Isus
Cristos nu este un personaj imaginar
Deci, de
dragul unui argument, să presupunem pentru moment că autorii evangheliilor nu
au descris în mod simplu un Isus care a trăit cândva, ci au inventat acest
personaj având ca model, poate un ţăran înţelept, reconstruind, adăugând,
exagerând astfel încât rezultatul să fie o fiinţă ideală, o fiinţă
supraomenească, dar un personaj imaginar, care nu a existat vreodată. Să
presupunem că ar fi fost aşa şi apoi să vedem implicaţiile teoriei noastre.
Primul
lucru care se poate spune, ar fi acela că, dacă Isus este un personaj literar
fictiv, atunci ceea ce avem este aproape un miracol. Noi cunoaştem o mulţime de
lucruri despre personajele literar fictive şi cât de dificil este să creezi
unul real şi convingător. Literatura mondială este plină de astfel de
personaje, unele foarte bine conturate, iar altele mai puţin. Acum, nu este
nici o îndoială că dacă Isus este un personaj literar fictiv, El este un
personaj de renume mondial. Pentru a fi capabili să creeze un asemenea personaj
fictiv, autorii evangheliilor ar fi trebuit să fie genii literare de cea mai
înaltă clasă. Acum geniile literare de asemenea rang sunt destul de rare: nu îi
întâlneşti la fiecare colţ de stradă. Dar noi avem aici patru deodată. Cine
sunt aceşti bărbaţi? Şi ce fel de bărbaţi sunt ei? Ei bine, doi au fost
pescari, unul a fost vameş, iar celălalt un tânăr despre care nu se spun prea
multe. Este credibil ca din întâmplare toţi patru să fi fost genii literare de
talie mondială?
Ba mai
mult. Chiar cele mai strălucite personaje fictive, cele mai bine realizate,
rămân pentru cititorii lor ceea ce sunt: personaje fictive. Ele nu prind viaţă,
astfel încât să poată vorbi, să fie independente şi să devină o persoană reală
pentru cititori, pe care să o cunoască aşa cum cunosc o persoană vie şi cu care
să poată avea o relaţie personală. De neînţeles! Şi totuşi, aceasta este ceea
ce se întâmplă cu acest personaj presupus fictiv, Isus Cristos. El a devenit
de-a lungul a douăzeci de secole pentru milioane de oameni, o Persoană vie,
reală, cu care ei pretind că au o relaţie personală, o Persoană pe care o
iubesc până acolo încât sunt gata să moară pentru El, aşa cum au făcut deja
mii. Acum, îi puteţi crede idioţi pentru că au făcut aşa ceva pentru Isus. Nu
vă pot cere să fiţi de acord cu mine. Afirm doar un fapt care nu poate fi
negat. Şi părerea mea este aceasta: dacă Isus a fost un personaj fictiv,
inventat de autorii evangheliilor, atunci creând un personaj care a devenit
pentru milioane de oameni o Persoană vrednică de iubit, căruia să-I fie
devotaţi şi pentru care să se jertfească, s-a realizat un lucru fără egal în
toată literatura mondială.
Cunoaştem
câteva personaje în literatură, e adevărat foarte puţine la număr, care ne
izbesc prin realismul lor. Unul din aceste personaje este Socrate al lui
Platon. Dialogurile lui Platon sunt nu numai lucrări filozofice, ci şi lucrări
literare de renume mondial. Şi totuşi, Socrate, care este menţionat în ele,
apare cititorilor generaţie după generaţie, ca o persoană reală, ale cărei
trăsături de caracter le recunosc imediat; sunt atât de bine cunoscute încât
dacă li s-ar prezenta o descriere apocrifă sau de mâna a doua a lui Socrate, ei
ar spune dintr-o dată: „Nu, nu aşa ar fi reacţionat sau ar fi vorbit adevăratul
Socrate" (conform C.S.Lewis, Sămânţa de ferigă şi Elefanţii şi alte eseuri
despre creştinism, Glasgow, Collins, 1982, pag. 110).
Socrate
din dialogurile lui Platon este un personaj atât de bine realizat, pentru că
Platon nu l-a inventat. El a fost o persoană reală, istorică ce a trăit cu
adevărat. Poate că descrierea lui Socrate făcută de Platon a fost bine
şlefuită: dar persoana şi caracterul lui Socrate nu sunt invenţiile lui Platon.
Explicaţia este alta. Impactul caracterului lui Socrate l-a „ajutat" pe
filozoful şi artistul Platon să „creeze".
La fel
este şi cu Isus Cristos. Ba chiar mai mult. Deşi lumea recunoaşte că Socrate
din Dialogurile lui Platon, a fost o persoană istorică reală, numai un nebun ar
pretinde că poate să-l cunoască acum ca pe o persoană vie, sau să aibă o
relaţie personală cu el. Oamenii din zilele noastre nu ar muri pentru Socrate.
Dar o
fac pentru Isus prezentat în Noul Testament! El nu este o ficţiune literară sau
religioasă inventată de autorii evangheliilor. Evangheliile descriu o persoană
istorică reală, care a trăit în Palestina în timpul domniei lui Tiberiu Cezar,
a murit şi după cum spun creştinii, a înviat din morţi şi trăieşte şi astăzi.