17. Artrită - de spaima
unei pantere
Acum câtva timp, un fermier de eirca 45
de ani se prezentă în cabinetul meu spre a mă consulta asupra unei boli
abdominale. Am observat că degetele de la ambele mâini îi erau rău deformate
de o poliartrită reumatică şi l-am întrebat de cât timp are această artrită. De
când eram de cea 9 ani răspunse el. "Ân vecinătatea noastră era o panteră
care băga în spaimă toate împrejurimile. Mergând la şcoală şi întorcându-mă
acasă, aveam de trecut printr-o zonă împădurită. De fiecare dată fugeam prin
pădure şi eram îngrozit gândindu-mă că pantera ar putea să sară asupra mea.
După câteva săptămâni mâinile mele au început să arate aşa cum sunt acum. Ele
au fost atunci deformate pentru totdeauna."
Apariţia artritei din cauza fricii sau
altor tulburări cmotive este ubişnuită. Noi nu inţclegem mecanismul, dar faptul
mânifestării sale este binecunoscut. Unii oameni care au imobilizate pentru
toată viaţa încheieturile lor, au o istorie foarte precisă a încordării
emotive. După ce boala s-a instalat, crizele emotive şi tensiunile prelungite o
fac şi mai mult simţită. încordări ca de exemplu concediere, divorţ, criză
financiară, grija pentru locuinţa, pierderea unei fiinţe iubite, sunt numai
câtiva din agenţii provocatori.
Desigur, artrita poate fi provocată şi de
oboseală, de traumatisme sau de expuneri la umezeală şi frig, care sunt
consideraţi pe drept cuvânt ca factori de stress. Victimele artritei numără
numai în Statele Unite două milioane. Mulţi oameni se tem să nu piardă o
părticică din fermă sau câţiva metri din curte din cauza pretenţiilor vecinului
lor. Topografii dau expertize contradictorii. Unui om în asemenea situaţie,
cuvintele lui Isus par să fie supărătoare şi nepractice: "Oricui vrea să
se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa” (Matei 5:40).Omul lezat
consideră sfatul acesta ca idealist, nepractic şi nepotrivit unor probleme din
secolul nostru. Astfel, el se decide sa apeleze la tribunale şi să angajeze un
avocat.
Cu multe luni înainte de a fi pe rol
cazul său, precum şi în timpul zilelor de încordare al probelor cu martori şi
al lunilor de după expertize, glanda sa pituitară, glandele suprarenale şi tiroide
lucrează ore suplimentare pentru a pompa produsele lor în organism. Atunci când
judecătorul dă sentinţa, vecinul care a câştigat procesul, îi ia cămaşa,
avocatul său îi haina, iar cheltuielile de judecată îi iau pantalonii.
Adeseori toţi aceşti oameni sfârşesc într-un scaun cu rotile pentru tot restul
vieţii lor, cu artrită şi invaliditate, un preţ prea mare pentru refuzul lor
de a fi ascultat sfatul Domnului.
O discuţie a influenţei fricii asupra
organismului nu ar fi completă fără luarea în considerare şi a efectului
acestei emoţii asupra inimii. îmi aduc aminte de un medic evreu care a citit
în ziar o dare de seamă asupra persecuţiilor sângeroase ale evreilor din Rusia
unde trăiau multe din rudele sale. Mărturisi unui prieten marea sa frică ce o
avea pentru vieţile iubiţilor săi şi un moment mai târziu să prăbuşi mort fiind
victima unui cheag de sânge în artera coronariană (care alimentează inima cu
sânge). Oare poate frica să grăbească coagularea sângelui aşa cum se întâmplă
la tromboza coronariană, acel frecvent ucigaş al inimii`?
Dr. David Macht a dat răspunsul la
Congresul anual din 1951 al Asociaţiei Medicale Americane din Atlantic City. în
laboratorul său a măsurat numărul de minute necesare pentru coagularea
sângelui la 50 de persoane normal de calme şi a comparat acest timp de
coagulare cu cel al unui număr de o sută de persoane nervoase. Iată
rezultatul:
Timp de coagulare:
50 persoane calme -12 minute
50 persoane nervoase 4-5 minute
50 pers. foarte nervoase 1-3 minute
Dr. Macht conclude: "Am fost
surprins să constat că emoţiile obişnuite şi acute la persoane sănătoase au o
influentă aşa de mare asupra timpului de coagulare” (Journal of the American
Medical Association, 26 ian. 1952 pag. 269).
Într-un capitol precedent se arată că
atunci când arterele devin parţial încărcate de depuneri subţiri de
colesterol, circulaţia sângelui este încetinită fiind posibilă formarea unui
cheag care să întrerupă circulaţia.
Dr. Macht arăta că stressul este un
factor foarte important care face ca sângele să se coaguleze. Cu alte cuvinte,
stressul nu numai că îngustează arterele şi încetineşte mult circulaţia sângelui
accelerând coagularea, ci de asemenea afectează însuşi sângele făcându-I mult
mai propice pentru coagulare. De aici vedem influenţa aproape de necrezut a
stressului (âncordării) în pregătirea şi realizarea procesului de coagulare.
Un număr de articole medicale recente au accentuat importanţa stressului în
această stare. (R.H. Rosenman and M. Friedman "Stress Affects Serum
Cholesterol and Clotting Time", Medical Newsletter, nov-dec. 1957, p.l; Stewart
Wolf "Emotional Tension Alone Is Found to Raise Serum Cholesterol
Level", Scope, ian. 6, 1960, p. 1); "Stress and Heart Disease",
Modern Concepts of Cardiovascular Disease, American Heart Association, iulie
1960, p. 599).
Totuşi nu trebuie să atribuim stressului
totul şi să ignorăm ceilalţi factori care joacă de asemenea un rol în
pregătirea procesului de coagulare, ca de ex, consumul grâsimilor animale,
îmbuibarea şi fumatul.
Definiţia Dr. Mans Selye asupra
stressului cuprinde nu numai emoţiile de ură, frică şi nelinişte ci include şi
factorii externi ca frigul, lumina şi zgomotul. Mulţi indivizi care prin
supraalimentare cu grăsimi sau alte alimente, fumat şi supărări, şi-au creiat
condiţiile pentru un atac fatal de inimă, în ciuda aşteptărilor, sucombă
atunci când umblă pe vânt rece sau curăţă zăpadă cu lopata.
Să nu pierd din vedere nici încordarea pe
care soţia mea a experimentat-o în excursia de pescuit. într-o sâmbătă după
masă pe la orele 5 am sosit cu soţia şi fiica noastră la Matawan, Ontario,
Canada. Trebuia să prindem ceva peşte pentru mesele noastre de duminică.
Impreună cu fiica am vâslit într-o barcă spre înşelătoarele cascade ale
Motawanului. Pentru noi era un teren nou.
Soţia a rămas în baracă pentru a
despacheta şi a aranja lucrurile pentru noapte. După aceea s-a aşezat
aşteptând întoarcerea noastră. A sosit ora 8 dar nici o barcă nu venea pe
valurile repezi ale râului. S-a făcut apoi ora 9-9,30 dar tot nu apăreau nici
soţul nici fiica. Dacă soţia mea ar fi devenit nervoasă sau istcrică, ar fi
putut contracta o mulţime de stări morbide. Domnul însă i-a reamintit un verset
din Biblie, din Psalmul 34 pe care l-a memorizat înainte de plecarea noastră
de acasă: "Am căutat pe Domnul şi El m-a ascultat şi m-a eliberat de toate
temerile mele” (Psalm 34:4). Soţia a căutat pe Domnul şi El i-a dat o remarcabila
eliberare din toate temerile sale, astfel că singură în întuncric şedea pe chei
cu felinarul alături.
La ora 10, dinspre mal auzi vocea Lindei
în spatele ei: "Tata m-a trimis pe uscat pentru că nu voia să mă aducă
prin întuneric pe apă, curentul fiind prea repede. La început peştele nu a
vrut să muşte, dar deodată au început totuşi să muşte de parcă erau într-o casă
de flăcări!"
Urmă încă multă aşteptare. Zece şi
jumătate şi nici o barcă. Din întuneric, de pe râul învolburat, soţia nu primi
nici un răspuns la chemările sale. Ea ştia că trebuie să facă tot posibilul ca
să menţină felinarul pe chei. Avea motiv să se teamă, dar Domnul i-a dat acea
pace sufletească care depăşeşte orice pricepere. Nu a intrat în panică şi nici
nu a plecat cu felinarul ca să caute ajutor. în schimb, promisiunea Scripturii
că Domnul a croit pentru dânsa un caz special, îi dădea o siguranţă
liniştitoare. Puterea divină i-a adus rezolvarea, deoarece nu era încă ora 11
când obiectul credinţei sale a ajuns în siguranţă la chei.