3. Ştiinţă patru mii de
ani mai târziu
"Doctore, trebuie să-mi spui dacă am
cancer sau nu! Eu insist şi trebuie să ştiu ce arată analizele de
laborator!"
Simpatică, în vârstă de treizeci şi şase
de ani, Beth Howard, şedea pe marginea scaunului. Mai bine de două săptămâni,
doctorul său a folosit tot felul de tactici de amânare ca să o pregătească
pentru acest moment.
Când adevărul a fost dat pe faţă, acesta
o zdrobi. "Doctore, nu mă lăsa să mor! Trebuie să mă salvezi! Nu ar fi
posibil să las pe drumuri pe Lorna şi pe Jane. Acum în adolescenţa lor, ele au
nevoie de mine mai mult ca oricând. Apoi, Phil şi Bill."
În hohote, îşi îngropă faţa în pernă. în
asemenea momente orice doctor ar vrea să facă totul pentru a salva o viaţă. Dar
tot ce poate el oferi sunt numai atenuante ale durerii sau calmante. Din cauză
că cancerul lui Beth era avansat, nu mai era decât o chestiune de luni până să
moară.
Beth avea cancer uterin. în anul în care
a murit s-au scurs pe străzile americane treisprezece mii de cortegii funerare
cu victimele acestui cancer special. Multe erau femei de vârstă mijlocie,
majoritatea între 31 şi 50 de ani (Harold Thomas Hyman, An Integrated Practice
of Medicine - Philadelphia W. B. Saunders Co., 1946, pag. 2551).
Cancerul uterin este unul din cele mai
obişnuite la femei. El cuprinde 25% din toate cancerele la femei şi 80% din
toate cancerele genitale. Aceste statistici sunt cu atât mai patetice cu cât
marea majoritate a deceselor ar fi fost prevenite prin respectarea unei
instrucţiuni pe care Dumnezeu a dat-o lui Avraam.
Istoria acestei cunoaşteri este ciudată.
La începutul anului 1900 dr. Hiram N. Winenberg, în timp ce studia mărturiile
pacientelor din spitalul "Muntele Sinai" din New-York, a observat că
evreicele erau comparativ scutite de acest cancer (Hiram N. Wineberg, "The
Rare Occurrence of Cancer of the Among Jewish Women". Buletin of Mt. Sinai
Hospital, 1919). - Era o uluitoare descoperire! Era deci o grupare care a
suferit cu mult mai puţin decât celelte femei de pe urma acestui uriaş ucigaş.
Urmărind acest fir conducător, dr. Ira I.
Kaplan şi colegii săi au studiat înregistrările femeilor din spitalul Bellevue
din New-York şi au fost de asemenea uimiţi de raritatea cancerului uterin
printre femeile evreice (I. Kaplan, and R. Rosh American Journal of
Roentgenology, June 1947, pag. 659-664).
În anul 1949, ginecologii din clinica
Mayo au observat că din 568 de cazuri consecutive de cancer uterin, nici una
din victime nu era evreică. Şapte la sută din primirile la clinică sunt evreice
şi oricine s-ar fi aşteptat ca din 568, şapte la sută, adică patruzeci de
evreice să aibă cancer uterin. Din contră, nu a fost nici un singur caz (Cancer
of Cervix and Non-Jews", Journal of the American Medical Association, July
23, 1949, pag. 1069).
În anul 1954, într-un vast studiu asupra
a 86.214 femei din Boston, s-a observat că la femeile neevreice, cancerul uterin
era de opt ori şi jumătate mai frecvent ca la femeile evreice (W. B. Ober, and
L. Reiner, "Cancer of Cervix în Jewish Women", New England Journal of
Medicine, November 30, 1954, pag. 555-559).
De ce comparativ cu celelalte femei,
evreicele sunt scutite de cancerul uterin? Cercetătorii medicinei sunt de acord
acum, că această spectaculoasă eliberare rezultă din practicarea circumciziunii
la bărbaţii evrei, pe care Dumnezeu a poruncit lui Avraam s-o introducă acum
patru mii de ani.
Un număr de studii recente au confirmat
că independenţa faţă de cancerul uterin nu se datorează factorilor de rasă, alimentare
sau mediul înconjurător, ci cu totul circumciziunii. Alte studii convingătoare
au fost efectuate în India. Cu toată că oamenii de acolo au aceleaşi condiţii
rasiale, mănâncă aceleaşi feluri de mâncare şi trăiesc în acelaşi climat şi
mediu înconjurător, populaţia este împărţită în două grupări religioase. Aceia
care adoră pe Mohamed, de asemenea un ascendent al lui Avraam, practică
circumciziunea. La femeile din această grupare frecvenţa de cancer uterin este
mult mai mică decât la celelalte din aceiaşi rasă care mănâncă aceiaşi mâncare
şi trăiesc în acelaşi mediu înconjurător (A. Symeonidis, "Acta Union
Internationale Contre le Cancer", Bulletin of. U. S. Health Service, Vol.
VII, No. 1, pag. 127; P. S. Rao, R. S. Reddy, and D. J. Reddy, "A Study of
the Etiological Factors în Guntur", Journal of the American Medical
Association, November 7, 1959, pag. 1421).
Un editorial din Jurnalul American de
Obstetrică şi Ginecologie, observă că atât femeile evreice cât şi cele
musulmane indience, au o frecvenţă mai scăzută de cancer uterin şi constată că
aceste două popoare, de altfel neasemănătoare, au un singur numitor comun şi
anume circumciziunea sexului bărbătesc. Editorialul relatează în continuare că
în insulele Fiji, procentul cancerului uterin este în mod categoric mai scăzut
printre cei care practică circumciziunea. Editorialul conclude cu sfatul ca
toţi noii născuţi de sex bărbătese să fie circumcişi pentru a preveni acest
cancer (S. L. Israel "Relative Infraquency of Cervical Carcinoma în
Jewish Women: Is the Enigma Solved?" American Journal of Obstetrics and
Gynecology, March 1955, pag. 358- 360).
Ştiinţa medicală recunoaşte necesitatea,
dar din nefericire populaţia nu ia în serios valoarea circumciziunii. Poate
circumciziunea la bărbaţi să prevină cancerul la femei? Organul sexual
bărbătesc este acoperit cu un exces de prepuţ. Circumciziunea (tăierea
împrejur) remediază inconvenientul prin înlăturarea surplusului de prepuţ.
Dacă prepuţul rezistent, neretractabil, nu este îndepărtat, nu se poate
realiza rapid curăţirea corectă. Ca rezultat mulţi microbi virulenţi, inclusiv
bacilul Smegma producător al cancerului, poate să se dezvolte din abundenţă. în
timpul legăturii sexuale aceşti microbi sunt depozitaţi în canalul vaginal.
Dacă membrana mucoasei canalului este intactă, nu rezultă decât o mică
vătămare. Totuşi, dacă există o leziune, aşa cum se întâmplă după naşterea
copilului, aceşti microbi pot da naştere la iritaţii considerabile. întrucât
acea parte a corpului care este supusă iritaţiei este susceptibilă la cancer,
este cu totul subânţeles de ce cancerul uterin poate să se dezvolte, după toate
probabilităţile, la femeile ale căror tovarăşi de viaţă nu sunt circumcişi.
Aceşti microbi care produc cancer la
femei pot irita şi organul bărbătesc cauzând şi acestora cancer. Extrema
raritate de cancer la penis, la bărbaţii circumcişi, este arătată prin faptul
că în anul 1955 a fost înregistrat abia al patrulea caz din istoria medicală.
(A. J. Paquin, Jr. and J. M. Pearce, Journal of Urology - November 1955, pp.
626-627).
Astfel, putem spune că circumciziunea
este profilaxia aproape perfectă împotriva acestui cancer. Prevenirea prin
circumciziune este cu mult mai importantă decât tratamentul, deoarece îndată
ce diagnosticul cancerului a fost stabilit, îndepărtarea chirurgicală a
penisului este obligatorie.
După mulţi ani de studii, ştiinţa
medicală a acceptat în sfârşit metoda cea mai bună de prevenire a ambelor
cancere, la bărbaţi şi femei. în sfârşit, ştiinţa medicală a ajuns la acest
rezultat cu patru mii de ani mai târziu. Stiinţa nu a ajuns la acest rezultat
pe bază de cercetări în laborator. La acest rezultat s-a ajuns în urma unui
lung şir de statistici de-a lungul anilor, datorită faptului că multe
generaţii de evrei au fost credincioşi poruncii lui Dumnezeu dată părintelui
lor Avraam (Geneza 17:10-12).
Unii oameni se îndoiesc că Dumnezeu a
protejat atât de minunat pe israeliţi în timpul plăgilor din Egipt şi a secat
Marea Roşie pentru a-i scăpa din robie. Dar aceste minuni sunt într-adevăr
neînsemnate în comparaţie cu directivele minunate pe care Dumnezeu le-a dat,
care au salvat pe israeliţi şi pe alţii de plăgi, epidemii şi cancer, timp de
multe secole.
Asupra subiectului circumciziunii mai
este încă de remarcat un fapt decisiv. în noiembrie 1946, un articol din
revista medicală de specialitate "Journal of the American Medical Association"
înşira motivele pentru care circumciziunea noilor născuţi de sex bărbătesc este
recomandabilă. Trei luni mai târziu apăru în aceiaşi revistă o scrisoare a unui
altui specialist. El era în totul de acord cu autorul articolului asupra
avantajelor circumciziunii, dar îl critica pentru greşeala de a fi uitat să
menţioneze timpul cel mai prielnic pentru realizarea acestei operaţii (Martin
C. Rosenthal, Journal of the American Medical Association, Februar 1947, pag.
436). - Acest timp este important. L. Emmett Holt şi Rustin Mc.Intosh
raportează că un copil nou născut are "o susceptibilitate specifică de a
sângera între ziua a doua şi a cincea după naştere... Hemoragiile din această
perioadă, deşi adesea fără consecinţe, sunt uneori intense. Ele pot produce
serioase perturbări organelor interne, în special asupra creierului şi să
pricinuiască moartea prin şoc şi pierderea sângelu” (Holt Pedriatrics, Twelfth
edition, New-York, Appleton-Century-Crofts, Inc. 1953, pag. 125-126). Se consideră
că tendinţa pentru hemoragie este datorită faptului că elementul important de
coagulare al sângelui, vitamina K, nu este formată în cantitate suficientă
decât din ziua a cincea până la a şaptea. Dacă vitamina K nu este fabricată în
tubul digestiv al copilului decât din ziua a cincea până la a şaptea, este olar
că prima zi prielnică pentru executarea circumciziunii ar fi ziua a opta, exact
ziua în care Dumnezeu a poruncit lui Avraam să circumcidă pe Isaac.
Un al doilea element de asemenea necesar
pentru coagularea sângelui este prothrombina. O diagramă bazată pe date discutate
în "Pediatria lui Holt" dezvăluie că în a treia zi din viaţa
sugarului, prothrombina disponibilă este de numai 30% faţă de normal. Deci,
orice operaţie chirurgicală efectuată la un copilaş în timpul acestei perioade,
îl va expune la hemoragii serioase. Din diagramă putem vedea de asemenea că
prothrombina se urcă în a opta zi la un nivel chiar mai înalt decât cel normal
- 110%. Ea atinge atunci nivelul de 100% şi chiar peste. Este deci clar că în a
opta zi sugarul are mai multă prothrombină disponibilă decât în oricare altă zi
din întreaga lui viaţă. Pe baza determinării concentraţiei de vitamina K şi
prothrombină se remarcă deci că ziua excelentă pentru o circumciziune, este
ziua a opta.
Trebuie să aducem elogii multor sute de
oameni harnici care au lucrat cu multă sârgiunţă ani de-a rândul pentru a
descoperi că ziua a opta este cea mai potrivită pentru realizarea circumciziunii...
Felicităm ştiinţa medicală pentru această recentă descoperire, dar să răsfoim
şi filele Bibliei. Ele ne vor reaminti vremurile de acum patru mii de ani când
Dumnezeu, prin Avraam, a introdus circumciziunea. El a spus: "La vârsta de
opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur”
(Geneza 17:12).
Avraam însuşi nu a putut să aleagă
această a opta zi pe bază de experienţe de secole, sau pe bază de încercări şi
de greşeli. Nici el şi nici unul din tovarăşii săi din vechea cetate Ur, din
Chaldeea, nu au fost circumcişi vreodată. Această zi a fost aleasă cu hotărâre
numai de creatorul vitaminei K.
Circumciziunea Vechiului Testament era un
simbol şi un prototip care aştepta cu nerăbdare pe Cristos şi circumciziunea pe
care El o realizează asupra inimei noastre fireşti: "Ân El aţi fost tăiaţi
împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de rnână, ci cu tăierea împrejur a lui
Cristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti"
(Coloseni 2:11). - Aceasta însă este calea circumciziunii lui Cristos.
"De aceea omorâţi mădularele voastre
care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia... Dar
acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate...
întrucât v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi cu faptele lui” (Coloseni 3:5-9).
Aşa cum Dumnezeu cerea circumciziunea
fizică de la evreu, tot aşa astăzi El cere de la noi "calea circumciziunii
lui Cristos" care înseamnă "să fim dezbrăcaţi de firea
pământească" cu emoţiile sale de "mânie, pasiune, răutate" şi
egocentrism. Astfel de circumciziune este de cel mai mare folos pentru om,
deoarece îl scuteşte de aceste emoţii şi sentimente neplăcute, care sunt
categoric recunoscute de către psihiatria modernă ca fiind cauza sau agravarea
celor mai multe boli. Emoţiile fireşti produc tensiuni pe care unele persoane
competente le consideră acum ca fiind cauza tuturor bolilor (J. D. Ratcliff,
"Stress the Cause of All Disease?", Reader's Digest, January 1955,
pag. 24-28).
În timp ce circumciziunea fizică previne
două cancere fatale, circumciziunea spirituală a lui Cristos asupra naturii
noastre păcătoase, previne un număr cu mult mai mare de boli importante.
Circumciziunea trupului aşteaptă cu nerăbdare circumciziunea spiritului
(Deuteronom 10:12, 16; Ieremia 4:4; Romani 2:28-29; 4:11; Galateni 6:13-15).
Circumciziunea corporală nu este cerută
astăzi de la creştini deoarece ea priveşte nerăbdătoare spre o circumciziune
mai bună, pe care o realizează acum Cristos asupra minţii şi inimii omului.
(Faptele apostolilor 15:22-29).
Cel ce observă numai simbolul fizic al
circumciziunii este un proscris spiritual şi de aceea este de înţeles de ce
Dumnezeu face circumciziunea lui Cristos o condiţie a celor ce-i aparţin:
"Cei ce sunt ai lui Cristos Isus, şi-au răstignit firea pământească
împreună cu patimile şi poftele ei” (Galateni 5:24).
Numai dacă această divină operaţie este
realizată, omul se poate bucura de promisiunea Tatălui ceresc, că: "Nici
una din aceste boli…”