ADDENDA
Addenda
O boală de ochi pe care noi, americanii, v-o putem da
vouă
Unul din
primele lucruri pe care noi, americanii, le facem când venim în ţara voastră
este să vă spunem: „Am venit aici ca să vă arătăm cum să fiţi centraţi în
Biblie. Ghidaţi-vă întotdeauna după Noul Testament şi ascultaţi de ce spune.
Citiţi Biblia. Fiţi ascultători de Cuvânt”.
Asta implică
că noi întotdeauna facem cum scrie în Noul Testament şi metodele noastre sunt
din el. Nu?!
Metodele
noastre au apărut din tradiţiile noastre. S-au format la întâmplare, accidental
în timpul istoriei bisericii.
În ultimii
1700 de ani noi am adunat o mulţime de tradiţii. Noi, protestanţii, cele mai
multe tradiţii le avem din perioada Reformaţiei sau de după ea. Noi încercăm
acum să le justificăm cu Noul Testament, forţând Noul Testament să le conţină,
cu toate că ele nu se găsesc deloc acolo. Facem aceasta luând versete şi
fragmente de versete şi făcând ce vrem noi cu ele. Nu ştiu cum reuşim să găsim
organizaţiile americane în Noul Testament. Dar dacă vei participa la un curs de
pregătire al unei organizaţii parabisericeşti, vei descoperi o astfel de
organizaţie pe fiecare pagină a Noului Testament. Uimitor!
O vedere
coerentă, panoramică a Eclesiei din primul secol nu permite o asemenea
manipulare. Istoria completă a primilor creştini, văzută de la un capăt la
celălalt, ni se prezintă într-un mod cu totul diferit de ceea ce noi avem
astăzi. Este o imagine minunată a Eclesiei, atât de diferită faţă de cea la
care noi participăm sau „mergem”. În istoria ei vastă, dramatică, completă nu
vei găsi niciodată nimic dintr-o organizaţie parabisericească!
Ajungem
astfel la boala de ochi pe care noi v-o putem da vouă. Boala aceasta, odată
luată, este aproape incurabilă. Cei mai mulţi slujitori americani - inclusiv
misionarii din ţările străine - suferă grav de boala aceasta.
(Fiţi
atenţi, este cel mai rău lucru pe care îl puteţi lua de la un american.
Contractarea acestei boli poate fi fatală chiar şi pentru dezvoltarea vieţii
voastre creştine.)
Ce este
blestemul acesta teribil?
Boala
Noi,
americanii, vă vom învăţa să citiţi Noul Testament în aşa fel încât veţi găsi
creştinismul american pe fiecare pagină a cărţii! Oh, este clar că nu se
găseşte în Noul Testament creştinismul epocii moderne. Dar noi, americanii,
oricum îl găsim. Aceasta este boala noastră de ochi. Boala este atât de
avansată încât noi nu numai că vedem creştinismul american pe fiecare pagină a
Noului Testament, dar nici nu mai putem vedea ce scrie, în special despre
evanghelizare, biserică şi viaţa bisericii.
Puteţi
înţelege acest paradox? Noi, americanii, găsim în Noul Testament
ceva ce nu există în el. Însă noi, nu putem găsi ceea ce este cu
adevărat.
Chiar mai
rău. Putem să vă dăm şi vouă această abilitate ciudată.
Iată trei
lucruri şocante cu care veţi avea de-a face. Unu: metodele evanghelismului
american nu sunt nici sfinte, nici biblice, nici nu sunt efective pe termen
lung. Doi: bisericile noastre sunt îmbibate de o plictiseală plină de
ritualuri. Trei: toate lucrurile pe care noi le facem astăzi le găsim scrise în
Noul Testament. Găsim pe creştinii primului secol să fac ceea ce noi facem!
Deschidem
Noul Testament şi vedem oameni tipic americani care fac ceea ce noi facem în
ţările voastre!
Şi voi vreţi
să imitaţi creştinismul american?
Noi, americanii,
am inventat şcolile biblice. Şcolile biblice sunt foarte centrate în jurul
Bibliei. Totuşi, cele mai multe din aceste şcoli nu văd locul central al
Eclesiei. În schimb, ele fie fac reclamă unui creştinism lipsit de biserică,
fie unui servici bisericesc protestant care a fost inventat în urmă cu 450 de
ani! Şcolile biblice găsesc în Noul Testament fie credinţa creştină fără
biserică, fie un servici bisericesc inventat de liderii Reformaţiei.
Este foarte
greu pentru noi să fim centraţi în Cristos. Suntem nişte anteprenori perfecţi,
aşa că ne încântă să acţionăm pe scară mare. Din cauza aceasta este greu
să fim centraţi în Cristos şi în lucrurile spirituale. Ne place să facem.
Nu ne place să fim. E nevoie de prea mult timp pentru aşa ceva.
Fără să vrem
am inventat Noul Testament! Acesta este plin de tot felul de metode americane.
Oh, aţi
observat cumva că în Noul Testament nu este vorba de şcoli biblice? După ce noi
am inventat Noul Testament - şi şcoala biblică - am găsit-o pe aceasta din urmă
peste tot în Noul Testament!!!
Ţineţi
minte, de asemenea, că am inventat organizaţiile parabisericeşti în 1886. Prima
organizaţie parabisericească era atât de americană, era nostimă! A fost o
mişcare de tineret. Motto-ul ei era „Evanghelizarea lumii într-o singură
generaţie”. Această mişcare i-a captivat pe tinerii din toată America. A fost
numită „Mişcarea Voluntară Studenţească”. Această organizaţie a dat naştere
ideii de organizaţie parabisericească care s-a dezvoltat din plin după cel
de-al doilea război mondial. Concepţia acestei mişcări s-a răspândit şi
a avut succes. De fiecare dată când apărem cu ceva mare şi plin de succes,
repede vedem că şi în Noul Testament este aşa ceva! Aşa suntem. Aşa procedăm.
Organizaţiile
parabisericeşti nu au avut aproape nici un interes în biserică. Doar în
evanghelizare: evanghelizare în forţă; evanghelizare fulger.
Singurul
scop al acelei organizaţii a fost salvarea sufletelor. „Mişcarea Voluntară
Studenţească” a trebuit să interpreteze Noul Testament aşa încât să nu se
vadă biserica. Au reinventat Noul Testament în aşa fel încât sigurele lucruri
pe care le găseau în el erau evanghelizarea, misiunile şi organizaţia
parabisericească. Această mentalitate „Nou Testamentală” este acum în sângele
şi ADN-ul modului american de gândire.
Totuşi
această mişcare, care nu era o biserică a avut o problemă. Nu avea fonduri. La
început doar bisericile şi denominaţiunile trimiteau misionari. Banii proveneau
de la biserici.
S-a inventat
o soluţie pentru această problemă. Invenţia s-a numit „cartierul general”.
Cartierul general era locul unde scrisorile de rugăciuni, listele de adrese,
scrisorile de solicitări, administraţia, biroul de publicitate, relaţiile
publice se strângeau toate sub un singur acoperiş cu scopul de a strânge bani.
Organizaţiile
parabisericeşti au trimis „membri”, nu misionari. Banii, în cea mai mare parte,
proveneau din alte surse decât bisericile, şi anume de la indivizi.
Mentalitatea
evnaghelică americană începea să acţioneze în domeniul în care mentalitatea
americană îşi spunea cel mai tare cuvântul: în zona individualismului, a
liberului spirit întreprinzător. Ce făceau aceste organizaţii? Reclamă! Pentru bani!!!
Cam de atunci a început Noul Testament să arate foarte american. Foarte
individualist. Şi foarte întreprinzător.
Organizaţiile
parabisericeşti inventate de americani au inventat Noul Testament fără să
schimbe nici un cuvânt din el!
E o boală
serioasă, nu-i aşa?
Ţineţi
minte, organizaţiile religioase pun accent pe a fi centrat în jurul Bibliei;
totuşi ele au o Evanghelie fără biserică şi o concepţie fără nimic indigen sau
organic.
O Evanghelie
atât de îngustă este oarbă la ce spune cea mai mare parte a
Noului Testament. O organizaţie care vede doar eceste elemente, nu vede
contextul şi istoria care este în Noul Testament.
Când ne dăm
jos din avion purtăm un Nou Testament cu conţinut american şi cu inventivitatea
americană în minţile noastre. De acolo zorim spre oraşele voastre ca să vă dăm
creştinismul american/britanic.
Ritualurile
noastre. Tradiţiile noastre. Cultura noastră. Practicile noastre.
Personalitatea noastră. Structura noastră. Năravurile noastre. Obiceiurile
noastre sociale. Muzica noastră. Acestea vi le aducem. Şi pe toate le găsim în
Noul Testament. De exemplu, deschidem Noul Testament şi trecem în fugă pe lângă
conceptul de biserică şi pe lângă multe altele - ce se găsesc într-un Nou
Testament neinventat.
Nu vrem să
facem nici un rău. Nu o facem intenţionat. Dar asta e tot ce ştim; aşa gândim
noi. Asta e boala de ochi pe care o avem, aşa că acţionăm ca atare. Şi am
procedat aşa tot timpul, în toată lumea!!! Cultura voastră nici nu e
băgată în seamă!
Mai e nevie
să subliniez că creştinismul american nu se prea găseşte în Noul Testament?
Aceasta e
ceea ce vreţi?
Dacă nu,
dacă vreţi mai mult, vă aşteaptă o sarcină uriaşă. Să faceţi ceva care este în
întregime al vostru. Ceva care este biserica, în stilul primului secol!!!
Aveţi două posibilităţi; noi şi boala noastră de ochi sau calea lui Pavel.
Neconvertiţii
din zilele lui Pavel nu erau atraşi la Cristos de evanghelismul fulger al
zilelor noastre şi nici de creştinismul american, fiţi siguri. Nu erau atraşi
de niciunul din celelalte lucruri pe care noi le-am inventat de atunci încoace.
Chiar dacă ne-am jura că facem ceea ce au făcut creştinii din primul secol, tot
n-ar fi adevărat. Bărbaţii Noului Testament au făcut un singur lucru.
Ei au ridicat comunitatea credincioşilor... Eclesia!