Biblia:
mit sau adevăr?
Cred că
aţi ghicit deja răspunsul pe care îl voi da la această întrebare. Pentru orice
eventualitate, iată-l: eu cred Biblia şi nu cred că prin această afirmaţie am
comis o sinucidere intelectuală. Desigur, poate că după ce veţi auzi expunerea
mea, veţi crede încă acest lucru; dar oricum este un risc pe care trebuie să
mi-l asum.
În
experienţa mea am întâlnit mai multe motive pentru care oamenii nu cred Biblia
şi nici nu consideră că ar trebui să o creadă. Unul dintre motivele invocate de
mulţi este că, deoarece în timpul primelor 15 secole de existenţă, Noul
Testament a fost copiat de mână, cu posibile greşeli şi schimbări, nu putem fi
siguri, spun aceştia, că forma actuală este cea originală, cea autentică.
Această
obiecţie este făcută în general de oameni care nu au cunoştinţă de puterea
covârşitoare a dovezilor care atestă că textul actual al Noului Testament este
conform cu cel original. În primul rând există un număr clar de manuscrise care
conţin o parte sau întregul text al Noului Testament. Sunt peste 5000 de astfel
de manuscrise. Desigur există greşeli de copiere în toate aceste manuscrise -
deoarece este imposibil să fie copiat de mână, fără greşeală un document vast -
totuşi, nu se găsesc aceleaşi greşeli în două manuscrise cu acelaşi conţinut.
Şi de aceea prin compararea manuscriselor, există posibilitatea reconstituirii
textului original ajungând până la un coeficient de siguranţă mai mic de 2%, o
mare parte din cele două procente constând în caracteristici lingvistice fără importanţă
care nu schimbă înţelesul general al textului. Ba mai mult, din moment ce nici
o doctrină a Noului Testament nu este dependentă de un singur verset sau de un
singur pasaj, veridicitatea lor nu este pusă la îndoială din cauza acestor
incertitudini minore.
Apoi,
este vechimea unora dintre manuscrisele Noului Testament. O parte substanţială
a Noului Testament este conţinută într-un manuscris datat în jurul anului 200
d.Cr. iar cel mai vechi manuscris păstrat, conţine tot Noul Testament şi a fost
scris în jurul anului 360 d.Cr. Să vedem ce însemnătate are acest lucru. Să
luăm în considerare manuscrisul din jurul anului 200 d.Cr. Acum are o vechime
de aproape 1800 de ani. Ce vechime a avut manuscrisul după care a fost copiat?
Desigur, nu ştim. Dar putea să aibă cel puţin 140 de ani şi dacă a fost aşa, a
fost scris atunci când mulţi dintre autorii Noului Testament erau încă în
viaţă.
Să facem
o comparaţie. Unele lucrări ale celor mai renumiţi autori antici, greci şi
latini - şi aici vorbesc ca unul care studiază de o viaţă literatura clasică
veche - au ajuns în posesia noastră doar sub forma unor manuscrise vechi (de
ex. în sec. VII-IX). Şi totuşi, nici unui om de ştiinţă nu i-ar trece prin
minte să pună la îndoială validitatea lor, fiind reprezentări demne de
încredere a ceea ce au scris autorii originali. Prin comparaţie dovezile că
textul Noului Testament e conform cu originalul sunt covârşitoare. Putem avea
toată încrederea că astăzi când citim Noul Testament, avem pentru toate
împrejurările practice ceea ce autorii originali au intenţionat să avem. Dacă
doreşti să cercetezi mai mult aceste dovezi, îţi recomand cartea prof.
F.F.Bruce „Are the New Testament Documents Reliable?" (în limba
română cu titlul „Documentele care stau la baza Noului Testament")
Dar cea
mai mare dificultate pe care o au oamenii în a crede sau nu Biblia, o
constituie afirmaţiile pe care aceasta le face, în special cea că Isus este
Fiul lui Dumnezeu, că El este Creatorul întrupat, care a vizitat pământul
pentru a comunica cu noi şi pentru a ni-L revela pe Dumnezeu. Mulţi oameni spun
că nu pot să creadă o carte ce face asemenea afirmaţii. Ei oricum nu cred în
existenţa unui Creator; deci presupun înainte de a citi sau a studia Noul
Testament, că el nu poate descrie o realitate istorică atunci când pretinde că
Isus a fost atât om cât şi Dumnezeu. Ei revin la ideea că persoana lui Isus
Cristos, descrisă în Noul Testament, este invenţia autorilor evangheliilor.