21. Problema Nr.1 de
sănătate a naţiunii
Aproximativ nouă milioane de americani
suferă boli emotive şi mintale. Jumătate din totalul paturilor de spital sunt
ocupate de alienaţi mintali. în realitate, unul din douăzeci de americani
suferă de o tulburare psihică serioasă care necesită internarea într-un spital.
Boala mintală este într-adevăr problema
numărul unu în domeniul sănătăţii naţiunii. îngrijirea pacienţilor în spitalele
noastre de boli mintale costă anual circa un miliard de dolari. în afară de
cei internaţi în ospicii, există un mare număr de bolnavi care nu au nevoie de
spitalizare, dar care sunt incapabili să se supună singuri. Aceştia muncesc
puţin, sau deloc şi constituie o grea povară pentru contribuabili.
Care este cauza bolilor mintale? în acest
capitol am dori să discutăm pe scurt doar acele tulburări care apar vizibil la
creier. Mai întâi, un procent neînsemnat din aceste cazuri sunt urmarea unei
leziuni directe a creierului în urma unui accident. în al doilea rând,
vătămarea creierului poate să rezulte dântr-o cauză infecţioasă sau toxică.
Cea mai obişnuită infecţie a dementului, este sifilisul. în urmă cu douăzeci de
ani, 10% din pensionarii azilurilor erau internaţi din cauza sifilisului.
Cea mai obişnuită toxină care provoacă
demenţă este însă alcoolul. într-un manual de medicină editat în 1959, citim:
"Circa 10% din internările în spitale de boli mintale sunt datorate alcoolismului,
iar alte 10% sunt datorate alcoolismului numai ca factor colateral favorizant.
în plus, spitalele generale au în îngrijirea lor mulţi alcoolici deranjaţi
acut de acest toxic şi apoi mai există un număr necunoscut, dar foarte mare, de
persoane care şi-au ruinat cariera şi au suferit un fel de sinucidere treptată
a personalităţii prin dedarea la alcool” (Philadelphia, W. B. Saunders Co.,
1959 p. 1653).
Al treilea tip de nebunie care include
schimbări vizibile în creier, este arterioscleroza cerebrală. într-un capitol
precedent am remarcat factorii mai de seamă care produc arterioscleroza,
precum: ereditatea, consumarea grăsimilor animale, îmbuibarea, fumatul şi
stressul (âncordarea). Totuşi, aceste deranjamente mintale, frecvente la
oamenii în vârstă, sunt adesea datorate unei combinaţii de arterioscleroză cu
un factor de personalitate. Unii oameni în vârstă ar putea să sufere de o
demenţă evidentă, dar adesea în loc să fie consideraţi nebuni, sunt mai repede
clasificaţi "imposibili". Personalitatea neatrăgătoare care se
manifestă la unii cetăţeni mai în vârstă, nu este o izbucnire subită. Este mai
degrabă continuarea stărilor de furie din copilărie, elaborarea îngâmfării din
adolescenţă, dezvoltarea în continuare a siguranţei de sine în vârsta
mijlocie, care acum la bătrânţe seprezintă ca o personalitate complet
spinoasă, acră şi uşor iritabilă.
lnainte ca arterioscleroza să obtureze
arterele sale cerebrale, izbucnirile usturătoare ale acestui individ au fost
suportabile numai pentru că ele erau răspândite pe o mulţime de contacte şi
dăinuiau un timp scurt. Acum când arterioscleroza a redus radical activităţile
sale fizice, a schimbat terorizarea sa în turbulenţă şi l-a închis între cei
patru pereţi ai casei, el a devenit imposibil.
Dacă de-a lungul anilor ducem o viaţă
dereglată, de văicăreli şi de critică, mai târziu, când felul nostru antipatic
este multiplicat şi agravat de obturarea arterelor noastre cerebrale, pe drept
cuvânt, vom putea fi compătimiţi de copiii noştri. Ar putea să fie tot atât de
greu să ne schimbăm atitudinea cum ar fi de greu să înlăturăm o zgârietură
adâncă dintr-un disc fonografic. Dacă nu avem grije acum, am putea să sfârşim
ca o "sperietoare pe două picioare".
Dr. Bess Fancher, un observator
pătrunzător al omu1ui, îmi spunea odată: "Doctore, nu avem multe de spus
despre cum arătam la 16 ani, dar noi suntem singuri care hotărâm cum vom arăta
la 60 de ani." William Wordsworth exprima acelaşi gând pe altă cale:
"Copilul este tatăl omului” (W. Wordsworth, "My Heart Leaps Up")
Tipic pentru atitudinea acelora care au
în grijă părinţii lor în vârstă, sunt cuvintele doamnei Sabin: "Doctore,
trebuie să-mi spui ce am de făcut cu mama mea. Nu mai pot s-o suport. Ea ne
scoală în timpul nopţii. Soţul meu doarme cam o jumătate de oră pe noapte şi
apoi trebuie să se ducă la lucru. Mereu strigă la copii şi ei sunt neliniştiţi.
De câţiva ani de când o am pe mama la mine sunt complet îmbătrânită. Nici
tabletele somnifere n-o mai linistesc. Doctore, sunt terminată. Aşa am
meritat-o. Trebuie să mă ajutaţi."
Inutil să spunem că nici pentru medici nu
este uşor să dea o soluţie în asemenea cazuri. Spitalele şi sanatoriile
particulare nu doresc pacienţi care deranjează deoarece ei tulbură pe alţii,
iar rudele nu sunt totdeauna învoite să interneze pe cei dragi într-un ospiciu
de nebuni. în realitate, aceste cazuri nu sunt destul de serioase pentru un
azil de alienaţi, dar sunt prea dificile pentru celelalte aşezăminte sanitare.
Unii dintre aceştia pun la grea încercare răbdarea şi scurtează vieţile acelora
ce-i îngrijesc.
Ca să nu dau impresia că nesocotesc pe
cei de vârstă înaintată, mă grăbesc să descriu un om la 90 de ani, unul din
cei mai mărinimoşi oameni pe care i-am cunoscut vreodată. Dealungul multor ani
a manifestat bunătate, voioşie şi consideraţie pentru oricine. Când pastorul
D.G. Hampe s-a retras din preoţia activă plină de succese la Akron-Ohio, el
era, după cum spunea însuşi, "un tânăr la 92 de ani". De mulţe ani
refuza să fie pensionat din cauză că după cum spunea el, era "supraânsufleţit".
El era mai energic şi avea mai multă clarviziune decât mulţi alţii la 30 de
ani. După pensionare, pastorul Hampe şi soţia sa paralizată au trăit la fiica
lor care era măritată. După câtva timp el suferi câteva mici accidente
vasculare cerebrale, comele durând de la câteva minute până la câteva ore. Apoi
a avut un şoc serios (accident vascular). Coma a durat câteva zile şi a fost
profundă. Nu mai putea să înghită. Pentru a-i prelungi zilele i-au introdus un
tub stomacal prin care l-au alimentat. încă odată deveni parţial conştient.
Dându-şi seama de ceea ce am făcut ca să-l menţinem în viaţă, zâmbi şi spuse:
"Eu cred că ar fi fost mai bine dacă maţi fi lăsat să plec acasă, ca să
fiu cu Domnul meu." O zi sau două mai târziu am încercat din nou să vorbim
cu dânsul. Cu toate că nu putea nici să deschidă ochii, nici să vorbească,
părca totuşi să audă pentru că îşi adună ultimele puteri, ridică o mână slabă
şi făcu un semn de rămas bun. Au trecut şase ani de atunci şi văduva sa, doamna
Hampe care va avea în curând 94 de ani, trăieşte încă în căminul fiicei. Cu
toate că este paralizată şi constrânsă să stea într-un scaun cu rotile, este
totdeauna fericită şi amabilă. Ea are din plin dureri şi suferinţă, dar
niciodată nu aminteşte de ele.
Care este deosebirea dintre această
pereche vârstnică şi alţii mult mai tineri? După părerea mea răspunsul este
evident. Ei au ascultat poruncile biblice şi au scăpat de mulţi din factorii care
produc arterioscleroza. Nu numai că au trăit mai mult, dar ei au căpătat personalităţi
alese deoarece au avut Biblia ca îndrumător. Timp de 55 de ani au slujit
Domnului în desinteresata lor consacrare de a ajuta pe alţii. Adeseori cu
salarii mici, ei şiau dus greutăţile şi au crescut cei patru copii. Arterele
lor nu au devenit sclerozate din cauza îmbuibării şi au luat mereu tot ceea ce
le-a dat Domnul, cu inimile fericite şi pline de mulţumire. Nu este de mirare
că această văduvă paralizată este iubită de toţi care o cunosc. Fiica sa şi
rudele cu care trăieşte, nu se simt niciodată împovăraţi cu dânsa ci mulţumesc
Domnului că o ţine în viaţă pentru a le înviora sufletele.
Biblia are sute de sfaturi pentru o viaţă
îndelungată, fericită şi sănătoasă. Iată unul din ele: "Veniţi fiilor şi
ascultaţi-mă căci vă voi învăţa frica Domnului (adevărata religie). Cine este
omul care doreşte viaţă (să trăiască) şi vrea să aibă parte de zile fericite?
Fereşte-ţi limba de rău şi buzele de cuvinte înşelătoare! Depărtează-te de rău
şi fă binele; caută pacea şi aleargă după ea!" (Psalm 34:11-14).
În aceste puţine rânduri constă terapia
medicală care ar fi prevenit milioane de cazuri de boli mintale. "...
depărtează-te de rău...", profilaxie perfectă împotriva paraliziei
sifilitice, odinioară cauza unuia din fiecare lo cazuri din azilele noastre de
alienaţi mintali. "Depărtează-te de rău..." şi evită psihozele
alcoolice care umplu în mod curent lista de internări din instituţiile noastre
pentru alienaţi mintali.
"Fereşte-ţi limba de rău şi buzele
de cuvinte înşelătoare..." fă binele, caută să fii în pace..." acesta
este sfatul pe care dacă îl urmaţi nu veţi deveni un pisălog nesuferit.
Fiind prietenos faţă de alţii, veţi
deveni o personalitate iubită şi plăcută. Dacă zecile de mii de bolnavi din
aşezămintele noastre spitaliceşti ar fi practicat astfel de atitudini biblice,
astăzi ei nu şi-ar fi lansat ultimele lor atacuri de furie în ospiciile de
nebuni şi sanatoriile particulare.