7.
Ironia
Aveam
nouăsprezece ani când am auzit prima dată acest secret. Un misionar mi l-a
împărtăşit pe când eram student la un seminar din Europa. De atunci l-am mai
auzit de sute de ori.
Atunci când
misionarii şi membrii organizaţiilor religioase americane vin ca un şuvoi în
Estul Europei, înrolând noi pastori şi lucrători cu ajutorul dolarilor fără
număr, îndoctrinându-i apoi cu metodele noastre, cu stilul nostru şi dându-le
mentalitatea noastră... undeva adânc în lăuntrul nostru noi nu suntem mândri de
credinţa creştină din America! Nici de bisericile noastre. Mulţi
misionari când vin în ţara voastră sunt ruşinaţi de bisericile
americane. Da, noi avem credinţa creştină americană! Şi noi nu putem deloc să
ne lăudăm cu creştinismul pe care îl lăsăm în ţara noastră când venim la voi. Atunci de ce
îl exportăm vouă?
Mulţi
misionari americani merg în misiune pentru că ei consideră că creştinismul a
falimentat totul în America. Misionarii şi membri organizaţiilor religioase au
renunţat să mai facă ceva în America. În ochii lor, în America, biserica
este falimentară. De aceea vin ei la voi, sperând că acolo vor face
o treabă mai bună. Ei încearcă să facă în ţara voastră ceea ce nu s-a putut
face aici.
Întreabă-i.
Aceasta este
ironia. Vă dăm un creştinism falimentar. Vă dăm vouă, în ţara voastră, ceva ce
aici este falimentar.
Dacă vei
întreba pe un lucrător american de ce face aceste lucruri, s-ar putea să
primeşti următorul răspuns: „Creştinismul american nu este eficient în America
din cauza americanilor. Noi suntem prea bogaţi. Dar, va fi eficient în
România şi Albania pentru că voi sunteţi săraci”.
Ei bine,
creştinismul american şi biserica lui sunt de compătimit. Metodele şi ritualul
lui, Evanghelia şi viziunea lui superficială, biserica lui de suprafaţă
nu vor fi mai eficiente într-o ţară săracă, după cum nu sunt eficiente într-una
bogată.
Dragi
compatrioţi, dacă acesta este singurul motiv pentru care mergeţi peste
mări şi ţări, şi dacă tot ce aveţi de oferit este creştinismul american
îmbunătăţit cu câteva inovaţii preferate, atunci... vă rog, veniţi acasă. Cât
timp staţi acolo sunteţi o ameninţare.
Opriţi-vă
pentru un moment şi gândiţi-vă ce faceţi. Găsiţi un lucrător creştin local şi,
cu banii americani, îl aduceţi în organizaţia voastră. Faceţi din el o copie
leită a slujbei, lucrării şi a organizaţiei. O copie a voastră şi a Americii.
Indiferent că este în Est sau în Vest, că este din junglă sau de la oraş, că
este barbar sau student la universitate, voi folosiţi acelaşi manual scris în
America plin de metodele şi modul de gândire american. Nu contează unde
mergeţi. Voi folosiţi acelaşi manual în fiecare neam, trib, cultură şi limbă.
Observaţi că lucrarea voastră este americană? Indiferent de diferenţa de
cultură în care ajungeţi, voi folosiţi acelaşi manual din care aţi fost
învăţaţi. (Primul pas ar fi să aruncaţi acel manual. Al doilea
pas ar fi să veniţi acasă şi să încercaţi o abordare cu totul nouă, radicală a
vieţii bisericii şi a evanghelismului aici în America... în propria ţară.)
Voi
sunteţi determinaţi să folosiţi popularitatea culturii americane ca mijloc
principal în evanghelizare... chiar dacă aceasta înseamnă distrugerea unei
culturi, sau mai rău, atragerea convertiţilor voştri într-o biserică de tip
american, un stil pe care voi îl consideraţi lipsit de viaţă.
Voi nu
vă abateţi de la manualul vostru cu nimic, indiferent de conceptele şi cultura
unei ţări. Formula este precisă. Ştiţi exact ce va ieşi. Şi apoi scrieţi
acasă cu litere uriaşe ce lucruri mari aţi făcut.
Într-un mod
similar organizaţiilor religioase, misionarii americani fac nişte copii la
indigo a bisericii americane. Şi totuşi, şi unii şi alţii ştiu că stilul de
biserică american este plictisitor şi lipsit de viaţă. Lipsit de relevanţă
pentru realitatea din jur. Domnule, nu ai fost chemat de Dumnezeu să răspândeşti
cultura americană!! Şi tocmai aceasta faci. Douăzeci şi patru de ore pe zi.
Voi siluiţi
culturile care sunt pe întregul glob pământesc, distrugând orice speranţă
pentru experimentarea organică a Eclesiei.
Voi
distrugeţi ultima fărâmă de speranţă pentru o expresie adevărată şi pură a
vieţii bisericii pe acest pământ!
În curând,
tot ce este creştin va arăta la fel pe întreaga planetă. Asta au făcut
catolicii în Evul Mediu. O singură expresie universală a bisericii, indiferent
de rasă, cultură, trib sau regiune. Orice abatere este tratată ca erezie.
Pedeapsa pentru că eşti diferit este persecuţia! Ei bine, domnule, tu
aduci un nou ev mediu întunecat!
În scurt
timp Eclesia va deveni o aromă, o culoare, o notă, o dimensiune.
Creştinii de pe întreaga planetă vor arăta unul ca celălalt, făcând aceleaşi
lucruri. Atât de predictibil. Atât de limitat. Atââât... de plictisitor. Atât de
american.
Aproape că a
dispărut pe de pământ şansa unei expresii a lui Cristos în varietatea şi
diversitatea ei.
Mireasa lui
Cristos este nebăgată în seamă, uitată şi neştiută. Prin mintea noastră nu a
trecut niciodată ideea lucrătorului indigen, a bisericii indigene şi a
expresiei organice a vieţii bisericii. În orice locşor de pe această planetă
veţi fi primii sosiţi cu creştinismul american înainte ca viaţa de biserică
indigenă să apară. Şansa ca o expresie organică a bisericii să supravieţuiască
în prezenţa voastră este nulă!!!
Sunteţi pe
punctul de a crea o nouă versiune a bisericii romano-catolice. Cu cinci sute de
ani în urmă, aceasta a fost expresia universală a creştinătăţii. De data
aceasta va fi însă un creştinism mondial, universal american. Va fi atât de
atotprezent şi de neiertător, precum a fost biserica catolică în cea mai rea
perioadă a ei.
Peste o mie
de ani istoricii vor scrie despre o biserică universală americană, o biserică
protestantă mondială complet americană în expresia ei. Se va scrie oare că
această biserică a persecutat pe toţi aceia care au încercat să aibe o expresie
organică a bisericii? La fel cum biserica catolică a persecutat odată tot ce
era diferit de ea? Ceea ce s-a întâmplat în Nepal, ceea ce se întâmplă acum în
Estul Europei şi în Albania este o evidenţă reală că o astfel de vreme se
apropie.
Viaţa
bisericii completamente organică este pe cale de dispariţie pe această
planetă.
Vă rog,
pentru Cristos, opriţi-vă. Schimbaţi-vă, schimbaţi-vă radical sau veniţi acasă.
Dacă credeţi
că creştinismul american nu este în regulă, nu-l mai exportaţi, veniţi acasă şi
creaţi o expresie organică americană a bisericii.
Şi voi, cei
care sunteţi invadaţi, occidentalizaţi, colonizaţi şi americanizaţi... voi ştiţi
ce aveţi de făcut! Şi dacă nu credeţi aceasta, vă invit să faceţi
cunoştinţă cu nişte oameni care au făcut lucrări cu mult mai bune decât cele
făcute de americani.
Nu sunt
americani, dacă nu te superi.