Concluzie
Desigur,
înaintea lui Dumnezeu sunt, în final, rezultatele veşnice ale oricărei lucrări
a Trezirii.
În
ansamblu, ea a dat o înfăţişare frumoasă de vitalitate în întreaga creştinătate
din Occident; ea a fost însorită, de altă parte, de un elan misionar în ţările
păgâne, demn de admirat. Ea a adus o înviorare reală, prin naşterea din nou a
multor suflete scoase din catolicism sau protestantism. Din punct de vedere
ecleziastic, se va vedea, urmând istoria bisericii romane, ce mişcări a produs
în ea; în bisericile protestante din toate ţările, am putut vedea că a produs
tot felul de dizidenţe. Ele aveau să ajungă la formarea unor biserici eliberate
de tutela mai mult sau mai puţin puternică a statului şi, pentru multe, de
ierarhia ecleziastică. Unele „biserici libere" au văzut în adevăr ziua,
după 1840, atât în Elveţia cât şi în Franţa, în Germania etc, după exemplul
Scoţiei şi Angliei. Nu avem să-i prezentăm istoria. În prezent se poate estima
că cele 260 milioane de protestanţi în lume se împart în mai mult de 250
biserici, denominaţii sau secte, de o importanţă numerică foarte inegală.
Această „explozie" a bisericilor a început chiar de la Reformă, dar este
de netăgăduit că Trezirea a mărit-o şi mai mult.
Fărâmiţarea
aceasta a creştinătăţii în părţi separate între ele este foarte evident
tăgăduirea unităţii practice a Bisericii lui Dumnezeu, formată din toţi
credincioşii. Exista o cu totul altă cale oferită Bisericii chemată să se
trezească, dar ea n-a mers pe ea. „Copiii lui Dumnezeu, chemaţi să se adune pe
temeiul unităţii trupului lui Cristos, ale cărui mădulare sunt, au refuzat să
facă lucrul acesta. Ca şi Israel (Isaia 49:5), Biserica nu s-a strâns la un
loc" (H. R.). Dar calea aceasta pe care o deschidea Trezirea evanghelică -
de a se strânge laolaltă numai spre Cristos, în afara lumii, a oricărei
biserici organizate de oameni, a oricărui „sistem" omenesc - nu era pentru
aceasta mai puţin cea care se impunea şi care continuă să se impună oricui a
înţeles chemarea cerească a Bisericii şi prezenţa Duhului Sfânt aici pe pământ.
Lucrarea
pe care Dumnezeu a făcut-o ca aceasta să fie adusă la lumină formează cealaltă
faţă a Trezirii asupra căreia avem să ne oprim acum.