18. Frica cea mai mare a
omului redusă la tăcere
Aproape fiecare cetăţean al Statelor
Unite a fost cel puţin odată într-un magazin "J.C. Penney Store" unul
dintre cele mai mari magazine de manufactură din lume, cu peste 1700 de filiale
în Statele Unite. Puţini oameni cunosc însă una din cele mai importante
întâmplări din viaţa lui J. C. Penney, fondatorul.
În criza din anul 1929 afacerile lui J.
C. Penney mergeau bine. El făcu însă unele aranjamente comerciale imprudente
şi deveni atât de îngrijorat încât nu putea dormi. Ca urmare el a contractat
"Zona Zoster" care-i provocă mari neplăceri şi suferinţe. A fost
spitalizat, i s-au dat sedative dar nu obţinu nici o uşurare. Se zvârcolea
toată ziua şi toată noaptea. Un complex de circumstanţe l-au dărâmat atât fizic
cât şi psihic încât era copleşit de o frică de moarte. în această stare adresă
scrisori de rămas bun soţiei şi fiului, pentru că nu mai avea speranţe să
trăiască până dimineaţa.
În dimineaţa următoare, magnatul marilor
tranzacţii comerciale auzi că în capela spitalului se cântă. Cu puterile ce-i
mai rămăseseră, se târî cum putu şi întră în capelă în timp ce grupul cânta
"Dumnezeu va avea grijă de tine". După aceea a urmat o predică şi o
rugăciune.
Iată însăşi cuvintele lui Penney:
"Deodată s-a întâmplat ceva. Nu pot să explic ce. Pot s-o numesc numai o
minune. M-am simţit ca şi când aş fi fost instantaneu ridicat din întunericul
unei carcere subterane la lumina caldă, strălucitoare a soarelui. Mam simţit
ca şi când aş fi fost transportat din iad în paradis. Am simţit puterea lui
Dumnezeu aşa cum n-am simţit-o niciodată înainte. Mi-am dat seama limpede că eu
singur eram răspunzător pentru toate tulburările mele. Am ştiut că Dumnezeu cu
dragostea lui a fost acolo ca să mă ajute. Din ziua aceea şi până astăzi, viaţa
mea a fost eliberată de teamă. Sunt în vârstă de 71 ani şi minutele cele mai
dramatice şi mai glorioase din viaţa mea au fost acelea pe care le-am petrecut,
în acea capelă, în acea dimineaţă: "Dumnezeu va avea grijă de tine".
(Dale Carnegie op. cit. pag. 253-254).
Astfel, un om a fost eliberat de orice
frică din cauză că s-a încrezut în Tatăl Ceresc, iubitor şi gata să-l ajute în
cele mai dificile situaţii ale vieţii.
William Ewart Gladstone fiind odată
întrebat asupra secretului seninătăţii neobişnuite pe care era în stare să
şi-o menţină în ciuda încordărilor în diverse situaţii, răspunse: "La
picioarele patului meu, unde pot să văd când mă culc şi când mă scol, se află
cuvintele: Tu îl vei păstra în perfectă pace pe cel a cărui plăcere se
odihneşte în Tiine, din cauză că el se încrede în Tine” (Isaia 26:3).
Unii psihiatri care au scris manuale
pentru medici au dat un ajutor care nu este deloc superficial. William Sadler
sfătuieşte pe medici cum să obţină succese în aflarea cauzei tulburărilor
oamenilor: "Rugăciunea este un mijloc puternic şi eficient pentru
înlăturarea temerii. Bărbaţii şi femeile care au învăţat să se roage, pur şi
simplu, cu o sinceritate copilărească, vorbind şi comunicând cu Tatăl Ceresc,
sunt în posesia marelui secret prin care ei pot să arunce asupra lui Dumnezeu
grija lor, ştiind că El are grijă de noi. O conştiinţă limpede este un mare pas
în baricadarea spiritului în drumul spre nevroză. Mulţi sunt victime ale
fricii şi temerii din cauză că ei nu reuşesc cu adevărat să realizeze hrănirea
lor sufletească... Majoritatea oamenilor hrănesc în mod generos corpurile lor
şi mulţi fac pregătiri abundente pentru hrana lor intelectuală, dar
majoritatea lasă sufletul să moară de foame, dând o foarte mică atenţie
hrănirii lor spirituale şi ca rezultat, latura spirituală este atât de slăbită
încât nu este în stare să-şi exercite influenţa asupra minţii care ar putea
s-o facă în stare să biruiască dificultăţile şi să se menţină deasupra conflictului
şi disperării” (Practice of Psychiatry, St. Louis, C.V. Mosby Co., 1953 p.
1012-1013).
În continuare el sfătuieşte pe medici să
încurajeze pacienţii lor să se angajeze în citirea sistematică şi zilnică a
Bibliei. în acest manual pentru medici, Dr. Sadler publică 43 de versete
diferite ca exemple a valorii terapeutice a Bibliei. Vom da aici numai opt
dintre acestea. Fiecare din ele, dacă este memorizat, poate să realizeze mai
mult decât un sedativ sau un calmant:
"Dacă ne mărturisim păcatele, El
este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice
nelegiuire” (1 Ioan 1:9).
"Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi
împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi
de la Mine, căci eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele
voastre” (Matei 11: 28-29).
"Iată Eu stau la uşă şi bat; dacă
cineva aude vocea Mea şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el
cu Mine” (Apocalipsa 3:20).
"Creiază în mine o inimă curată
Dumnezeule şi pune în mine un duh nou şi statornic” (Psalm 51:10).
"Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu
v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte”
(Ioan 14:27)
"Iată, Dumnezeu este salvarea mea;
voi fi plin de încredere şi nu mă voi înfrica, căci Domnul Dumnezeu este tăria
mea şi pricina laudelor mele; El m-a mântuit” (Isaia 4:13).
"Şi Dumnezeul meu să îngrijească de
toate trebuinţele voastre după bogăţia Sa în slavă în Isus Cristos” (Filipeni
4:19).
"Pot totul în Cristos care mă
întăreşte” (Filipeni 4:13)
"Căci El va porunci îngerilor Săi să
te păzească în toate căile tale şi ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ţi
loveşti piciorul de vreo piatră” (Psalm 91: 11-12).
Aceste versete au devenit vii şi reale
numai după ce le-am experimentat. Am rugat pe Dumnezeu în numele lui Cristos
sămi ierte păcatele. Am fost copleşit de un simţământ de vină şi de frică.
După câteva momente de mărturisire şi iertare a păcatelor, vina şi frica au
dispărut şi o bucurie miraculoasă coborâtă din cer, a umplut fiinţa mea. în loc
de a alerga pierzând timp şi cheltuind pe la cabinetul psihiatrului pentru a mă
debarasa de o vină complexă producătoare de boală, am făcut o vizită la altarul
lui Dumnezeu şi am fost eliberat de vina mea.
Biblia spune că Dumnezeu îndepărtează
vina tot atât de departe "pe cât de departe este răsăritul de apus...
(Psalm 103:12).
Din acest moment m-am simţit foarte
recunoscător lui Dumnezeu şi dragostea s-a cimentat între noi. Am realizat
ceea ce Ioan a scris: "Ân dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârşită
alungă frică... (1 Ioan 4:18).
Cu cât iubirea creşte, cu atât frică
descreşte.
Vara trecută pe când şedeam în curte, o
veveriţă se apropia de o vizuină doar la trei paşi de mine. Fălcile îi erau
pline cu mâncare pentru puişorii ei. Din cauză că eram atât de aproape, ea
ezită, dar nu mult timp. Dragostea pentru puişorii ei a biruit frică şi a sărit
în vizuină.
Dragostea pentru Cristos şi Cuvântul Său
a ajutat pe Jim Vaus atunci când a avut nevoie să fie eliberat de frică.
înainte de convertirea sa, Jim era agentul de legătură pentru gangsterii lumii
interlope ale lui Mickey Cohen din Los Angelos. A doua zi, după convertirea sa
în timpul unei evanghelizări a lui Billy Graham, ziarele publicau povestea sa.
Când Jim Vaus a citit ziarele a început să-şi facă gânduri serioase. Ce
acţiune vor întreprinde gangsterii în această problemă? La urma urmei, Jim
cunoştea o multime de secrete care puteau să trimită pe câţiva gangsteri la
puşcărie. Din punctul de vedere al gangsterilor, convertirea lui Jim însemna că
el a devenit un trădător faţă de ei şi el eunoştea că o dezertare duce la o
lichidare sigură. Nu mult după ce puse ziarul jos, uitându-se pe fereastră,
văzu o limuzină care se opri în faţa casei sale. Jim recunoscu câţiva
gangsteri care erau renumiţi ca cei mai sângeroşi. Uitându-se cu băgare de
seamă în susul şi în josul străzii ei s-au apropiat de poartă. A devenit Jim
înfricoşat şi s-a pregătit să fugă pe poarta din dos'? Dacă un om avea motiv să
fugă de frică pentru a-şi salva viaţa, atunci .lim avea. Dacă ar fi fost
într-un asemenea pericol cu 24 ore mai înainte, cu siguranţă el ar fi fugit şi
probabil că ar mai fugi încă. El însă nu a fugit din cauză că iubirea lui Dumnezeu
a umplut fiinţa sa şi l-a întărit cu un verset pe care Domnul i l-a dat în
acea dimineaţă când a deschis Biblia la întâmplare: "Când sunt plăcute
Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui” (Proverbe
16:7).
Jim a deschis uşa gangsterilor. Aceştia
i-au trasat imediat o sarcină de legătură pentru care trebuia să plece cu
avionul imediat la St. Louis şi în alte părţi. Jim le-a spus însă franc că nu
poate merge deoarece Domnul i-a schimbat inima. Când le-a descris convertirea
sa, vizitatorii săi s-au privit uluiţi şi l-au părăsit.
Jim a simţit că Domnul a îndeplinit
versetul pe care El i l-a dat. "Groaza de moarte" este fără îndoială
cea mai mare teamă 0 omului. Totuşi milioane de bărbaţi şi femei au trecut prin
valea umbrei morţii fără nici o frică. John Bunyan a exprimat foarte bine
atitudinea multor creştini atunci când a scris: "Să vină moartea când va
voi, ea nu poate să facă creştinului nici o vătămare, deoarece ea nu este
decât o trecere dintr-o închisoare într-un palat, dintr-o mare de nelinişti
într-un port de odihnă, dintr-o gloată de duşmani într-o tovărăşie de
nenumăraţi prieteni adevăraţi iubitori şi credincioşi, din ruşine, ocară şi
dispreţ într-o glorie extrem de mare şi veşnică. "
Apostolul Pavel era în stare să învingă
cea mai mare frică. Atunci când privind moartea în faţă exclama triumfător:
"Când truput acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire şi
trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul
care este scris: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde-ţi este biruinţa,
moarte? Unde-ţi este boldul, moarte?" (1 Corinteni 15:54-55).
Într-adevăr, în toate timpurile Duhul şi
Cuvântul lui Dumnezeu au asigurat din belşug pentru creştini o salvare de
frică şi de lungul său şir de boli. Chiar şi moartea, şeful tuturor temerilor,
nu mai are nici o putere asupra credinciosului care are ochii aţintiţi asupra
învierii şi a vieţii veşnice în bucurie. Numai creştinul este în stare să
priceapă sfatul lui Williarn Cullen Bryant: "Trăieşte, căci atunci când se
vor uni apelurile tale la caravanele nenumărate care merg spre acea misterioasă
împărăţie unde fiecare trebuie să-şi ia în primire camera sa în coridoarele
liniştite ale morţii, tu nu vei merge asemenea unui sclav hăituit în noapte,
osândit la închisoare, ci sprijinit şi mângâiat de o încredere neşovăielnică,
te vei apropia de mormântul tău asemenea unuia care-şi înfăşoară învelitorile
în jurul său şi se culcă în visări plăcute" ("Thanatopsis").