I. PERIOADA BISERICII PRIMARE
Cartea
"Faptele Apostolilor" din Noul Testament cuprinde o perioadă de vreo
33 ani. Formarea bisericii la Rusalii e în anul 30, iar întemniţarea lui Pavel
la Roma e între anii 61-63. Dintre numeroasele documente arheologice
privitoare la această perioadă, voi da doar cîteva mai importante.
1. Guvernatorul insulei Cipru
În
Faptele Apostolilor 13:7-12 ni se descrie întîlnirea primilor misionari,
Barnaba şi Saul, cu dregătorul insulei Sergius Paulus şi convertirea acestuia.
O inscripţie găsită la Soloi, în partea de nord a insulei, e datată "pe
vremea guvernării lui Paulus." Unul din ofiţerii lui Claudius purta
numele de Lucius Sergius Paulus. Bruce susţine că acesta a fost numit mai
tîrziu guvernator al Ciprului. De la această întîlnire, Saul îşi ia numele de
Pavel, după numele guvernatorului. Inscripţia dovedeşte că a existat un aşa
guvernator, deci Luca a scris adevărul.
2. Au existat politarhi la
Tesalonic?
În
Faptele Apostolilor 17:6, Luca ne spune cum Iason şi alţi cîţiva fraţi au fost
tîrîţi înaintea dregătorilor cetăţii (politarchos în original). Cum termenul
acesta nu a fost folosit în literatura greacă, mulţi nu au fost gata să creadă
că la Tesalonic judecatorii au fost numiti politarhi. Puţinele excavaţii
făcute la Salonic au scos la iveală un număr de monumente cu inscripţii unde
este folosit termenul "politarhi". Astăzi arheologia cunoaşte 19
inscripţii de acestea. Acesta era un titlu ce se purta de magistraţii
cetăţilor de seamă din Macedonia. Din aceste inscripţii ştim că la Tesalonic, în
primul secol.au fost cinci politarhi, iar în secolul al doilea au fost şase
politarhi. Titlul aceasta a dovedit încă o dată preciziunea textului scris de
doctorul Luca.
3. S-au închinat atenienii
"unui Dumnezeu necunoscut"?
Se
ştie că atenienii au fost politeişti. Mulţi însă nu au vrut să creadă că ei ar
fi avut şi un altar dedicat "Unui Dumnezeu necunoscut", aşa cum scrie
în Faptele Apostolilor 17:23.
Arheologia
a descoperit aşa inscripţii la Atena, ba chiar şi la Pergam în Asia Mică.
Pausanias, care a trăit în secolul al doilea şi a cutreierat Grecia, ne spune
că la Atena erau altare închinate unor dumnezei numiţi "necunoscuţi".
La fel şi Filostratus, vorbind de Atena, spune: "…unde chiar şi divinităţi
necunoscute îşi au ridicate altare." Acestea îndreptăţesc afirmaţia lui
Luca.
4. A fost Galion cîrmuitor al
Ahaiei?
Descriind
prigoana provocată de iudei la Corint, Luca ne spune în cap.18:12-17 că Pavel a
fost dus înaintea scaunului de judecată a lui Galion, cîrmuitorul Ahaiei, în
greceşte "anthupatos".
O
inscripţie găsită la Delfi, în Grecia centrală, ne redă o proclamaţie a
împăratului Claudius din anul 52 d.Cr. în care se menţionează că Galion era proconsul
al Ahaiei. Ea arată că el a fost însărcinat mai înainte în această slujbă,
probabil în anul 51. Galion a fost fratele filozofului Seneca. Amîndoi,
împreună cu familiile lor au pierit din ordinul lui Nerone.
5. Cum arătau cărţile de
vrăjitorie de la Efes?
În
urma activităţii misionare a lui Pavel la Efes, o mare mulţime s-a convertit şi
a crezut în Cristos. Între aceştia au fost unii, care mai înainte au făcut
vrăjitorii, iar acum, spune Luca, "şi-au adus cărţile şi le-au ars"
(Faptele Apostolilor 19:19). Acestea erau un fel de cărţi cu formule magice,
foarte preţioase pentru efeseni. Oricine doreşte să vadă cum arătau aceste
cărţi de vrăjitorie, le poate vedea în Muzeul Britanic din Londra sau în Muzeul
Luvru din Paris, unde sînt o seamă de exemplare. Azi, aceste cărţi de
vrăjitorie mărturisesc că Biblia este adevărată. La fel, ruinele teatrului şi
ale templului Dianei din Efes ne spun că Luca a scris adevărul.
6. "Intrarea străinilor
oprită"
Cînd
s-a petrecut arestarea apostolului Pavel la Ierusalim, printre alte acuze a
fost şi aceea că "a vîrît şi pe nişte greci în templu şi a spurcat acest
locaş sfînt". Iar Luca explică: "În adevăr, văzuseră mai înainte pe
Trofim efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în
templu" (Faptele Apostolilor 21:28.29).
La
templu erau tăbliţe care arătau că intrarea străinilor este interzisă în
templu. În 1871, Clermont Ganneau a găsit o inscripţie din acestea în greceşte.
Ea conţine şapte rînduri scrise cu litere mari şi desigur a fost aşezată la loc
vizibil lîngă intrarea în Templu, spre a înştiinţa pe neamuri să nu intre în
locul rezervat numai iudeilor. Inscripţia se află în muzeul din Istambul. Ea
spune:
"Nimeni
dintre neamuri nu poate intra în împrejmuirea templului. Oricine este prins
este singur răspunzător de moartea care va urma."
Altă
tăbliţă fragmentată a fost găsită în 1935, în cursul excavaţiilor conduse de
Departamentul de Antichităţi al Palestinei, în nişte moloz lîngă poarta Sf.
Ştefan.
7. Erast, vistiernicul de la
Corint
În
Romani 16:23 apostolul Pavel scrie salutări fraţilor din Roma din partea lui
Erast, vistiernicul cetăţii. Iar în Faptele Apostolilor 19:22, Luca ne spune că
Erast a fost unul din ajutoarele lui Pavel în lucrarea misionară.
Unii
necredincioşi au spus că nu se poate să fie adevărată afirmaţia lui Pavel cu
privire la Erast. Cum un creştin să fi fost vistiernicul cetăţii Corint?
Dar
pricina necredinţei a fost înlăturată. În cursul săpăturilor făcute la Corint
în anul 1929, de către prof. T.L.Shear s-a descoperit o piatră de marmoră din
pavajul în apropiere de teatru cu inscripţia: "ERASTVS PRO: AED: S: P:
STRAVIT", ceea ce înseamnă "Erast, procurator şi şef edilitar a
aşezat acest pavaj pe spesele sale". F. F. Bruce spune: "Evidenţa
indică că acest pavaj a existat în sec. I A.D. şi este mai mult decît probabil
că donatorul este Erast, prietenul lui Pavel, menţionat în epistola către
Romani."
Chestiunea
dacă cuvîntul grecesc "oikonomos" folosit de Luca tradus
"vistiernicul", corespunde cu latinescul "aedile" din
inscripţie, a fost limpezită de funcţia ce o aveau aceste persoane. Cei ce
purtau titlul acesta, fie greci, fie romani, aveau sarcina afacerilor
financiare ale cetăţii. Chiar şi din epistola lui Pavel către Corinteni se
poate înţelege că Erast era din sînul bisericii. În cap.2:26, el spune:
"Printre voi nu sînt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici,
nici mulţi de neam ales," nu mulţi, dar totuşi aveau cîţiva şi unul era
Erast.
E
Biblia adevărată? Arheologia, această ramură a ştiinţei, ne spune că da, e
adevărată. Sînt mii de documente care mărturisesc lucrul acesta. Eu am dat
doar cîteva din ele în acest studiu. Închei mărturia arheologiei cu cuvintele
poetului:
"Pentru
cine vrea să creadă,
Am
o mie de dovezi;
Dar
nu mai am nici una,
Cînd
tu nu mai vrei să crezi."