;
îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă. Nu fi printre cei ce beau vin, nici
printre ceice se îmbuibă cu carne. Căci beţivul şi cel ce se dedă la
îmbuibare, sărăcesc şi aţipirea te face să porţi zdrenţe... Ale cui sunt
vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt
plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii`? Ale
celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat! Nu te
uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar
pe urmă, ca un şarpe, muşcă şi înţeapă ca un basilic, Ochii ţi se vor uita după
femeile altora şi inima îţi va vorbi prostii. Vei fi ca un om culcat în
mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg" (Proverbele lui
Solomon cap. 23:19-21; 29-34).