VII. MĂRTURIA MATEMATICII
Aici
voi da o altă mărturie că Biblia este adevărată, aceea a MATEMATICII.
Matematica
face parte dintre ştiinţele pure, exacte. Aici nu merge pe presupuneri, pe
ghicite sau la nimereală. Aici doi cu doi fac patru şi aceasta e valabil şi
pentru omul cel mai simplu cît şi pentru savantul cel mai învăţat. Deci e ceva
precis.
Eu
aş vrea să probăm adevărul Bibliei cu ajutorul matematicii. În alte cuvinte, să
punem Biblia sub rigla de calcul. Dacă corespunde, înseamnă că e adevărată,
dacă nu corespunde, înseamnă că nu e adevărată. Am putea lua mai multe texte,
dar spaţiul nu ne permite, de aceea mă voi rezuma doar la unul, la cel din
Geneza 6.
Astăzi
nu se mai discută chestiunea potopului. Atît tăbliţele vechi descifrate, cît şi
săpăturile arheologice, precum şi toate cercetările ştiinţifice moderne, au confirmat
că a existat potopul. Cine mai caută să-l tăgăduiască, nu arată prin aceasta
decît propria sa ignoranţă.
Existenţa
potopului am tratat-o cînd am dat mărturia arheologiei. De aceea aici nu voi
mai insista asupra lui. Chiar şi revistele de popularizare a ştiinţei, publică
articole care confirmă că a existat potopul. Astfel revista "Ştiinţă şi
Tehnică" publică sub semnătura lui Ion Paşa articolul: "Izvoarele
unei legende," în care spune: "O veche zicătoare românească afirmă că
de unde nu e foc, nu iese fum.... Experienţa multimilenară a poporului l-a
învăţat, că chiar în cele mai fabuloase mituri, moştenite tradiţional din vechi
generaţii, încă se ascunde un grăunte de adevăr. Nu pot fi deci surprinzătoare
nici cercetările oamenilor de ştiinţă, care caută fundamentări istorice ale
unor legende biblice."
"Iar
dintre acestea, un interes cu totul deosebit a stîrnit povestirea despre
potopul lui Noe." Articolul e mai lung şi în el se recunoaşte că a existat
potopul, dar se încearcă a se tăgădui inspiraţia divină a Bibliei, într-un mod
fin. E o chestiune care, dacă nu eşti atent, îţi scapă.
Se
afirmă că Moise ar fi scris relatarea potopului, inspirat de scrierile
caldeene. Ori afirmaţia aceasta e o piramidă cu susul în jos, n-are temelie. Ea
are tendinţă vădită de a răsturna inspiraţia divină a Scripturilor, de a le
coborî la nivelul unor simple scrieri. Deci, dacă nu se mai poate pune la
îndoială potopul, se încearcă a se pune la îndoială Biblia, care scrie despre
potop.
Scriitorul
caută a arăta că izvoarele Bibliei nu sînt în revelaţia divină, ci în vechile
scrieri ale babilonienilor, ale sumerienilor. Pricepeţi diferenţa aceasta?
De
altfel, Moise nu a fost prin Babilon ca să poată copia vechile scrieri ale
acestora. El s-a născut şi a crescut în Egipt. E adevărat că cărţile Bibliei au
fost scrise în mai multe perioade istorice, sub civilizaţii diferite. Totuşi un
lucru e clar în legătură cu Biblia. Scriitorii ei, în scrierea mesajului lor,
n-au fost influenţaţi de civilizaţiile în care au trăit. De exemplu:
"Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor". Înţelepciunea
Egiptului din acea vreme sau mai bine zis oamenii de ştiinţă susţineau anumite
lucruri. În legătură cu antropologia, ei susţineau evoluţionismul. Spuneau că
oamenii se trag din anumiţi viermi, care s-au format în mîlul Nilului.
Găsiţi
la Moise ceva de felul acesta? Nimic. El spune clar că omul e creat de
Dumnezeu, după chipul şi asemănarea Sa.
De
aici reiese că Moise nu s-a lăsat înfluenţat de înţelepciunea Egiptului. La fel
în ce priveşte astronomia. Savanţii Egiptului presupuneau că soarele e un mare
glob de cristal, care primeşte lumină de la pămîntul nostru şi el, fiind de
cristal, reflectează. Moise ne vorbeşte despre soare, dar nimic din ceea ce
susţineau egiptenii, ci spune că aşa a fost creat de Dumnezeu, ca să fie
luminător.
Dacă
Moise ar fi scris ceva din ceea ce spuneau savanţii veacului său, astăzi ar
rîde cei necredincioşi de Biblie, că uite ce aberaţii spune Biblia, fiindcă noi
astăzi ştim clar că nu soarele primeşte lumina din partea pămîntului, ci
pămîntul primeşte lumină din partea soarelui, exact aşa cum spune Moise.
Dar
nu numai Moise, ci şi ceilalţi scriitori nu s-au lăsat înfluenţaţi de
concepţiile veacului lor. O teorie a caldeenilor susţinea că pămîntul e o
creatură vie, că pomii şi plantele nu sînt altceva decît ceea ce e părul pe
capul omului, iar noi oamenii şi vieţuitoarele sîntem puricii şi păduchii
pămîntului, aşa cum sînt paraziţii pe cîine.
Vă
rog, găsiţi undeva în Biblie împrumutată această idee? Nu, nicăieri. A fost un
Ezechiel, un Daniel şi alţii care au trăit în părţile Caldeii, dar nu au
împrumutat teoria aceasta, ci au lăsat-o caldeeenilor.
La
babilonieni, în istoria creaţiei înscrisă pe tăbliţe, se spune că zeul
principal Marduc, într-o zi a prins pe monstrul haosului numit Tiamat şi l-a
omorît. După ce l-a omorît, l-a călcat în picioare şi l-a călcat atîta pînă ce
monstrul s-a lăţit. După ce l-a lăţit, zeul Marduc nu a vrut să lase pustiu
cadavrul acesta, ci l-a populat cu vieţuitoare, cu oameni, plante şi copaci.
Deci pămîntul nostru n-ar fi altceva decît cadavrul lăţit al monstrului haos.
Se vede că ei nu ştiau că totuşi e rotund, nu e lăţit.
Acum
luaţi Biblia şi cercetaţi-o din scoarţă-n scoarţă. Găsiţi aşa ceva în ea? Nu,
nicăieri. Nimeni nu a împrumutat o aşa ştiinţă a Babilonului, ci le-a lăsat-o
lor. De aceea vă întreb: din moment ce n-au împrumutat alte concepţii de bază,
cum de credeţi că istorisirea potopului a împrumutat-o Moise?
Noi
vom căuta să cercetăm cu ajutorul matematicii, spre a vedea dacă relatarea
biblică e cea adevărată sau descrierile sumerienilor, ale caldeeenilor. Între
aceste descrieri ale potopului există multe asemănări, dar există şi deosebiri
de ordin matematic. Toate vorbesc de un potop de apă, de o corabie, de salvarea
a 8 persoane şi a vieţuitoarelor. Deosebirea e în dimensiunile corăbiei. Aici
matematica îşi are cuvîntul, calculele se pot verifica.
Dimensiunile
corăbiei lui Noe se găsesc arătate în Geneza 6:15: "Iată cum s-o faci:
corabia să aibă 300 coţi în lungime, 50 coţi în lăţime şi 30 în înălţime."
Celelalte relatări în legătură cu potopul nu dau dimensiunile corăbiei, afară
de una care dă dimensiuni: lungimea şi lăţimea de 400 picioane, deci o corabie
de formă pătrată. Care e adevărată: descrierea caldeeană sau cea a lui Moise?
De
la început ţin să spun că Moise nu a fost inginer de construcţii navale ca să
ştie să formuleze el dimensiunile. Se pare că n-a fost marinar decît la vîrsta
de 3 luni, cînd a fost pus în coşuleţul uns cu lut şi pus între trestiile
Nilului. Atît a făcut şi el navigaţie.
Nici
Noe nu a fost priceput în dimensionarea corăbiilor. El nu a trăit la mare.
Cetatea Fara, unde se spune că a trăit şi şi-a făcut corabia, e sus pe valea
Mesopotamiei. Nici Noe, nici Moise nu pretind să se fi priceput la
dimensionarea unei corăbii, ci afirmă că Domnul a poruncit cît să-i fie
dimensiunile.
Cei
ce aţi văzut pe un inginer arhitect întocmind un plan, aţi observat că trebuie
să facă calcule peste calcule. Şi ţineţi seama că o casă se clădeşte pe pămînt
solid. Pentru toate grinzile şi coarnele el trebuie să facă calcule de
rezistenţa materialului, altfel i se prăbuşeşte lucrarea. Şi dacă la casele pe
pămînt se cer calcule, apoi mult mai multe calcule precise se cer la planurile
de construcţii navale. Acolo ai de-a face cu stihiile naturii, cu dezlănţuirea
furtunilor năpraznice. Dacă corabia lui Noe n-ar fi avut dimensiuni bine calculate,
prăpădul s-ar fi ales de ea.
Inginerul
T. Tauth, cercetător ştiinţific la Academia R.S.R. Bucureşti spune că potopul a
fost un fel de cataclizm cu furtuni năpraznice. Cum ar fi putut face faţă la
uraganele potopului, dacă corabia lui Noe nu ar fi fost bine dimensionată? De
aceea să punem ceea ce spune Biblia sub rigla de calcul şi să vedem dacă dimensiunile
ei corespund cerinţelor.
Ziarul
"Dagbladet" din Danemarca a publicat un articol de o deosebită
importanţă în problema noastră." Un inginer numit Vogt făcuse o corabie,
nu prea mare ca dimensiuni şi de o formă curioasă. Avea 30 picioare lungime, 5 picioare
lăţime şi 3 picioare înălţime. După ce terminase corabia, ea a stîrnit multă
vîlvă şi unul din redactorii ziarului Dagbladet s-a dus să facă o anchetă cu
privire la corabia aceasta de tip nou. Iată relatarea lui:
"Curtea
Regală de construcţii navale a terminat de curînd construirea unei corăbii
remarcabile. Ea e de 30 picioare lungime, de 5 picioare lăţime şi 3 picioare
înălţime, cu margini piezişe, mult asemănătoare acoperişului unei case. Ea
este o nouă corabie a lui Noe, construită după planul Dlui Ing. Vogt, spesele
fiind suportate de "Fundaţia Charles Bery".
"Informaţia
următoare privind corabia şi motivul pentru care a construit-o, ne-a fost pusă
la dispoziţie de constructorul ei Dl. Vogt, binecunoscutul inginer şi
inventator."
Iată
acum cuvintele lui: "Ştiţi că am fost angajat de cîţiva ani pentru
experienţe de navigaţie. În cursul experienţelor, cea mai mare importanţă era
obţinerea de cele mai bune proporţii la dimensiunile vaselor. Atenţia mea a
fost atrasă de nişte cifre găsite în Biblie la Geneza 6:15, dimensiunile date
de Dumnezeu lui Noe pentru construcţia corăbiei. Remarcabilul lucru ce se poate
spune despre aceste dimensiuni, este că după mii de ani de experienţe în ce
priveşte arta construcţiilor de corăbii, ele sînt încă proporţiile ideale
pentru construcţia unei mari corăbii.
"Una
din cele mai mari dificultăţi este aceea a determinării dimensiunilor corecte
şi proporţionale. Cu cît se măreşte lungimea unei corăbii, cu atît se liniştesc
mişcările ei în mare, dar în acelaşi timp tăria ei proporţionată descreşte în
mod aproape de necrezut. Dacă proporţiile unei corăbii vor fi mărite de zece
ori, greutatea părţii din urmă va apăsa peste partea centrală, mărind de
10.000 de ori tendinţa de a o rupe în două, în timp ce puterea de rezistenţă la
presiune a materialului este numai de 1.000 de ori mai mare. Fără îndoială că
multe corăbii au fost pierdute, numai pentru că dimensiunile lor n-au fost
precis proporţionate.
"Profesorul
Simosen, primul şef rabin din Copenhaga, m-a informat că studiind în
originalul ebraic textul amintit din Geneza, a ajuns la concluzia că secţiunea
transversală a corăbiei era triunghiulară. Aceasta a clarificat dintr-odată
toate dificultăţile în ceea ce priveşte tăria corabiei de a rezista în mare,
pentru că nu este posibil să construieşti o corabie cu o formă mai bună decît
forma triunghiulară, pentru a rezista loviturilor pe care le prirneşte de la
valuri.
"Sînt
convins că dacă am da celui mai mare inginer din lume sarcina de a construi o
corabie tot atît de mare şi tot atît de simplu construită, ca şi corabia lui Noe, pentru a pluti cît mai liniştit pe mare,
el n-ar putea face o corabie mai bună. Opinia mea este că arca lui Noe este o
capodoperă, cînd ne gîndim la raţiunea ei de a fi."
Redactorul
de ziar, cînd a auzit că primul şef rabin din Copenhaga i-a dat amănuntul
acesta, s-a dus la el şi i-a spus: "Am auzit că Dvs. aţi dat inginerului
Vogt ideea că corabia lui Noe ar fi fost triungiulară." Şi Prof. Simosen a
zis: "Exact". Este scris că Domnul a zis către Noe: "Vei sfîrşi
deasupra într-un cot". Eu am înţeles că marginile mergeau pieziş una spre
alta pînă la un cot de punctul unde trebuiau să se întîlnească. Cu alte
cuvinte, am înţeles că forma ei era triunghiulară, avînd baza şi două laturi.
Desigur, eu sînt necunoscător în arta construirii corăbiilor, dar Dl. Vogt
spunea că este imposibil să-ţi imaginezi o formă mai bună, mai potrivită pentru
o corabie destinată scopului acela."
Deci
un specialist în construcţiile navale, un om care în viaţa lui a lucrat calcule
peste calcule, cînd a ajuns la versetul acesta din Geneza s-a oprit, l-a calculat
şi chiar mai mult, ajutat de o asociaţie, a căutat să-l probeze practic. A
făcut prototipul corăbiei lui Noe, reducînd dimensiunile din Biblie de 10 ori. De
altfel, el pentru aceasta fusese angajat, ca să găsească dimensiunile cele mai
potrivite. Şi după spusele lui, calculele nu puteau fi mai bune nici chiar azi,
după o ştiinţă aşa de avansată în domeniul acesta. El spune că cel mai iscusit
inginer de azi n-ar reuşi să dea alte dimensiuni unei aşa corăbii, decît cele
date în Biblie.
În
povestirile frigiene, în legătură cu potopul, printre altele, se povesteşte că
Enoh neîncetat ar fi îndemnat oamenii de pe vremea lui să se întoarcă la
Dumnezeu că are să vină potopul. Şi din cauza că oamenii nu voiau să urmeze
îndemnurile lui, Enoh mereu plîngea.
Tot
în Frigia s-a găsit o veche monedă, care purta pe ea gravată o corabie în formă
triunghiulară, aşa cum spunea rabinul şef din Copenhaga, iar pe margine se pot
citi două litere în frigiana veche: N şi O, deci e vorba de Noe. Fie că numele
Noe în frigiana era numai din două litere, fie că a treia literă este ştearsă,
moneda fiind roasă de vremuri. Deci forma corăbiei este confirmată şi de
arheologie.
În
timp ce celelalte istorisiri ale potopului sînt lipsite de dimensiuni sau una
indică forma pătrată, care nu poate fi practică, specialiştii, care au folosit
rigla de calcul, au spus că corabia indicată de Geneza are dimensiunile ideale.
Cum atunci unii pot spune că Moise şi-a cules relatarea sa din scrierile
sumeriene şi caldeene? Da, cunoaştem motivul. Omul în perversitatea lui, a
fost gata să spună orice în scopul de a tăgădui şi discredita Cuvîntul lui
Dumnezeu.
Întrucît
tăbliţele sumeriene şi caldsene nu dau aceste date privitoare la dimensiunea
corabiei, iar Moise şi Noe n-au fost ingineri de construcţii navale şi totuşi
dimensiunile date în Biblie sînt constatate ca ideale, reiese clar că ele sînt
din inspiraţie divină. Numai cel Preaînalt, care a calculat toate în mod
precis, putea să dea robului Său, pe care voia să-l cruţe de prăpăd, aşa
dimensiuni precise.
P.A.M.
Dirac, mare fizician din Anglia, într-un studiu intitulat "Evoluţia
fizicienilor asupra tabloului naturii", publicat în "Materialismul
dialectic şi ştiinţele naturii", spune: "Există o altă linie pe care
poate evolua gîndirea teoretică. Se pare că una din proprietăţile fundamentale
ale naturii constă în faptul, că legile fizice fundamentale sînt descrise cu
ajutorul unei teorii matematice, care posedă atîta eficacitate şi eleganţă,
încît pentru înţelegerea ei este nevoie de un nivel extrem de înalt al gîndirii
matematice. Aţi putea să mă întrebaţi: de ce este natura alcătuită tocmai în
felul acesta? Trebuie pur şi simplu să fim de acord cu aceasta. Poate că
descriind această situaţie, am putea spune că DUMNEZEU ESTE UN MATEMATICIAN DE
FOARTE MARE CLASĂ şi că atunci cînd a construit universul s-a folosit de o
matematică extrem de complicată. Slabele noastre încercări în domeniul matematicii
ne dau posibilitatea de a înţelege numai o părticică a universului, întrucît
continuăm să dezvoltăm matematica tot mai departe, putem nădăjdui să înţelegem
mai bine universul."
Împărtăşim
părerea lui Dirac că Dumnezeu este un matematician de foarte mare clasă şi doar
El a putut da dimensiuni, care au trecut cu bine proba teoretică a veacului
nastru şi au trecut cu bine proba practică, înfruntînd forţa uriaşă a valurilor
năpraznice, dezlănţuite de urgia potopului. De aceea credem că Biblia este de
inspiraţie divină. Şi aşa cum pentru Noe, ascultarea de Cuvîntul Domnului l-a
scăpat de pedeapsa divină, tot aşa azi, ascultarea de Cuvîntul Domnului ne face
să ne bucurăm de mîntuirea Lui mare şi să fim scutiţi de mînia viitoare. Toţi
cei ce au fost împotrivitori sau nepăsători de Cuvîntul lui Dumnezeu; pe vremea
lui Noe, s-au pierdut pe ei înşişi. Dv. din care faceţi parte: din cei
ascultători sau din cei neascultători de Cuvîntul Sfînt? Chiar dacă nu
ascultaţi de Biblie, chiar dacă o tăgăduiti, să ştiţi că ea totuşi este
adevărată şi cînd se vor dezlănţui urgiile scrise în ea, veţi constata aceasta,
dar atunci va fi prea tîrziu. Ea spune: "Acum e vremea potrivită, acum e
ziua mîntuirii." De aceea este mult mai bine s-o asculţaţi acum.