VIII. MĂRTURIA MANUSCRISELOR
"Urarea
de sănătate este scrisă cu mîna mea: Pavel. Acesta este semnul în fiecare
epistolă; aşa scriu eu" 2 Tesaloniceni 3:17.
"Cînd
vei veni, adu-mi mantaua, pe care am lăsat-o în Troa la Carp, şi căr ţile, mai ales pe cele de piele" 2 Timotei
4:13.
Cînd
e vorba de BIBLIE şi mai ales de EVANGHELII, oamenii
mereu născocesc cîte un motiv, numai să nu creadă.
Cu
Vechiul Testament parcă s-ar mai împăca, căci în mare parte e istorie, dar cu
Noul Testament nu vor să se împace. Ei nu vor mîntuirea şi vor cu orice chip să
împiedice şi pe alţii de la ea: De aceea caută să tăgăduiască veridicitatea
Noului Testament şi atacă în mod deschis manuscrisele Noului Testament.
1. Evangheliile sînt scrise de
evanghelişti
Evangheliile
nu ar fi scrise de evanghelişti, ci de alţii mult mai tîrziu, e o obiecţie
ridicată de unii necredincioşi. Scrierea lor, spun aceştia s-a făcut nu mai
devreme de cel de al doilea pătrar al secolului al II-ea, deci după anul 150.
Aceasta
ar însemna că trecuseră mai bine de 100 de ani de la toate cele întîmplate şi
ce crezare poţi să mai acorzi atunci Evangheliilor?
Ceva
mai mult. Aşa stînd lucrurile, însemnează că nu Matei a scris Evanghelia care-i
poartă numele, căci el era mort pe vremea aceea, iar persoana care a scris-o ne
minte, ascunzîndu-se după numele lui Matei. Şi la fel cu celelalte Evanghelii.
Aceste
afirmaţii sînt sămînţă de necredinţă, care la cei necunoscători prinde şi
provoacă îndoială cu privire la adevărul Sfintelor Scripturi.
Noi,
fiindcă nu sîntem creduli, ne îndoim de spusa lor şi căutăm să facem o
cercetare, să întrebăm mai mulţi martori, nu de azi, ci din primele secole şi
să vedem ce spun ei.
Unul
pe care îl chemăm să depună mărturie, e PAPIAS, prezbiter din Hierapolis -
Frigia. El a trăit între anii 80-164 d.Cr. deci a fost contemporan cu apostolul
Ioan şi cu alţi ucenici.
El
spune: "Matei a scris Logia în ebraică şi fiecare a tradus-o cum a putut
mai bine."
Despre
Ioan spune că el a vorbit-o bisericii, iar ei au scris-o desprinsă de pe buzele
lui. La fel pomeneşte şi Evanghelia lui Marcu, din care dă citate. Deci ele
erau scrise pe vremea lui şi ajunseseră răspîndite pînă în Frigia.
Eusebiu,
în "Istoria Bisericească" III, 39 păstrează pentru noi cîteva fraze a
lui Papias cu privire la originea Evangheliei după Marcu. "Marcu a fost
interpretul lui Petru, scriind tot ce el a menţionat, fie vorbele sau faptele
lui Cristos, nu însă în ordine... căci el a fost atent la un singur lucru, să
nu omită nimic din ceea ce a auzit şi să nu includă nimic fals..."
CLEMENT din Roma. care a murit la anul
101, IGNAŢIU din Antiohia, martirizat în anul 115 şi POLICARP din
Smirna, care a trăit între anii 80-166, tovarăşi şi prieteni ai apostolilor, în
scrierile lor ne-au lăsat peste 100 de citate sau aluzii la citate din Noul
Testament. Citatele cuprind aproape toate cărţile Noului Testament, afară de 2
Petru, Iuda, 2 şi 3 Ioan. Dovadă că pe vremea lor erau scrise şi chiar
răspîndite.
IRINEU, a trăit în Galia la Lyon între
anii 120-200 d. Cr. îl cunoştea pe Policarp, care fusese ucenic al lui Ioan.
În
scrierea sa, "Contra ereticilor" III, 1, 5 el spune: "Matei
într-adevăr a lucrat o Evanghelie între evrei în limba lor proprie."
Despre Marcu spune că a scris "ceea ce a predicat Petru. Şi Luca,
însoţitorul lui Pavel, s-a apucat să scrie Evanghelia predicată de el (de Pavel).
După aceea Ioan, ucenicul Domnului, care s-a aplecat pe pieptul Lui, el iarăşi
a scris a patra evanghelie, în timpul şederii sale la Efes în Asia..."
Deci
din spusele lui reiese clar că evangheliile sînt scrise de aceia a căror nume
îl poartă.
JUSTIN
MARTIRUL, care a
murit în anul 165 d.Cr. în apologia sa către Antoniu Pius, scrisă pe la anul
140, dă o seamă de citate din Evanghelii şi spune că citează din
"Memoriile Domnului nostru, numite Evanghelii, compuse de apostoli şi de
cei ce L-au urmat." Apoi spune că acestea sînt citite, alăturea de
prooroci, la serviciile religioase în ziua duminicii.
TAŢIAN, asirian, elev al lui Justin,
născut pe la 120 d.Cr. în lucrarea sa apologetică numită: "Adresă grecilor",
dă o seamă de citate din Evanghelii. Tot el a întocmit prin 172 d.Cr. o armonie
a Evangheliilor numită "Diatessaron". Cartea conţine relatările din
cele 4 Evanghelii, rînduite cronologic.
În
1888 a fost publicată la Roma o traducere arabă a acestei lucrări. Din ea
reiese că Evangheliile au fost scrise şi răspîndite pe vremea lui, ba chiar
traduse în limba siriană.
Istoricul
Eusebiu spune că lucrarea lui Taţian a avut o largă răspîndire.
CLEMENT
ALEXANDRINUL,
născut la Atena în anul 160 d.Cr. devine conducătorul şcolii catihetice din
Alexandria între anii 190-203. El spune: "Evanghelia după Marcu s-a format
în următoarele împrejurări: Cînd Petru a predicat Cuvîntul în mod public la
Roma şi mărturisea Evanghelia sub influenţa Duhului Sfînt, cum era un mare
număr prezent, i-au cerut lui Marcu, care îl însoţea şi îşi aducea bine aminte
ceea ce a spus, să aşterne în scris aceste lucruri şi după ce a compus
Evanghelia, a dat-o celor ce au cerut-o."
Citatul
se păstrează în "Istoria Bisericească" a lui Eusebiu VI, 14.
"Luca,
spune el, de asemenea în introducerea naraţiunii sale, declară cauza care l-a
făcut să scrie... După ce Marcu şi Luca şi-au publicat deja Evangheliile lor,
au zis că Ioan, care tot timpul acesta a predicat Evanghelia fără să scrie, în
sfîrşit a procedat la scrierea ei în următoarea ocazie: cele trei Evanghelli
scrise mai dinainte, fiind împărţite între toţi, i-au fost înmînate şi lui, ei
spun că le-a primit, mărturisind că sînt adevărate şi că doar o lipsă este în
conţinutul lor, relatarea lucrurilor făcute de Cristos între primele lui fapte
şi începutul Evangheliei...
Apostolul
redă deci în Evanghelia sa faptele lui Isus, înainte ca Botezătorul să fie
aruncat în închisoare, dar ceilalţi evanghelişti menţionează împrejurările după
acel eveniment..."
Citatul
se găseşte în "Istoria Bisericii" a lui Eusebiu III/24.
TERTULIAN, avocat din Cartagena, Africa de
Nord care a trăit între anii 160-230, confirmă autenticitatea
celor
patru Evanghelii, a Faptelor Apostolior., 1 Petru, 1 Ioan, 13 epistole ale lui
Pavel şi Apocalipsa, pe scurt 21 din cele 27 de cărţi ale Noului Testament.
El
era avocat şi nu putea fi înşelat cu orice ficţiuni. El cunoştea cărţile
acestea, căci ajunseseră şi în Africa de Nord.
Tertulian
în lucrarea sa "Contra lui Marcion" III, c. 5 se referă la a doua şi
a treia evanghelie în următoarele cuvinte: "…ceea ce Marcu a scris se
poate afirma că e a lui Petru, al cărui interpret era Marcu. Pe cînd forma
Evangheliei lui Luca, oamenii de obicei o atribuie lui Pavel..."
ORIGEN, care a trăit între anii
185-254, menţionează ca fiind cunoscute de toţi cele 4 Evanghelii, Faptele,
13 epistole ale lui Pavel, 1 Petru, 1 Ioan, şi Apocalipsul, iar Epistola către
Evrei, 2 Petru, 2 şi 3 Ioan, Iacov şi Iuda, spune că erau disputate de unii.
Ele erau scrise, dar încă nu erau folosite la serviciile de închinăciune.
Dr.
A. H. Strong în cartea sa "Systematic Teology" la pagina 120 spune că
Evanghelia după Matei a fost scrisă între anii 65-70, Marcu la 68, iar Luca la
60, întrucît toţi omit împlinirea proorociei lui Isus cu privire la Ierusalim,
chestiune de mare importanţă. Faptele apostolilor au fost scrise în anul 63,
doi ani după sosirea lui Pavel la Roma. Evanghelia după Ioan ar fi fost scrisă
între anii 93 şi 96 d.Cr.
Concluzia
pe care o tragem din aceste mărturii este că Evangheliile au fost scrise în
primul rînd de către acei al căror nume îl poartă.
2. Vechimea manuscriselor
O
altă obiecţiune pe care o ridică unii e că manuscrisele ce le avem sînt de o
dată mai tîrzie.
La
aceasta trebuie să răspundem: da, e adevărat. Există vreo 5.000 de manuscrise
greceşti ale întregului Nou Testament sau a unor părţi din el, dar niciunul din
cele principale nu sînt din primul secol, deci lipsesc manuscrisele originale.
Iată cîteva din ele:
Manuscrisul
CODEX SINAITICUS a fost găsit de Tischendorf în 1844 la mănăstirea Sf.
Caterina de la poalele Muntelui Sinai. A fost păstrat la Muzeul din Leningrad,
pînă în ziua de Crăciun a anului 1933, cînd a fost cumpărat de guvernul englez
pe suma de 100.000 lire şi a fost depus în Muzeul Britanic. Se află într-o
excelentă stare de prezervare. El datează din sec.al IV-lea.
A
fost publicat în facsimile la Leipzig în 300 copii, de către Alexandru al
II-lea al Rusiei în 1862. Conţine Vechiul şi Noul Testament, epistola lui
Barnaba şi Păstorul din Herma. Scrisul e în cerneală neagră, pe patru coloane,
pe pielea a 100 antilope.
CODEX
ALEXANDRINUS
datează din sec.al V-lea şi se află în Muzeul Britanic. Ciril Lucar patriarhul
Constantinopolului, l-a dat ca dar lui Carol I, în 1628.
Patriarhul
susţine că manuscrisul a fost lucrat de a femeie, Doamna Tecla, aparţinătoare
unei nobile familii din Egipt.
E
scris excelent pe două coloane. În acest Codex, Noul Testament începe cu Matei
25:6 şi conţine întreg Noul Testament, afară de Ioan 6:50; 8:52, 2 Corinteni
4:13 şi 12:6. Are în plus epistola I-a a lui Clement şi parte din a doua.
A
fost tipărit în facsimil în 1786 şi în 1860. Manuscrisul are 773 de foi.
CODEX
BEZE poartă
evidenţa scrisului din secolul al V-lea. Un timp a fost în mănăstirea Sf.
Irineu din Lyon, iar acum se găseşte la Universitatea Cambridge, fiind dăruit
în 1581 de Teodor de Beza, de unde îşi are şi numele.
El
conţine textul Evangheliilor în limba greacă şi latină, precum şi Faptele Apostolilor
şi 3 Ioan 11-15. Se crede că a fost scris în Galia. E pe o singură coloană,
pagina din stînga e în limba greacă, cea din dreaptă în limba latină.
CODEX
ROSSANENSIS e o
adevărată lucrare de artă, pe un pergament extra fin purpuriu, scris cu litere de
argint, iar la începutul fiecărei evanghelii, trei şire pe ambele coloane de
aur.
Are
18 remarcabile picturi în culori, cu scene din Evanghelii şi cu figuri a 40
prooroci din Vechiul Testament. Numără 188 de foi. La început conţinea cele 4
Evanghelii, dar unele foi au fost deteriorate de umezeală. Azi mai are Matei
şi Marcu 16:14.
Atît
textul cît şi scrisul se aseamănă cu Codex Purpureus. El a fost descoperit în
primăvara anului 1879 în catedrala din Rossano, Calabria, Italia de Sud. Manuscrisul
aparţine sec. al VI-lea.
CODEX
PURPUREUS e
foarte frumos. A fost scris în secolul al VI-lea. Avea 45 de foi din care 33
sînt în mănăstirea Sf. Ioan din Patmos, 6 la Vatican, 4 în Muzeul Britanic şi
2 în Biblioteca din Viena. Alte 84 de foi au fost descoperite într-un sat lîngă
Cezarea în Capadocia şi au fost cumpărate de ambasadorul rus la
Constantinopol.
CODEX VATICANUS e scris în sec. al
IV-lea pe 3 coloane cu 42 rînduri pe coloană. Conţine Noul Testament fără Ep.
Evrei de la 9:14 la sfîrşit, 2 Timotei, Tit, Filimon, şi Apocalipsa. Se află în
Biblioteca Vaticanului. Acesta şi cel Sinaiticus se crede că fac parte din cele
50 copii ale Bibliei scrise din porunca lui Constantin cel Mare, cam prin anul
331, sub supravegherea lui Eusebiu de Cezareea.
Am
citat pe cele mai de seamă ca să avem o mică idee despre ele. Cei ce spun că
avem puţine manuscrise vechi şi că niciunul nu poartă semnătura autorului,
deci nu le pot crede ca adevărate, arată prin aceasta, că ei caută o motivare a
necredinţei lor. Căci, vă întreb: cîţi pun la îndoială "Războiul
Galic" a lui Cezar, scris între anii 58 şi 50? Ştiţi cîte manuscrise avem
din această carte? Numai zece şi din acestea cel mai vechi e cu 900 de ani după
Cezar. Deci, nici unul nu poartă semnătura lui. Dar acelea sînt bune? Numai
Evangheliile nu?
Din
142 de cărţi ale "Istoriei Romane" de Liviu (59 în Cr. şi 17 d.Cr.)
numai 35 supravieţuiesc cunoscute din 20 manuscrise, din care numai unul ce
conţine cartea III-A şi a IV-a, e din secolul al IV-lea. Dar cine ridică obiecţie
împotriva lor?
Din
15 cărţi ale lui Tacitus (100 d.Cr.) numai 4 şi jumătate supravieţuiesc: din 16
cărţi ale Analelor sale mai există 10 întregi şi 2 în parte. Şi Istoriile şi
Analele ştiţi cîte manuscrise au? Doar două. Unul e din secolul al IX-lea,
celălalt din secolul al VIII-lea.
Istoria
lui Tucidide, care a trăit între anii 460-400 în.Cr. ştiţi din cîte manuscrise
ne este cunoscută? Din opt, cel mai vechi fiind din secolul al IX-lea, deci cu
1300 ani după autor. Dar aţi auzit pe cineva să facă caz din
aceasta?
Aţi auzit pe cineva spunînd că nu le poate crede, fiindcă n-au manuscrisele
originale, semnate de Tucidide?
Cîţi
v-aţi îndoit de Istoria lui Herodot? Şi ea e în aceeaşi situaţie. Adică la
acestea sînt valabile manuscrisele, extrem de puţine şi cu peste 1300 de ani
mai tîrzii ca originalul. Pe acestea le poţi crede, iar BIBLIA care are peste
5-â.000 de manuscrise şi cu mai puţin de 300 de ani între ele şi original, pe
ea n-o poţi crede! Nu e că nu o poţi crede, ci nu vrei s-o crezi.
Vrei
să-i tăgăduieşti adevărul ei şi de aceea îi cauţi nod în papură. Dar cele peste
5.000 de manuscrise îţi stau împotrivă, vei da odată socoteala de toate.
3. Veridicitatea constatată din
fragmente
Te
întrebi: oare sînt conforme manuscrisele cu originalul? La aceasta îţi spunem
da. Există o seamă de probe, care pot verifica adevărul acesta. Pe lîngă Codex
Sinaiticus şi Codex Vaticanus, care sînt scrise pe la anul trei sute şi ceva,
există o seamă de fragmente de manuscrise, mai vechi descoperite, care confirmă
manuscrisele pomenite.
Iată
cîteva:
CHESTER
BEATY BIBLICAL PAPIRI
publicat în 1931, consistă din 11 codici de papirusuri, din care trei conţin
aproape tot Noul Testament. Unul are Evangheliile şi Faptele Apostolilor,
scris după anul 200, altul cu epistolele pauline şi Evrei, copiat după anul
200, altul cu Apocalipsa din anul 250 d.Cr.
"FRAGMENTE
DINTR-O EVANGHELIE NECUNOSCUTĂ” e titlul cîtorva papirusuri descoperite în
1935.
Ele
au fost datate de experţii papirologi cu anul 150. Unii spun că ar fi o a
cincea Evanghelie: "The Times Literary Supliment" din 25 Aprilie 1935
scria:... "Aceste fragmente au fost scrise de cineva care a văzut cele
patru Evanghelii înaintea sa şi le cunoştea bine. Ele nu arată a fi o
Evanghelie independentă, ci sînt o parafrazare a istorisirilor şi a celorlalte
lucruri din Evanghelii, destinate pentru explicaţii şi instruire, un manual
după care poporul să înveţe istorisirile Evangheliilor.
FRAGMENTUL
MORATORIAN
publicat întîia dată în anul 1740, de Cardinalul Moratori, e de provenienţă
romană. Din nefericire e mutilat în prima parte. Conţine o listă a cărţilor
Noului Testament, pomeneşte că Luca e a treia Evanghelie, apoi menţionează pe
Ioan, Faptele Apostolilor, 9 epistole pauline, Iuda, 2 epistole ale lui Ioan,
Apocalipsa şi Petru. E scris de Caius prin anul 170, un ucenic a lui Irineu.
Două
fragmente conţin texte din Evanghelia a patra, sînt dintr-un vechi codex
papirus. Pe primul e Ioan 18:31-33, pe celălalt sînt versetele 37-38 din acelaş
capitol. Ele se găsesc azi în Biblioteca "John Rylands” din Manchester, au
fost descoperite în Egipt în anul 1917. Pe baze paleografice s-a stabilit că au
fost scrise pe la anul 130 d.Cr.
Importanţa
acestor frînturi nu numai că atestă manuscrisele mari, ci dovedeşte şi faptul
că la acea dată Evangheliile scrise pe care le avem noi, circulau în Egipt.
PAPIRUSUL
BODMER II
constituie una din cele mai recente descoperiri. El a fost anunţat de
Biblioteca Bodmer din Geneva, în 1956. A fost scris în anul 200 şi conţine
primele 14 capitole din Evanghelia după Ioan şi părţi din celelalte şapte
capitole. Iar mai recent Biblioteca Bodmer a anunţat descoperirea unui alt
manuscris, cu Luca şi Ioan, datînd din anul 200.
4. Veridicitatea constatată din
citate
Că
MANUSCRISELE ACTUALE SÎNT CONFORME CU ORIGINALUL, deci BIBLIA e ADEVĂRATĂ, se
CONSTATĂ, nu numai din aceste fragmente foarte vechi, ci şi din aluzii şi
citate din Noul Testament în alte scrieri timpurii, unele chiar înainte de anul
100. Astfel avem:
ÎNTÎIA
EPISTOLĂ A LUI CLEMENT.
Ea constituie unul din cele mai vechi documente şi a fost scrisă din Roma, prin
anul 95 d.Cr. către biserica din Corint.
Istoricul
Eusebiu spune că Clement ar fi fost al treilea episcop al Romei şi îl
identifică cu Clement menţionat de Pavel în Filipeni 4:3. În ea, el îi mustră
pe Corinteni pentru lipsă de umilinţă şi le aduce aminte de umilinţa lui
Cristos Domnul.
În
ea dă un mare număr de citate din Evanghelii, din Faptele Apostolilor, Romani,
1 Corinteni, Efeseni, Tit, Evrei şi 1 Petru.
Iată
unul:... "Aduceţi-vă aminte de cuvintele Domnului Isus căci El a zis:
"Vai de acel om. Ar fi fost mai bine de el dacă nu s-ar fi născut, decît
să facă să cadă unul din aceşti mici. Era mai bine să-şi fi legat o piatră de
moară de gît şi să se fi aruncat în mare, decît să strice pe unul din aleşii
Mei..."
DIDAHIA sau învăţătura celor 12
apostoli, a fost lucrată undeva în Siria sau Palestina. Data e în jurul anului
100.
Un
manuscris grecesc al ei, a fost descoperit în anul 1873 şi curînd s-a dovedit
că e un document foarte vechi şi de valoare.
Un
manuscris mai scurt din aceeaşi lucrare, în limba latină, era cunoscut mai de
mult. Ea cuprinde porunci privitoare la cele 2 căi. Ea la fel conţine citate
şi redări din Noul Testament.
Un
paragraf spune:... "Calea vieţii e aceasta: Întîi să iubeşti pe veşnicul
Dumnezeu, care te-a făcut; a doua pe aproapele tău ca pe tine..."
EPISTOLA
LUI BARNABA a
fost scrisă prin 130 şi cuprinde mult din învăţătura celor două căi, cu aluzii
şi citate din Noul Testament. O frază sună aşa: "Astfel zice El: Acei ce
doresc să mă vadă şi să aibe parte de împărăţia Mea, trebuie să mă primească
prin necazuri şi suferinţe..."
EPISTOLA
LUI IGNAŢIU din
ANTIOHIA către diferite biserici, formează alt document, care atestă
autenticitatea manuscriselor.
El
a fost martirizat în anul 115, deci scrisorile sînt dinainte de această dată.
El foloseşte citate din Matei, Ioan, Romani,1 şi 2 Corinteni, Galateni,
Efeseni, Filipeni, 1 şi 2 Timotei, Tit, şi aluzii la Marcu, Luca, Faptele
Apostolilor, Coloseni, 2 Tesaloniceni, Filimon, Evrei, şi 1 Petru.
EPISTOLA
LUI POLICARP
către Filipeni e scrisă cam în aceiaşi perioadă, nu mult după plecarea lui
Ignaţiu la Roma.
Ea
poartă citate din Evangheliile sinoptice, Faptele, Romani, l şi 2 Corinteni,
Galateni, Efeseni, Filipeni, 2 Tesaloniceni 1 şi 2 Timotei, Evrei, 1 Petru şi 1
Ioan. Iată un pasaj din ea:
"Cel
ce L-a înviat pe El din morţi, ne va învia şi pe noi la fel, dacă facem voia
Lui şi trăim prin poruncile Lui şi iubim ce El a iubit, reţinîndu-ne de la
orice nedreptate, lăcomie, iubire de bani, vorbire de rău, mărturie
mincinoasă, neîntorcînd rău pentru rău, sau abuz pentru abuz, lovire pentru
lovire, sau blestem pentru blestem, ci aduceţi-vă aminte că Domnul a zis cînd a
învăţat: ...Nu judecaţi, aşa ca să nu fiţi judecaţi, iertaţi şi veţi fi
iertaţi, aveţi milă, astfel ca să vi se arate milă; cu măsura cu care măsuraţi
oamenilor, vi se va măsura înapoi şi fericiţi sînt cei săraci şi acei ce sînt
prigoniţi din pricina neprihănirii lor, căci a lor este Împărăţia
Cerurilor..."
Aceste
cuvinte ale lui Policarp sînt grăitoare. Ele atestă manuscrisele Bibliei pe
care o avem. El a fost o figură importantă în biserica creştină, căci după cum
afirmă Irineu, Policarp l-a cunoscut pe apostolul Ioan şi a discutat cu mulţi
din cei ce au văzut pe DOMNUL.
"Şi
orice lucruri pe care el le-a auzit de la ei despre Domnul şi despre minunile
Sale şi despre învăţătura Sa, Policarp, întrucît le-a primit de la martori
oculari ai Vieţii Cuvîntului, le-a relatat toate în acord cu Scripturile..."
A
DOUA EPISTOLĂ A LUI CLEMENT
se pare a fi o predică. Data nu e precisă, se susţine că ar fi de pe la
jumătatea secolului al doilea. În ea e mult material din Evanghelii. Iată nişte
frînturi: "Căci El a zis: "Nu oricine îmi zice Doamne, Doamne, va fi
mîntuit, ci cel ce face neprihănirea."
"Domnul
a zis: "Deşi sînteţi cu Mine, în sînt Meu şi nu împliniţi poruncile Mele,
vă voi arunca şi vă voi spune: "Depărtaţi-vă de la Mine, căci nu ştiu de
unde sînteţi, voi lucrători ai fărădelegii..."
"Căci
Domnul a zis în Evanghelie: "Dacă nu păstraţi ceea ce e mic, cine vă va da
ceea ce e mare? Căci vă spun, că cine este credincios în puţin, este credincios
de asemenea în mult...
Manuscrisele, mulţimea lor, vechimea lor,
arată că BIBLIA e adevărată. Martorii şi scrierile din vremea aceea atestă
autenticitatea Noului Testament.
Noi
îl credem şi dorim să urmăm învăţăturile lui. Dumnezeu să ne învrednicească la
aceasta.