14.
Colonizatori până la capăt
Lucrarea pe
care noi o începem în ţara voastră este condusă de americani. Niciodată nu vă
vom lăsa să conduceţi.
Ceea ce
tocmai am spus este important. Oare chiar aşa este? Şi dacă da, ce ne determină
pe noi să controlăm tot ceea ce facem în ţara voastră?
Este o
maladie care afectează toată omenirea. Noi nu putem accepta că suntem limitaţi.
Este prea dificil pentru noi să admitem că foarte puţin din viaţa noastră este
sub controlul nostru. Aşa că controlăm tot ce apucăm, în aşa fler încât să ne
simţim mai în siguranţă în noi înşine, separat de Dumnezeu. Spunându-vă vouă
cum să vă închinaţi lui Dumnezeu este doar unul din modurile care ne fac pe
noi să credem că controlăm vieţile noastre.
Nu ne vom
opri să vă punem să staţi în clădiri... cu scaune aliniate pe rânduri...
orientate spre înainte, şi să priviţi la un vorbitor.
Toate
instrucţiunile vor veni „de sus în jos”. Adică, noi conducem. Nimic nu va veni
de jos... în sus!!! Noi suntem determinaţi, indiferent ce-ar fi, să vă facem
să participaţi la un servici de biserică american.
La urma
urmei, aceasta este „cel mai bun” pentru voi. Tot ce-i mai bun pentru
voi este american. Aveţi încredere în noi. Atâta timp cât noi suntem superiori,
este normal ca creştinismul nostru să fie mai bun decât orice voi aţi putea
avea.
Vă vom
încredinţa lucrarea Domnului sau biserica din ţara voastră? Nu!
Există o
excepţie.
Vă vom lăsa
pe voi să conduceţi biserica, dar numai când suntem siguri că sunteţi pe deplin
americanizaţi. Numai când nu putem face diferenţa dintre noi şi voi,
numai când voi promovaţi doctrinele denominaţiei noastre (sau manualul ori
viziunea organizaţiei noastre parabisericeşti). Până atunci, voi nu vă
veţi găsi într-o adevărată poziţie de conducere.
Dacă nu
sunteţi americanizaţi nu veţi fi niciodată promovaţi la conducere. Şi -
americanizaţi sau nu - nu veţi fi niciodată în eşaloanele superioare de
luare a deciziei. Puterea nu vă va aparţine niciodată. Puteţi trăi o mie
de ani, dar nu veţi avea control asupra banilor. Nici ieri, nici astăzi, niciodată!
Controlul banilor va fi întotdeauna în mâinile americanilor.
Mentalitatea
non-indigenă
Noi
considerăm că lumea este pierdută şi că are nevoie de noi. Lumea are
nevoie de americani în aceeaşi măsură ca şi de creştinism. Aşa că, noi avem în
vedere pregătirea de lucrători americani, nu băştinaşi. Oh, s-ar putea să dorim
o şcoală biblică în Bosnia. O şcoală biblică care să pregătească băştinaşi.
Dar, noi vom fi profesorii şi conducătorii şcolii.
Cheltuim miliarde
de dolari în fiecare an pentru pregăătirea de lucrători americani care să
vină în ţara voastră. Cheltuim mai nimic pentru lucrătorii băştinaşi.
Nu contează
că voi nu suferiţi niciodată un şoc cultural în propria ţară. Nu contează
că voi vorbiţi propria limbă ca un localnic (aproape fără accent străin)! Nu
contează că nu vă mai înţelegeţi cu adevărat propria cultură şi propriul
popor. Nu contează că voi puteţi face aceeaşi lucrare pe care noi o facem,
că o puteţi face mai bine şi doar pentru zece la sută din banii de care noi am
avea nevoie. Nu contează că voi nu trebuie să vă părăsiţi ţara pentru o
perioadă de un an la fiecare trei ani din cauza depresiunii nervoase.
Noi pregătim
americani. Noi trimitem americani.
Este nevoie
de 60.000 (1) de dolari pe an ca să ţii un cuplu american în „câmpul de
misiune”. Nu contează că voi puteţi face acelaşi lucru pentru 2.000 de dolari. Sau 1.000.
Însă noi nu putem concepe aşa ceva. Niciodată nu ne trec prin minte
asemenea idei. Trebuie americani pentru aşa ceva! Lumea va fi
evanghelizată de către americani. Doar de americani (poate şi câţiva
britanici).
(1) Dacă
citiţi această carte după cincizeci de ani de la scrierea ei s-ar putea să vă
întrebaţi cât înseamnă acum 60.000 de dolari. (Din cauza inflaţiei statisticile
financiare devin irelevante după câţiva ani. ) Sunt două posibilităţi de a
cunoaşte cât valorează astăzi 60.000 de dolari. Prima: calculaţi cât este
salariul mediu pe un an de zile şi dublaţi-l! A doua: deoarece aurul nu-şi schimbă
valoarea (banii şi-o schimbă, aurul, nu) calculaţi cam cât costă 5,6 kg. de
aur. Cam atâta costă să ţii un misionar obişnuit în câmpul de misiune timp de un
an!
De ce nu vă
lăsăm pe voi să o faceţi? Pentru că voi nu sunteţi americani!
Noi,
americanii, suntem un popor prietenos. Noi vă vom da cămaşa de pe noi. În
Numele lui Cristos ne vom da viaţa cu drag pentru voi. Ne vom întoarce
acasă şi vom aduna bani ca să vă ajutăm. Dar noi suntem superficiali, imaturi
spiritual, orbi... orbi pentru cultura voastră, pentru felul vostru de a
proceda, orbi pentru ceea ce este Eclesia pentru cultura voastră, orbi pentru
lucrarea crucii în vieţile noastre şi orbi pentru o revelaţie a lui Isus
Cristos.
Da, noi
suntem în ţara voastră pentru a vă da vouă pe Cristos! Dar, împreună cu el vă
dăm doctrinele noastre speciale. Dacă nu procedăm în felul acesta nimeni în
America nu va da un ban pentru activitatea misionară. Doctrinele noastre ne
ajută să venim în ţara voastră. Doctrinele noastre speciale sunt singura
noastră sursă de bani. Vi-L vom da pe Cristos, dar pe lângă Evanghelie, vă vom
da şi învăţăturile noastre doctrinale!
Noi suntem
superiori vouă şi noi vom fi în control a tot ce se va face. Ieri, azi
şi în veci.
Cel mai rău,
însă este că misionarii americani acţionând în stil american nu vor zămisli
niciodată o biserică organică, indigenă în ţara voastră. Suntem
incapabili de aşa ceva pentru că niciodată nu am auzit de aşa ceva!!! Cu
siguranţă, niciodată n-am văzut aşa ceva. De aceea, singurul lucru care
ne mai rămâne de făcut este să vă americanizăm.
În felul
acesta noi rămânem americani, iar voi vă schimbaţi. Noi nu facem efortul
de a ne schimba. Rămânem sută la sută americani.
În plus, nu
vrea fiecare să fie american?
Suntem ca
englezul legendar ce s-a pierdut în junglele Americii de Sud şi care a fost
găsit de un trib de băştinaşi necunoscuţi. Ei n-aveau nici o idee să-i spună
unde se găseşte sau cum să meargă spre casă. Şi-a dar seama că n-avea nici o
ieşire. Aşa că, în loc să le înveţe limba i-a învăţat pe toţi engleza! Cam aşa
suntem noi. Şi nu ne vom
schimba.
Voi puteţi
face lucrarea Domnului în ţara voastră mai bine ca noi. Faceţi-o! Ardeţi vă
rog, băncile în care v-am pus noi să staţi. Şi faceţi la fel cu clădirea pe
care noi, în orbirea noastră o numim „biserica”. Apoi, începeţi totul
de la început!
Dar, de data
aceasta faceţi ca Pavel (2) . Creştini locali trebuie să descopere pentru ei
înşişi o expresie a vieţii bisericii care este organică ţării lor. Noi,
americanii şi britanicii nu suntem nativi ţării voastre. De ce vreţi să ne
urmaţi pe noi?
(2) Vezi:
„Cum trebuie să fie biserica” de Gene Edwards
De fapt,
noi, americanii suntem nişte turişti cu un complex de superioritate şi cu o
însărcinare din partea lui Dumnezeu (dată tuturor creştinilor americani) „să
salvăm pe cei pierduţi de pe întreg pământul”, şi în timpul acesta să-i
americanizăm. Repet: această planetă va fi evanghelizată de americani
şi i se va da biserica americană! Întotdeauna vă vom da o clădire un pastor şi
bănci. Mai rău, noi niciodată nu vom pleca acasă. Dacă noi nu mergem
acasă, dragi nativi, părăsiţi întâlnirile şi clădirile noastre... şi mergeţi voi
acasă! Începeţi să vă întâlniţi în camerele voastre de zi.