14. Pisici şi crocodili
Atunci când o pisică întâlneşte pe
neaşteptate un câine, i se zbârleşte blana, inima îi bate mai puternic,
tensiunea arterială creşte, respiraţia îi este accelerată. Adrenalina şi alte
secreţii ale glandelor sunt imediat difuzate în circuitul sângelui deoarece centrul
emotiv, stârnit de frică, trimite mesagii de alarmă fulgerător de rapide în
toate părţile corpului. Răspunsul organismului la aceste mesaje se numeşte
"reacţie de alarmă". O asemănare cu pisica o are şi leul pe care
l-am văzut adesea în grădina zoologică. în cuşca lui păşeşte fără răgaz încoace
şi încolo de sute de ori într-o zi. Este fricos, fără astâmpăr şi înfrânt. Când
se opreşte un moment şi se uită printre gratii, are expresia neliniştită, are
cute adânci verticale pe frunte. Are exact expresia şi figura unui cetăţean
care îşi face declaraţia anuală pentru impozitul pe venituri.
În altă parte a grădinii zoologice se
află un crocodil. în contrast cu leul, domnul crocodil zace nemişcat ca un
buştean, doar rareori mai clipeşte din ochi. El reprezintă liniştea
întruchipată şi cu siguranţă nu se sinchiseşte de ceea ce leii ar putea să
spună despre el; nici nu încearcă să se înfrunte cu urşii. Pe faţă are cucuie
şi zbârcituri cu duiumul, dar niciodată nu a vărsat vreo lacrimă (de crocodil)
pentru ele.
Cât de mult trăiesc aceste animale?
într-o grădină zoologică am văzut un leu de 25 de ani. Ochii îi erau obosiţi şi
mersul nesigur. Era cu adevărat ramolit şi în mare parte îi lipsea şi dantura.
La numai 25 de ani er gata pentru groapă. Este crocodilul bătrân la 25 de ani?
Nicidecum! El mai trăieste mult timp după ce oasele leului s-au uscat şi au
albit zăcând în pustie.
De ce diferă aşa de mult în duratele lor
de viaţa aceste două animale? Dr. George Crile a dat răspunsul unui grup de
medici în muzeul său clinic din Cleveland. El a crescut multe specii de animale
din toată lumea şi de la fiecare animal erau reproduse exact glandele
suprarenale şi tiroide.
Leul avea glandele suprarenale mari. El a
trăit o viaţă de mare încordare şi reacţiile de panică erau manifestări
curente. Centrul emotiv al leului era întodeauna solicitat din cauza abundenţei
de adrenalină în alergările sale obositoare după vreo antilopă iute sau în
luptele înverşunate cu alţi lei şi bivoli africani. Leul avea şi glanda tiroidă
mare, un indiciu că şi-a petrecut zilele întro-o activatate încordată.
În contrast izbitor, aceleaşi glande la
crocodil erau foarte mici. Sistemul lui nervos nu a supus la solicitări aceste
glande şi adrenalina nu a bombardat inima sa în mod repetat pentru a produce
viteze ameţitoare. Adrenalina nu i-a ridicat tensiunea ca să-i îngroaşe
arterele în mod prematur.
La o fiinţă omenească, mărimea glandelor
suprarenale şi tiroide sunt determinate de numărul reacţiilor de alarmă emise
de centrul emotiv. Departamentul Sănătăţii Statului New-York a publicat
fotografiile a două glande suprarenale ale omului. O glandă era de mărime
normală, cealaltă foarte mărită ca rezultat al încordării (Health News,
Februarie 1955, p. 9). Individul de la care a fost recoltată glanda mărită a
murit, probabil, cu mulţi ani înainte din cauză că secreţia mărită de
adrenalină a făcut ravagii în una sau mai multe din funcţiile corpului său. El
nu numai că şi-a scurtat zilele, dar zilele lui au fost probabil pline de
hărţuieli emotive.
Trebuie să reamintim însă, că în mod
normal, glandele suprarenale şi tiroide sunt necesare şi folositoare. Dacă
cineva se trezeşte noaptea şi constată că un hoţ a pătruns în locuinţă, frica
acţionează centrul emotiv care trimite mesaje acestor glande pentru producerea
mărită a hormonilor, dând posibilitatea inimii individului să bată mai
puternic şi să acumuleze mai multă energie fie pentru o luptă, fie pentru o
fugă. Acest surplus de energie oferit de glande poate duce la salvarea vieţii
dacă cineva este fugărit de un leu, sau întâlnit de un răufăcător la drumul
mare.
Dacă însă o persoană stă în amiaza mare
în toată siguranţa în locuinţa sa şi permite minţii sale să se gândească la
spărgători şi la tauri care îl atacă, centrul emotiv va trimite mesaje de
alarmă către glande şi inima precum şi tensiunea vor acţiona ca şi când
individul ar fi realmente atacat. Cum s-a arătat deja, corpul, în mod normal,
are nevoie de aceşti hormoni, dar dacă săptămâni şi luni în şir este supus la
suprasolicitări, vor avea loc reacţii dăunătoare.
Încordările (stressul) nu sunt nici pe
departe atât de răspunzătoare pentru o mulţime de boli, cât sunt propriile
noastre reacţii faţă de aceste încordări. Cabinetul unui medic este plin de
oameni suferinzi de aproape toate bolile enumerate în această carte, din cauză
că minţâle lor sunt încărcate de mii de grijuri privitoare la bani, sănătatea
lor şi a copiilor, etc.
Uneori şi doctorul suferă în acelaşi fel.
Recent am avut o pierdere bănească. Pierderea stăruia înaintea mea când m-am
dus la culcare. M-am deşteptat apoi la ora 4 mimineata. Nici a doua noapte nu
am putut dormi din cauză că eram deprimat. Sunt sigur că glandele mele
suprarenale şi alte glande au pompat un surplus de hormoni dăunători
organismului meu. Cred că necazul meu ar fi dăinuit mult timp, dar după două
zile am avut o mare uşurare când am început să pun în practică acest verset
biblic: "Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile" (1 Tesaloniceni
5:18). înainte de a citi acest verset eram victima îngrijorărilor. După aceea
am fost stăpânul lor. Uşurarea pe care am experimentat-o a fost incomparabil
mai mare decât cea pe care aş fi dobândit-o înghiţind sedative sau calmante
care nu poate să dea pacea interioară, ci doar să oprească vremelnic unele din
impulsurile ce pleacă de la centrul emotiv. Mult mai eficace şi permanentă este
o altă reţetă din Cartea Cărţilor: "Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în
orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu prin rugăciuni
şi cereri cu mulţumiri şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere
omenească vă va păzi permanent inimile şi gândurile voastre dacă rămân în Isus
Cristos" (Filipeni 4: 6-7).
Cunose încă o reţetă demnă de o mie de
dolari. Am prescriso de multe ori atât la bărbaţi cât şi la femei bolnave. în
prezent ea este cu mult mai valoroasă pentru oricine o memorizează şi ia
hotărârea ca să-i fie normă în gândire şi vorbire: "Âncolo, fraţii
mei,'tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept,
tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit,
orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească" (Filipeni
4:8,9b).