16. David şi uriaşul
"teamă"
"Doctore, am venit la dumneata din
cauză că sunt complet istovit. Până să mi se întâmple acest lucru, puteam să
lucrez toată ziua fără să obosese. Acum, când pornese cu tractorul spre câmp,
mă-simt aşa de slăbit încât trebuie să mă opresc înainte de a ajunge la
jumătatea drumului, mă dau jos şi mă aşez ca să-mi recapăt forţele pentru a
pleca mai departe. Asta nu-mi place. Luna trecută am fost complet dărâmat şi am
scăzut şi dir greutate."
Uimit, am privit la fermierul voinic în
vârstă de 30 de ani. El nu a fost bolnav niciodată, dar acum era complet
incapabil de muncă. Mă gândeam în primul rând la o anemie gravă, leucemie sau
poate o hemoragie internă. îmi mai veni în minte şi posibilitatea vreunui cancer
sau a unei tuberculoze. Dar o examinare fizică şi analizele de laborator nu
arătau nici un deranjament organic. Am consultat şi interogat pe acest tânar
cu şi ma mare băgare de seamă. Am descoperit că simpatica sa logodnică avea
întâlniri cu un alt flăcău. De asemenea, un cetăţean i-a promis să-i vândă un
automobil uzat la un preţ convenabil, dar acesta a urcat preţul cu 200 de
dolari. Teama de a-i pierde pe ambii şi fata şi automobilul, a fost cauza
pentru care pacientul meu şi-a pierdut pofta de mâncare, somnul şi puterea de
muncă. Da, această oboseală neobişnuită se datora integral supărării şi neliniştii.
Dr. Hans Selye, o autoritatea de factură
mondială în materie de stress (âncordare), a arătat că o încordare de lungă
durată şi continuă se termină prin extenuare. Nu munca, ci supărarea ne
oboseşte.
Explicându-i pacientului meu situaţia şi
dându-i câteva tablete sedative, mai mult ca un şiretlic, puterea i-a revenit
la normal, aspectul său s-a îmbunătăţit de asemenea şi până la urmă a reuşit şi
s-a căsătorit cu iubita inimei sale.
Poate că şi tu ai avut o situaţie
asemănătoare. în unele zile ai lucrat cu spor de dimineaţă până noaptea târziu
fără să simţi oboseală. Apoi, după ce te-ai certat cu cineva în timpul zilei,
tea cuprins o slăbiciune neobişnuită. şovăială şi fel de fel de gânduri.
Uneori vrei să-ţi reaminteşti cauza aitării emoţionale care te-a cuprins.
Adesea cauza nu este altceva decât faptul că şeful a privit asupra activitătii
tale din acea zi, observând: "Este aceasta tot ceea ce poţi face?" O
altă cauză poate să fie faptul că ţi-ai făcut singură o rochiţă nouă cu care ai
venit la serviciu, dar nici o persoană din birou n-a făcut vreun comentariu
asupra ei.
Adesea pacienţii îmi spun că sunt tot
atât de obosiţi dimineaţa la sculare ca şi seara la culcare. Somnul ne
regenerează şi înlătură oboseala din timpul zilei, dar nu şi epuizarea care
izvoreşte din supărări. Foarte mulţi îşi iau supărările cu ei în pat. Singura
doctorie pentru aceasta este sd enumeri binecuvântările primite în cursul zilei
şi să-i mulţumeşti Domnului pentru darurile şi bunătatea Sa.
Neliniştea poate să se mai manifesteze şi
pe alte căi.
O mamă mi-a adus pe fiul ei în vârstă de
5 ani care era acoperit de o spuzeală. Ea mă întrebă care ar fi cauza că Tony al
ei avea o asemenea erupţie, deoarece nu a avut niciodată urticarie şi nici nu
i-a schimbat regimul alimentar. Apoi s-a oprit. Am îndemnat-o să continuie.
Râzind mi-a spus în continuare că Tony capătă urticarie numai când rămâne toată
ziua cu mătuşa lui. Ea s-a mutat recent a noi, zise dânsa, şi îi place să ţină
gospodăria ca scoasă din cutie. Ordinea exagerată a fost mereu idolul ei. Este
adevărat că Tony este un copil neatent, dar mătuşa îl dojeneşte şi îl
cicăleşte pentru orice mică dezordine. Oare frica de mătuşa ar putea să-l
influenţeze, întrebă dânsa. îi răspunsei afirmativ, precizând că uneori
urticariile sunt produse de frământări emotive. Am sfătuit-o să lase pe Tony
în grija altcuiva. După aceea, băiatul nu a mai avut nici un acces de urticarie.
Îmi mai aduc aminte de d-na Shirley
Johnson care se prezentă în cabinetul meu cu ambii ochi umflaţi, iar buzele îi
erau de trei ori mai umflate decât normal. Ea contracta acest edem angioneurotic
atât de des încât îi descoperi cauza: "âncordare emotivă, frica de
autovehiculele din traficul oraşului, frica şi emoţia când trebuia să se
întreţină cu oamenii. Această stare se numeşte edem angioneurotic şi indică
legătura cu încordarea - tensiunea emotivă.
Astmul de asemenea poate fi cauzat de
încordare. Dificultatea de respiraţie la astmatic determină frică şi tensiune
care la rândul lor agravează în mare măsură starea aceasta prin stabilirea
unui cerc vicios. Un psihiatru povestea despre un pacient care avea accese
astmatice întotdeauna când auzea sunând clopotul bisericii. Cauza acestei
izbucniri era intrigantă. Tulburarea aceasta a început cu câţiva ani mai
înainte în timp ce aştepta pe mireasa lui să sosească la biserică. în timp ce
clopotul bisericii suna, un mesager sosi cu vestea că logodnica s-a răzgândit.
Şocul emotiv ce a urmat a determinat un acces serios de astm la acest individ,
încât în anii următori de fiecare dată când auzea clopotul, era apucat de acest
acces astmatic.
Psalmistul David a avut mult mai multe
motive decât noi să fie cuprins de frică. Gândiţi-vă numai la întâlnirea lui cu
un leu, cu un urs, cu uriaşul Goliat şi de câte ori nu mult a lipsit ca să fie
omorât de mâna regelui Saul însuşi. Dar David a scăpat de o mulţime de boli
psihosomatice deoarece îşi punea mereu încrederea în Domnul: "Domnul este
lumina şi mântuirea mea, de cine să mă tem?... Dommul este sprijinitorul vieţii
mele, de cine să-mi fie frică?... Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea,
inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot
plin de încredere aş fi” (Psalmul 27: 1-3).
Hipertensiunea arterială poate să fie
provocată nu numai de ură, aşa cum s-a arătat mai înainte, dar de asemenea şi
de supărări. Din acest motiv, medicii caută să nu destăinuie pacienţilor care
este tensiunea lor atunci când aceasta este mare. Cunoaşterea ei ar putea
provoca frică şi astfel tensiunea ar creşte şi mai mult, putând să aibă
consecinţe grave. Una din autorităţile competente sfătuieşte medicii în astfel
de cazuri să "uzeze de o mică minciună pe care o consideră justificată ca
facând parte din tratamentul terapeutic." Această manevră (minciuna)
poate să ferească în mod eficient pacientul de contractarea unci nevroze şi de
tulburări de inimă. Convingerea şi experienţa noastră este de asemenea că
majoritatea simptomelor subiective asociate cu tensiunea arterială mărită erau
determinate phisogen (emoţional) (Harold Thomas Hyman, An Integrated Practice
of Medicine, Philadelphia, W.B. Saunders Co., 1946, p. 909). Acest citat
demonstrează importanţa uriaşului "frică" (teamă) în producerea şi
agravarea hipertensiunii arteriale şi marile distanţe pe care medicii ar trebui
să le parcurgă pentru a-şi salva pacienţii. Totusi, minciuna a creiat
întotdeauna mai multe probleme decât a rezolvat, pentru că mai devreme sau mai
târziu, pacientul tot va descoperi adevărul. Atunci medicul a pierdut încrederea
care este legătura cea mai importantă cu pacientul.
Fiecare dintre noi am avut şi vom mai
avea întâlniri cu acest uriaş şi ar fi folositor să facem puţina istorie.
Atunci când puternicul rege Saul şi
forţele lui erau înjosite în faţa uriaşului Goliat, tânărul David era întristat
de lipsa de credinţă în Dumnezeu a lui Israel. Refuzând să accepte metodele de
luptă ale uriaşului, David s-a înarmat cu o puternică credinţă în Dumnezeu şi
cu o praştie sfinţită. A fost el înfricoşat? "Oride câte oxi mă tem, eu mă
încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu şi cu Cuvântul Lui. Mă încred în
Dumnezeu şi nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă nişte oameni"? (Ps. 56:3.4)
Credinţa lui David era mare şi aceasta
i-a adus victorie. în trământările noastre zilnice, cu grijuri mici sau mari,
practica credinţei noastre va decide dacă disperăm sau învingem. David era în
stare să învingă nu numai pe Goliat, ci şi teama, în multe ocazii. Poate că
acesta este şi unul din motivele pentru care psalmii săi ne sunt de un aşa mare
ajutor în tratarea grijurilor şi fricii.
Acelora care se îndoiesc de puterea
Cuvântului lui Dumnezeu şi a Duhului Său de a ajuta pe oameni în problemele moderne,
medicul Dr. Howard Kelly le scrie: "Eu declar solemn că Biblia este
Cuvântul lui Dumnezeu pentru ca ea este hrană pentru suflet aşa cum mâncarea
este hrană pentru trup. Biblia face apel la mine ca medic deoarece este un
excelent medicament. Ea nu a dat greş niciosată în vindecarea unui pacient dacă
acesta a respectat întocmai prescripţiile sale” (W.T. Purkiser, Exploring the
Old Testament, Kansas City, Beacon Hill Press, 1960, p. 25).
Nici o prescripţie nu a ajutat mai mult
oamenii ca Psalmul 23. El poate să fie recitat la masă, înainte de culcare şi
ori de câte ori este nevoie. El va da unui om energia de a fi mai mult ca biruitor
asupra uriaşului "frică" şi a bagajului său de boli: "Domnul
este păstorul meu. NU voi duce lipsă de nimic. El mă paşte în păşuni verzi şi
mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări
drepte din pricina Numelui Său. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei
morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă
mângăie” (Psalm 23:1-6).