9.
Pot exista biserici indigene în locuri
Imaginează-ţi
o ţară fără creştini. Asta înseamnă o ţară fără lucrători nativi şi fără
biserici. În acest loc este cel mai greu cu putinţă să se nască ceva organic.
Iată care este problema: Un străin trebuie să înceapă lucrarea!
Este
obligatoriu ca acest străin să dea o versiune străină a bisericii... aşa
cum fac tot timpul americanii? Este cu putinţă ca el să nu ducă propria
lui experienţă a bisericii în ţara aceea? Este posibil ca oamenii aceia să
descopere o experienţă organică, indigenă a bisericii, chiar dacă singurul
creştin pe care îl cunosc este de pe partea cealaltă a planetei şi vine dintr-o
cultură comple diferită de a lor?
Acestea sunt
întrebări cruciale. Este de conceput ca convertiţii, încă prunci, să desopere
ei înşişi o expresie a bisericii care le este proprie? Dacă răspunsul este
adevărat, atunci el este valabil şi pentru voi!
Dar cum îşi
va ţine deoparte propria cultură un lucrător creştin? Se poate ridica o
biserică care să fie nativă? Organică! Să nu fie străină! Nici americană!
Haide să
vorbim de Albania. Este laboratorul final. Albania este un obiect de studiu
perfect.
De ce este
Albania cel mai bun caz?
Pentru că
Albania este unică în istoria omenirii. N-a mai fost aşa ceva şi nici nu va mai
fi.
A merge
într-un oraş din Albania ca să predici Evanghelia este ca şi cum ai merge în
primul secol într-un oraş unde nu s-a mai auzit de numele lui Isus Cristos. Dar
mai mult! Pe unde a mers Pavel exista o anumită experienţă religioasă. Dar
nu şi în Albania.
Pentru prima
dată în toată istoria omenirii o ţară nu a avut religie, deloc!
Omenirea n-a
mai cunoscut aşa ceva. Albania este unică.
Totuşi
misionarii americani au avut tupeul să meargă acolo şi să le dea acelor oameni
nişte întruniri ale bisericii mizerabile. Suntem plini de zel să le dăm
albanezilor tocmai ceea ce aici în America sufocă bisericile.
Mergem în
Albania pentru a fi siguri că albanezii stau în bănci şi se uită la amvon, că
ne dă nouă colecta, că sunt învăţaţi să cânte şi că nu zic nimic când noi
predicăm. Suntem determinaţi să vedem toată lumea de pe pământ participând la
felul nostru de întâlnire plictisitor şi mizerabil!
Americanilor
le lipseşte priceperea cum să predice Evanghelia astfel încât, în alte ţări, să
fie o experienţă indigenă a bisericii. Şi noi arătăm un fel de întâlnire la fel
de rău ca porcăria catolică.
Poate
fi găsit organicul?
Noi nu ştim
nimic despre modul cum s-az ridicat bisericile în primul secol. Dar dacă
noi nu ştim cum, înseamnă oare că nu se poate? Dacă pe noi nu nu
interesează, înseamnă oare că nu este important? Dacă americanii nu pot să o
facă, înseamnă că este imposibil de făcut?
Deci, se
poate face aşa ceva în România? În Turcia? În satele din China interioară? Sau
întotdeauna trebuie să le dăm convertiţilor un fel străin de biserică?
În cei
şaizeci de ani de când sunt pe acest pământ, am călătorit în multe părţi ale
globului. Însă nu am văzut un lucrător occidental care să arate vreun interes
în găsirea unui nou mod de întâlnire... sau un alt mod de a ridica o
biserică care să respecte cultura celorlalţi sau o Eclesie care să-i integreze
pe localnici! Eu cel puţin nu am văzut un american sau un britanic care săşi
dea viaţa pentru aşa ceva.
Noi ne
gândim doar la câştigarea de suflete. Sau la orice altceva. Nu la
viaţa bisericii. Nu ne gândim niciodată la viaţa bisericii locală, nativă.
Este vreun
misionar care s-a gândit vreodată serios că ceea ce el face este de fapt
impunerea unor oameni din alte culturi a modului de întâlnire de tip protestant
reformat? Sau nenorocindu-i cu un ritual american de duminică dimineaţa? Dacă a
fost vreunul, eu n-am auzit să fi făcut ceva semnificativ ca să oprească aşa
ceva!!!
N-am auzit
niciodată de discuţii asupra acestui atentat la conceptele sociale ale altor
popoare, această insultă la cultura altor naţiuni.
Este
posibilă o biserică organică într-o ţară care tocmai se deschide?
Să mai intenţionez
că nu avem încredere în convertiţii locali? Nu ne trece prin cap să ne
întoarcem acasă după ce am predicat Evanghelia şi Eclesia a fost experimentată.
Cei mai mulţi din banii noştri ar trebui să meargă la lucrătorii nativi,
nu la cei americani. Se poate începe în două feluri.
(Cam toţi
banii strânşi în America ajung la misionarii americani. Şi toţi
misionarii aceştia sunt determinaţi să colonizeze credinţa din ţările în care
merg. La localnici ajunge doar o fracţiune din banii noştri, şi aceştia sunt
bine controlaţi.)
Cum poate
avea Albania o biserică indigenă? O biserică albaneză în esenţa ei? În
Albania nu sunt lucrători indigeni. Urmează ca Albania să fie americanizată
doar pentru că nu sunt lucrători albanezi?
Nu! Există o
posibilitate. Iat-o.
Există o posibilitate ca biserica
să fie organică chiar dacă toţi
lucrătorii sunt străini.
Tot ce avem de făcut este să lepădăm
metodele de până acum
şi să procedăm ca Pavel.
Pavel era
evreu, provenind dintr-o cultură de elită.
(Evreii au
avut parte de o aroganţă asemănătoare cu cea pe care americanii şi britanicii o
manifestă astăzi faţă de alte popoare.)
Cum a reuşit
Pavel să nu influenţeze formarea bisericilor dintre neamuri cu propria lor
cultură?
Din
fericire, el s-a născut şi a crescut într-o ţară păgână, aşa că ştia câte ceva
despre o societate păgână. S-ar fi putut ca Pavel, fără să-şi dea seama, să iudaizeze
bisericile dintre neamuri. Dar n-a făcut-o. A avut un mod de a ridica
bisericile fără ca aşa ceva să se întâmple, cu toate că era un străin. Pavel
s-a luptat pentru ceva organic.
A pus
temelia bisericii. Apoi, pe când ei erau încă în starea de copilaşi... a
plecat. S-a născut o expresie nativă, organică a bisericii!!! Expresia
aparţinea neamurilor.
Da, este
posibil.
Pavel a
reuşit!!!
Deci, se va putea
întâmpla la fel şi în ţara ta!
Dar, şi mai
mult! Pavel a făcut mai mult. El şi-a concentrat tot efortul ca să formeze
lucrători nativi. Lucrători ne-evrei, dacă nu te superi.
Noi suntem
în întregime preocupaţi ca să formăm lucrători americani ca să meargă în alte
ţări. E o nebunie. Şi nimeni nu-şi pune problema, de ce se face aşa. Nici nu se
schimbă ceva.
Nici nu se
va schimba.
Voi,
localnicii, trebuie să ridicaţi lucrători care sunt nativi. Şi trebuie să o
faceţi fără să fiţi deloc influenţaţi de metodele noastre, de mentalitatea
noastră.
Ştii că
peste nouăzeci şi nouă la sută din dolarii americani cheltuiţi pentru
pregătirea de lucrători sunt destinaţi americanilor? Lucrători americani care
să meargă în ţara voastră şi să ne asigure că noi, nu voi, suntem
liderii! În ţara voastră veţi avea tradiţiile noastre bisericeşti
reformate, nu întrunirile voastre organice.
Dacă Pavel
ar folosi aceşti bani, el ar cheltui fiecare cent pentru formarea de
lucrători localnici.
Ar trebui ca
ţelul vostru să fie întotdeauna cel al lui Pavel. Biserici indigene, organice,
locale... ridicate de lucrători locali. Dar noi, străinii? Noi trebuie
să renunţăm la metodele noastre occidentale. Trebuie să procedăm ca Pavel. Să plecăm, cât se
poate de repede!
Fii atent,
că Pavel nu a pregătit camarazi evrei care să lucreze în bisericile neamurilor.
În zilele noastre el ar fi pregătit albanezi, nepalezi, români, etc. Dar el n-a
format nici măcar un singur plantator de biserici iudeu sau galilean sau
evreu.
Toţi lucrătorii
formaţi de el erau foşti păgâni: Aristarh, Secund, Tihic, Trofim, Gaiu,
Tit, Epafras. Timotei, pe jumătate evreu, s-a născut într-o ţară păgână şi
toată experienţa lui creştină o avusese într-o biserică dintre neamuri. Aceştia au fost
oamenii pe care i-a pregătit Pavel ca să ridice biserici.
Fie ca cei
ca el să se înmulţească. Fie ca numărul lor să crească.
Dacă noi,
americanii, nu putem să urmăm acest exemplu, (1) să lăsăm bisericile să
descopere viaţa organică, (2) dacă nu-i părăsim cât mai repede cu putinţă şi
dacă (3) nu ridicăm apoi lucrători locali (fără şcoli biblice pentru că ele
sunt tipic americane)... atunci ar trebui să mergem acasă!
Eu
sunt american. Sunt total împotriva activităţii misionare americane de orice
fel ar fi ea. Eu cred într-o biserică nativă, cu propria expresie, condusă de
nativi şi îngrijită de către plantatori de biserici locali. Sunt
îngrozit de ceea ce fac misionarii şi organizaţiile religioase americane şi
britanice în alte ţări. Şi o fac cu înverşunare din 1790, de la William Carey
încoace!
Ce anume au
făcut? Au britanizat credinţa creştină, pe toată suprafaţa pământului.
Astăzi, însă, din ce în ce mai mulţi sunt americanii care fac aceste lucruri.
Dar tot o britanizare este, pentru că britanicii ne-au britanizat pe noi,
americanii, în urmă cu 300 de ani! (Repet: americanii n-au avut niciodată în
ţara lor o biserică nativă, indigenă, organică care să se integreze culturii
americane. Noi nu avem o expresie nativă a bisericii, aşa cum nici
Albania... sau voi, românii nu aveţi!)
În ciuda a
tot ce am arătat, eu n-aş ezita să ridic o Eclesie în orice ţară. De ce?
Pentru că în prima zi, îaninate de toate, le voi spune acelor dragi credincioşi
locali ce impresie am eu depsre americanizarea credinţei creştine.
În al doilea
rând, le voi spune din prima zi, că în curând... voi pleca şi îi voi părăsi.
Foarte curând!
În al
treilea rând, în timp ce sunt cu ei, îi voi pune să se manieste în felul lor
unic, cu obiceiurile, cultura şi conceptele lor. Voi face tot ce-mi stă în putinţă
ca să-i fac să fie mândri de obiceiurile şi felul lor, de excentrităţile şi
exprimarea lor unică, îi voi încuraja să se exprime în felul lor nativ.
În al
patrulea rând, li-L voi prezenta pe Cristos. Doar Cristos, nimic altceva.
În al
cincilea rând, le voi da o mulţime de ajutor practic în vederea atingerii unei
relaţii organice.
Apoi, îi voi
părăsi! Şi trupul acela de credincioşi va descoperi singur viaţa
bisericii!
Ei se vor
întâlni în case. (Ei nu vor
avea lideri. Nu la început.) Nu vor avea pastor.
Nici la început, nici mai târziu!!! Ei vor depinde unul de celălalt şi
vor descoperi propriul fel de întâlnire. Eu unde voi fi atunci? Plecat!
În final,
voi face tot ce-mi stă în putere să ridic lucrători nativi, îndeosebi plantatori
de biserici nativi! Şi dacă prind pe vreunul din credinicoşi că este
americanizat sau „transcultural”, o să-l pun la colţ să asculte discurile lui
Elvis Presley până se pocăieşte!
Nu este greu de
făcut aşa ceva. Aşa a făcut Pavel. Drag coleg occidental, te implor,
procedează ca Pavel, sau nu fă nimic!
Acum câteva
zile eram cu un misionar american în Albania. El mi-a mărturisit
că el crede că în zece ani de zile Albania va fi una din cele mai creştine ţări
duin lume. El avea o viziune că Albania va avea mai mulţi convertiţi decât
oricare altă ţară.
N-am
îndrăznit să-i spun ce gândeam. Îndrăznesc să vă spun vouă.
Sper să nu
aibă dreptate. De ce? Ei bine, dacă fiecare albanez care are vârsta de
şaptesprezece ani devine un creştin, atunci clădirile de întrunire ale bisericilor
vor fi goale. Ascultă-mă. Americani, auziţi ce spun. Ascultă,
creştinule.
Creştinii nu
vor merge prea mult la biserică duminică dimineaţa. Vor înceta să mai
meargă la biserică. Sau, poate, din cauza simţământului de vinovăţie pe care
li-l insuflaţi, vor îndura să mai meargă la serviciile mizerabile de tip
american... dar numai din vină. Dar, chiar şi aşa, până la urmă tot se vor
sătura.
În zece ani,
întâlnirile, pe care voi îi învăţaţi să le aibă, vor fi la fel de mizerabile ca
ale noastre. Sunt atât de oribile că nenorocesc pe oricine. Atâta timp cât noi
exportăm tipul nostru de biserică protestantă cu băncile şi amvoanele ei, în
care toată lumea se uită la amvon, cu clădiri de biserici şi cu pastori, noi ne
vom pierde convertiţii. În serviciile în care laicii trebuie să tacă... nu este
nici o oportunitate ca fiecare să împărtăşească. Poate să se convertească toată
omenirea, dacă voi păstraţi modelul actual, oamenii nu vor participa la
serviciile voastre de tip american!!!
Să revenim
la India. Probabil că n-aţi auzit niciodată de Bakht Singh. Ei bine, el şi
colucrătorii lui au câştigat zeci de mii de oameni la Cristos. Poţi să-i
găseşti pe aceşti convertiţi? Da! În 600 de adunări înfloritoare, încântătoare,
extraordinare, pe tot cuprinsul Indiei de Est. Bisericile lor şi-au
păstrat convertiţii. De ce? Pentru că adunările acelea se integrau poporului
indian. Acesta este motivul. Şi mai este unul. Dacă toţi misionarii şi organizaţiile
religioase se adună şi dau tot ce au mai bun, cu toată pompa - lumini, aparate
de fotografiat, teatru şi fum - şi toate acestea într-o biserică din India, nu
va fi atât de minunat, de plăcut şi plin de veselie cum este într-o întrunire a
unei adunări de-a lui Bakht Singh.
Voi,
americanilor, care câştigaţi atât de multe suflete în Albania, nu vă veţi ţine
pentru multă vreme convertiţii! Convertiţi toată planeta şi tot nu vă veţi
păstra convertiţii, şi asta din cauza întrunirilor voastre plicticoase. În
plus, voi nici nu ştiţi ce înseamnă biserica! Niciodată n-aţi ştiut.
Lipsa voastră de interes arată că niciodată nu veţi şti.
Indiferent
de amploarea evanghelismului, de numărul de convertiţi, de cât de mare este
trezirea sau vina pe care o insuflaţi cu siguranţă, ceea ce voi exportaţi de
150 de ani încoace nu va reuşi să păstreze convertiţii în biserică. Biserica
inorganică, moartă şi ne-indigenă pe care voi o exportaţi nu-şi va păstra
niciodată convertiţii.
De ce sunt
încă acolo convertiţii lui Bakht Singh? Pentru că el a făcut totul prin
Cristos. Pentru că a avut în vedere biserica. Pentru că biserica este indigenă.
Pentru că el era un plantator de biserici după modelul celor din primul secol.
Dar lucrarea
din Nepal a fost superioară celei din India, întrucât a fost pur nepaleză. Spre
deosebire de India, la acea vreme, în Nepal, nu se manifesta nici o
influenţă a creştinismului occidental.
V-aş cere să
mergeţi cu toţii acolo să vedeţi bisericile acelea, să vedeţi locurile unde
este una din cele mai mari „rate de păstrare a convertiţilor”. Să mergeţi acolo
şi să descoperiţi cu adevărat ce înseamnă organic şi indigen. Aş invita
pe orice membru al unei organizaţii religioase şi orice lider creştin
occidental să meargă să stea la picioarele acelor oameni. Dar nu se va putea
întâmpla aşa ceva.
Pentru că voi,
americanii, aţi distrus aproape în întregime lucrarea de acolo. În aceste
momente biserica organică din Nepal este atacată, lucrătorii şi bisericile
nepaleze fiind americanizate. Drag american, ce părere ai de aceasta? Drag
Est-european, ce părere ai de aceasta?
Dispare cea
mai bună şansă din ultimii o mie de ani, de a vedea şi învăţa ce înseamnă
organicul! L-am distrus! Asta s-a
întâmplat în Nepal. Cea mai bună şansă să ne schimbăm metodele este acum
Albania. Dar, acolo ce facem? Siluim cultura şi demnitatea unei naţii. Asta se
întâmplă în Albania.
Lepădăm cea
mai bună şansă din istoria creştinismului.
Ne vom schimba vreodată?
În capitolul
următor vom vedea pe scurt cum se prezintă bisericile americane.