O provocare
Iată
provocarea mea. Acum suntem în anul 1994. Chiar acum sunt
aproximativ opt biserici evanghelice în Albania. Peste zece ani (în 2004) voi
publica în aceste pagini următoarele informaţii:
În anul 2004
veţi citi:
I
Câţi lucrători
creştini, albanezi de origine, sunt în Albania în anul 2004. Mă refer la
lucrători creştini care au fost mântuiţi după ce Albania s-a deschis în
1991.
II
Câţi din
aceşti lucrători creştini albanezi nu aparţin nici unei organizaţii britanice,
americane sau Vest-europene!
III
Câţi
lucrători băştinaşi sunt implicaţi într-o lucrare nativă, indigenă! Nu
vestică, nici americană.
IV
Câte
biserici din Albania nu se întâlnesc după modelul bănci-amvon, pastor-laici! Şi câte nu
au un pastor!
V
Câte
biserici din Albania nu au nici un lucrător occidental!
VI
Câte
biserici din Albania se întâlnesc în case! (Nu în clădiri de biserică şi în
case. Doar în case!)
VII
Mai presus
de toate, câte din bisericile din Albania au o experienţă minunată
inexplicabilă, glorioasă numită „comunitatea de credincioşi”! (Cu alte
cuvinte... câtă viaţă de biserică este în Albania!)
VIII
Câte
biserici nu primesc nici un ajutor financiar occidental!
IX
În cele din
urmă, voi da un scurt sumar al reacţiei faţă de această carte a misiunilor
occidentale din Albania!
X
Şi din
întreaga lume! La urma urmei, această revoluţie este de asemenea necesară în
România, America Latină, Africa şi Asia. Şi Europa de Vest.
Ce crezi,
cum va arăta raportul pe care îl voi face în anul 2004?
În acelaşi
timp, pentru toţi creştinii din lumea întreagă ce citesc această carte... să nu
aveţi nimic de-a face cu procesul americanizării creştinismului. Nu este nevoie
de contribuţia voastră la americanizarea credinţei voastre. Găsiţi-vă propria
expresie a credinţei şi bisericii creştine - propriul vostru stil!
2004 d.C.
IATĂ-NE!