H. PERIOADA NAŞTERII DOMNULUI ISUS
Credinţa
noastră este în Cristos Isus, Domnul nostru. Cele mai înverşunate atacuri au
fost îndreptate asupra acelor părţi din Scriptură care vorbesc despre El,
îndeosebi în legătură cu naşterea Sa. S-a încercat totul spre a dovedi că El
nici n-a existat ca persoană istorică, că totul este mit şi legendă. Şi totuşi
oamenii cred în El. Pe ce se bazează crezul lor? Ce dovezi au că El s-a născut?
Simplu, experienţa cu El. Cei ce trăiesc cu mine în casă nu au nevoie de
certificatul meu de naştere, ca să ştie că exist. Părtăşia cu mine este cea mai
puternică dovadă că nu sînt un mit, ci o realitate. Dar în anumite ocazii sînt
necesare şi dovezile scrise, documentele.
În
legătură cu naşterea Domnului Cristos, singurele documente ce le avem sînt
Evanghelia lui Matei şi Luca. Dar cum pentru un om este suficient să aibe un
singur certificat de naştere, tot aşa şi pentru noi ar fi suficientă chiar o
singură Evanghelie, dar avem două care vorbesc despre naşterea Sa. Despre
naşterea lui Avraam nu avem amănunte, cu toate acestea nimeni nu s-a gîndit
să-i tăgăduiască existenţa. Mulţimea urmaşilor lui sînt dovada categorică că a
existat. Tot aşa mulţimea urmaşilor lui Isus este o dovadă că El nu este doar
un mit, ci o puternică realitate.
Totuşi,
pentru limpezirea noastră în legătură cu cele descrise de Matei şi Luca, este
bine să analizăm cîteva chestiuni.
1. Sînt vrednici de crezare
evangheliştii?
Acceptarea
spuselor unui om este în funcţie de creditul ce îl prezintă persoana
respectivă. Omul dă valoare cuvintelor sale. Descrierea simplă şi sinceră ne
face să spunem că sînt demni de crezare, chiar dacă nu ar mai fi nici o altă
dovadă care să confirme cele scrise de ei. Ei descriu viaţa Domnului nostru
Isus Cristos cu faptele Lui măreţe, dar descriu şi nereuşitele Lui încercări de
a convinge pe cei din Nazaret, pe cei din Capernaum, pe preoţi, ba nici fraţii
Lui nu credeau că El este Mesia. Ei redau părerile altora despre El, că este
nebun, că are drac, că duce poporul în rătăcire. Ei descriu sfîrşitul Său
tragic. Ei îşi mărturisesc chiar şi deficienţele lor: de multe ori nu înţeleg
învăţătura Lui, dorm în Ghetsemani, fug toţi la prinderea Lui, se îndoiesc la
învierea Lui. Ei nu-L prezintă pe eroul lor ca pe unul aplaudat de toţi, ca pe
unul care îi cucereşte pe toţi, ceea ce ar mirosi a ticluire. Din contră, Îl
arată părăsit de toţi. Sinceritatea lor e izbitoare. Aceasta îi face demni de
crezare.
Pe
de altă parte, potrivirea în totul a celor descrise de ei cu evenimentele
istorice cunoscute, cu obiceiurile vremii, cu denumirile geografice, cu
poziţia locurilor, cu atmosfera politică a vremii, sînt grăitoare pentru
orice cercetător.
Sir
William M.Ramsay a fost un necredincios. Ideile necredinciosului Bauer şi a
Şcolii de Tubingen au pus stăpînire pe gîndirea sa. Dar după minuţioase investigaţii
făcute în părţile Asiei Mici şi analiza la faţa locului a celor spuse de Luca,
necredinţa i-a fost spulberată şi a devenit un bun credincios. El îl descrie
pe Luca ca pe "unul dintre istoricii de prim rang". El a scris mai
multe cărţi în care arată că scriitorii Noului Testament sînt vrednici de toată
încrederea. Într-una spune: "Pot să afirm deschis că am pornit la această
investigaţie fără vreun prejudiciu în favoarea concluziei pe care acum încerc
s-o justific cititorului. Din contră, am pornit cu o minte împotrivitoare, căci
spiritul ingenios şi aparenţa de ceva deplin a teoriei Tubingen, m-au convins
cu totul pe acea vreme... mai recent am fost adus în contact cu cartea Faptele
Apostolilor, ca o autoritate din pricina topografiei, a antichităţilor şi a
societăţii din Asia Mică. Ea s-a născut în mine în mod gradual văzînd că în
diferite detalii naraţiunea arată adevăr minunat."
Ceea
ce a produs schimbarea radicală a opiniei în Ramsay a fost investigaţia
arheologică care i-a demonstrat prin vestigiile trecutului, precum şi prin geografia
şi topografia locurilor, că Luca este vrednic de crezare în tot ce a scris.
2. Oare a existat recensămîntul?
În
Luca 2:1-3 citim: "În vremea aceea a ieşit o poruncă de la Cezar August să
se înscrie toată lumea. Înscrierea aceasta s-a făcut întîia dată pe cînd era
dregător în Siria Quirinius. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea
lui."
Ca
să-l discrediteze pe evanghelistul Luca şi spre a-şi susţine teza că Isus este
doar un mit, scepticii au afirmat că n-a existat niciodată un aşa recensămînt
al oamenilor în imperiul roman, ci se făcea doar un recensămînt al animalelor, dar
pentru acesta nu trebuia să se deplaseze în alte localităţi.
Acum,
pe cine să credem? Cine are dreptate? Cine ştie mai bine cum s-au petrecut
lucrurile: cei de astăzi sau Luca care a trăit atunci? Mintea sănătoasă îmi
spune că Luca. Totuşi ca să fiu mai sigur mă adresez arheologiei. Are ea ceva
ce poate să mă ajute să văd adevărul? Da, slavă Domnului, are. Din nisipurile
Egiptului au fost scoase la lumină mai multe papirusuri, care sînt grăitoare.
Iată aici un document, care este formularul unui recensămînt, completat în anul
48 d. Cr.:
"Către
Dorion, magistratul şef şi către Didymus, secretarul oraşului, de la
Thermoutharion, fiica lui Thoonis, cu protectorul ei Apollonius, fiul lui Sotades.
Locatarii casei ce-mi aparţine în ulicioara de miazăzi, sînt: Thermoutharion, o
sclavă liberată a susnumitului Sotades, în vîrstă de 65, de înălţime mijlocie,
cu tenul de culoarea mierei de stup, avînd o faţă lungă şi o cicatrice pe
genunchiul drept. (Un şir care descrie pe o altă femeie este lipsă)... Eu, susnumita
Thermoutharion (documentul continuă cu o declaraţie făcută sub prestare de
jurămînt) cu protectorul meu numitul Apollonius, jurăm pe Tiberius Claudius,
Cezarul Împărat, că i-am declarat în mod sigur, onest şi vrednic de încredere
pe cei ce locuiesc cu mine, nici pe un străin, nici pe un Alexandrian nici pe
un liberat, nici roman, nici egiptean decît pe cei spuşi mai sus. Dacă jur
adevărat, binele să mă însoţească, dacă fals, contrariul."
Iată
încă un document. El este cu privire la recensămîntul din anul 104 d.Cr.
Prefectul Egiptului cere înscrierea fiecăruia în cetatea sa:
"Gaius
Vibius, prefectul şef al Egiptului. Din pricina apropierii recensămîntului,
este necesar ca toţi cei care pentru anumite motive locuiesc în parte decît
districtul lor, să se pregătească de îndată să se reîntoarcă la guvernămîntul
lor, spre a putea completa formularele de înregistrare a familiei şi ca să-şi
poată reţine pămînturile cultivate ce le aparţin..."
Documentul
arată clar că fiecare trebuie să se înscrie în cetatea lui cum scrie Luca,
căci şi Palestina aparţinea stăpînirii romane ca şi Egiptul. Mai mult, din
document reiese că se făcea periodic, el spune că recensămîntul se apropie. Azi
se ştie că romanii făceau recensămîntul la patrusprezece ani. Mai sînt documente
cu privire la recensămintele din anii 34, 48, 62, 90, 104, 118, 132 şi 230
d.Cr. Referinţe indirecte sînt şi cu privire la cel din anul 20.
A
tăgădui astăzi recensămîntul pomenit de Luca înseamnă să fi rămas în urmă cu
cunoştinţele, căci arheologia a limpezit de mult lucrul acesta.
3. A trăit Irod pe vremea
naşterii?
Iată
o altă problemă ridicată de unii. În Evanghelia după Matei cap.2 v.1 citim:
"După ce s-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului
Irod..."
Despre
Irod se ştie că a domnit între anii 37 - 4 în.Cr. În anul 4 a murit. Cum se
poate ca el să fi trăit pe vremea naşterii din moment ce a murit în anul 4
în.Cr.? întreabă unii vrînd să arate că ce a scris Matei nu este adevărat.
Cei
ce ridică această problemă ori nu ştiu, ori se fac că nu ştiu un amănunt care
astăzi este atît de cunoscut: greşala lui Dionysius Exiguus, cînd a calculat
datele calendaristice.
Conform
relatărilor lui Iosif Flaviu, Irod a murit la Ierihon în valea Iordanului pe
data de 13 martie, deci cu ceva înainte de Paştele evreieşti ale anului 750 de
la fondarea Romei. Acest istoric mai face specificarea că în acea noapte a fost
o eclipsă de lună. Pe baza calculelor matematice a eclipselor lunii, s-a
confirmat data morţii lui Irod, relatată de istoricul evreu.
Dr.Edward
Robinson precizează: "Prezenta eră creştină, care a fost fixată de
călugărul Dionysius Exiguus în secolul al şaselea, asumă că anul erei creştine
ar coincide cu anul 754 de la fondarea Romei. În orice caz, era noastră începe
cu mai bine de patru ani mai tîrziu decît ar trebui."
Pînă
în secolul al şaselea, anii s-au socotit de la fondarea Romei. În anul 526
d.Cr. împăratul Iustinian a însărcinat pe călugărul Dionysius Exiguus, să întocmească
un calendar creştin, care să meargă în urmă pînă la naşterea lui Isus. În
socotelile sale, călugărul a greşit şi în loc să pună naşterea în anul 749,
anul Romei, a pus-o în anul 754. Acest calendar a fost folosit în lucrări
istorice de Bede, la începutul secolului al VIII-lea şi nu mult după aceea a
fost introdus în transcrierile publice de împăraţii francezi Pepin şi Carol cel
Mare. Dionysius nu a dat naştere erei creştine, ci doar a calculat-o şi cum nu
a posedat toate datele pe care le avem noi azi, a greşit cu cinci ani.
Conform
datelor stabilite de cercetători, Isus s-a născut în anul 749 de la fondarea
Romei, adică anul 5 înaintea erei noastre, iar Irod a murit în primăvara
următoare, anul 4, deci a trăit pe vremea naşterii.
4. Încurcătura cu Quirinius
Evanghelistul
Luca a avut un stil literar ales. Nu este de mirare că necredinciosul Renan a
clasat Evanghelia după Luca ca "cea mai frumoasă carte ce s-a scris
vreodată”. Pe lîngă frumuseţea descrierii faptelor, el caută mereu să dea
cadrul istoric, spre a şti cînd s-au petrecut. El are multă preciziune. El
stabileşte cînd s-a întîmplat naşterea; cine a fost împărat la Roma cînd Ioan
Botezătorul şi-a început activitatea, cine era dregător în Iudea, în Galilea;
cîţi ani a avut Domnul Isus cînd şi-a început misiunea.
Totuşi,
precizia lui făcută în cap.2 v.2 cu privire la Quirinius a avut darul să
încurce pe mulţi. Documentele istorice romane, arătau un recensămînt făcut de
Quirinius în anul 7 d.Cr., dată ce nu se potrivea cu naşterea lui Isus.
Această discrepanţă a făcut pe mulţi să-şi bată joc de relatarea lui Luca şi să
spună că nu e adevărată. Iar credincioşii se vedeau şi ei în încurcătură, căci
din moment ce Irod a murit în anul 4 în.Cr., iar Quirinius a fost guvernator al
Siriei în anul 7 d. Cr., cum s-a putut naşte Isus pe vremea lor? Între Irod şi
Quirinius era un gol de vreo 11 ani. Dar şi această enigmă a dezlegat-o
arheologia.
În
anul 1828 s-a găsit la Roma o inscripţie care indica că Quirinius a fost
guvernator de două ori. Iar după primul război mondial, Sir William Ramsay a descoperit
un monument la Antiohia Pisidiei în Asia mică, care la fel arăta că Quirinius a
fost de două ori guvernator. Această inscripţie pare a-l prezenta ca guvernator
militar cu scopul de a conduce războiul Homanadensian, în timp ce guvernator
civil era Sentius Saturninus (8-6 în.Cr.). În felul acesta se împacă şi
afirmaţia lui Tertulian, care spune că recensămîntul a fost făcut pe vremea
guvernatorului Saturninus. De fapt, doctorul Luca precizează "întîia dată"
spre a-l deosebi de al doilea recensămînt făcut tot de Quirinius la anul 7
d.Cr., cu ocazia celei de a doua guvernare a sa în Siria. Lucrurile s-au
limpezit.
Adevărul
a ieşit la suprafaţă. Nu Luca a greşit, ci oamenii, fiindcă n-au cunoscut
amănuntul acesta.