12.
În culisele unei organizaţii parabisericeşti
Dragă
non-american, ţi se va cere să te alături unei organizaţii parabisericeşti! Ei
bine, nefiind american, ai dreptul să cunoşti câte ceva despre conceptul „para”
biserică. Capitolul acesta cu aceasta se ocupă.
Îmi dai voie
să te invit înlăuntrul acestui tip de organizaţie? Ai tot dreptul să cunoşti
această invenţie americană. Nu uita, ea este 100 % americană. Noi am
inventat-o!
În loc să
învăţăm despre o organizaţie parabisericească, mai bine să ne imaginăm că tu
tocmai ai fondat una! Asta te va ajuta să înţelegi de ce vă invadează
americanii ţările ce fac ei.
Dacă eşti
şocat citind acest capitol. Iată o surpriză pentru tine: orice lucrător creştin
din America bine informat ştie ce scrie în acest capitol.
Capitolul te
duce în culisele unei organizaţii parabisericeşti. Adu-ţi aminte, considerăm că
tu eşti pe punctul de a fonda o astfel de organizaţie!
Pentru a
porni o astfel de organizaţie tu, ca fondator, trebuie să ai la început o viziune.
Una simplă, dar plină de putere! Cea mai bună viziune a americanilor
este „evanghelizarea lumii în această generaţie”. Acest motto ne-a
însoţit timp de 100 de ani. Chiar prima organizaţie parabisericească a folosit
acest motto demult în 1890! (Adică cu trei generaţii în urmă.)
Nu contează
că viziunea pe care o ai nu este scripturală. Nu contează că este o viziune şi
o mişcare fără biserică.
Această
viziune made-in-America va continua să ne ofere o lume plină de oameni
salvaţi... care au doar o poliţă de asigurare ce-i scapă de iad, nimic altceva.
Milioane de mântuiţi dar nici o relaţie reală cu Cristos sau/şi cu biserica.
Nu contează
că, atunci când lansezi această organizaţie, tu că convertiţii tăi vor prezenta
puţin interes faţă de bisericile tradiţionale sau că vor fi doar o perioadă
scurtă de timp activi în aceste biserici moarte.
Nu contează
că cele spuse mai sus vor face ca convertiţii tăi să nu mai poată fi în măsură
să aibe o relaţie minunată cu Eclesia.
Organizaţia
ta ştie că bisericile tradiţionale nu vor fi prea atrăgătoare pentru
convertiţii tăi; în acelaşi timp tu vei avea nevoie de sprijinul acestor
biserici. De aceea, pentru totdeauna organizaţia ta va fi pe muchie de cuţit.
Pe de o parte, tu ştii că actualele biserici arhaice sunt reci, moarte, lipsite
de viaţă, sterile, iar serviciile lor o ceremonie funebră. Pe de altă parte,
tocmai aceste biserici sunt una din sursele importante de bani. Şi tu ai
nevoie de o mulţime de bani pentru organizaţia ta.
Aceasta
înseamnă că trebuie să ignori faptul că cea mai mare parte a convertiţilor tăi
nu vor deveni niciodată membri ai acestor biserici şi, în acelaşi timp să obţii
un suport de la aceste biserici.
Cum te vei
împăca cu tine însuţi cunoscând toate acestea? Doar ignorând
realitatea!!!
Concentrează-te
asupra sarcinii de mântuire a sufletelor. Uită restul, niciodată nu da faţă cu
faptul că noii convertiţi nu vor avea viaţa trupului după ce sunt aduşi la
Cristos de către organizaţia ta.
Organizaţia
ta va avea un mare număr de convertiţi. Cu toate acestea, niciodată să nu iei
în considerare cifrele care îţi spun câţi din aceştia au rămas în organizaţie.
Peste
zece ani nimeni de pe pământ nu va şti unde îţi sunt convertiţii. (Cu excepţia câtorva
care ţi se alătură. Ţine cont că tu trebuie să subliniezi, să arăţi şi să
faci publicitate că ai ceva rezultate. Fă în aşa fel să pară că sunt foarte
mulţi. În felul acesta, eviţi faptul că masele de oameni pe care le-ai condus
la Cristos au dispărut. Ignoră faptul că din 5.000 de convertiţi, doar unul se
alătură organizaţiei tale... nimeni neştiind unde sunt ceilalţi.)
Unde sunt
milioanele de convertiţi dispăruţi? Nu ştie nimeni. Nu încerca să afli!
Ignoră
realitatea încă o dată.
Noua ta
organizaţie parabisericească are nevoie de o mulţime de bărbaţi şi femei care
să slujească. Cei mai potriviţi sunt tinerii între douăzeci şi douăzeci şi opt
de ani. Sunt buni şi cei până la treizeci de ani.
De asemenea,
ai nevoie de o mulţime de tineri care să participe la conferinţele tale şi să
meargă în turnee evanghelice. Întotdeauna tineri idealişti entuziaşti ce
pot fi impresionaţi. Cei mai potriviţi sunt cei între şaptesprezece şi douăzcei
şi patru de ani. Nu uita că aceşti tineri sunt motorul organizaţiilor
parabisericeşti. Fără ei nu ai nimic. Ignoră faptul că pui în funcţiune un
motor puternic ca are la bază entuziasmul tineresc trecător. Tineri fără un
orizont clar, căutând un sens al vieţii creştine. Tineri, care sunt foarte uşor
de condus. Ei sunt în perioada cea mai aventuroasă a vieţii lor, aşa că
oferă-le aventuri.
Aici începe
viziunea să-şi joace rolul. Viziunea va aduce în organizaţie atât personal cât
şi tineri. O viziune plus personal plus tineri. (Nu fă niciodată
greşeala să porneşti o asemenea organizaţie cu oameni care sunt toţi este
treizeci de ani!!!)
După ce ai
viziunea, personalul şi tinerii, mai trebuie adăugat un ingredient: înzestrarea
cu putere. Arată personalului şi tinerilor recruţi cum să primească puterea
lui Dumnezeu. Apoi, cu această putere, ei vor merge să evanghelizeze lumea,
„într-o generaţie”. Spune-le că această putere va fi cu ei cât trăiesc.
(Niciodată
nu încerca să vezi ce-i cu aceşti tineri când au patruzeci de ani. Sunt
şanse ca nici să nu mai fie creştini! Întreabă-i, şi probabil îţi vor spune că
au uitat tot ce au auzit despre înestrarea cu putere de sus şi abia îşi mai
aduc aminte despre activitatea misionară din timpul vacanţelor.)
Apoi,
urmează pregătirea personalului şi a tinerilor. Mai întâi personalul.
Apoi, aceştia vor pregăti pe tineri. Perioada de pregătire nu trebuie să dureze
prea mult.
Aici va fi
de folos mentalitatea evanghelică care peste tot în Noul Testament vede
creştinismul zilelor noastre (cu toate că nu-i aşa). Nu vei avea nici o
problemă să le arăţi oamenilor un Nou Testament şi o viziune fără biserică. Vei
fi în măsură să le arăţi că în Noul Testament se spune despre evanghelizarea
lumii într-o generaţie şi chiar despre... organizaţia ta!
Dar tinerii,
aşa dragi cum sunt, adesea sunt incorigibili, sau cel puţin nu prea
disciplinaţi. Aşa că va mai trebui să le dai vreo trei lucruri.
Unul din ele este
conceptul despre autoritate şi ascultare. Un altul este o structură
organizatorică foarte solidă cu un sistem de transmitere al comenzii bine
definit. În final, va fi de folos să împrăştii puţină teamă şi vinovăţie
printre toate regulile pe care le-ai instituit.
După ce
pregătirea s-a încheiat, urmează ceea ce noi vom numi marea aventură.
Sau aducerea unor Biblii undeva într-un loc izolat şi îndepărtat.
Ce vei face
dacă nu se poate face aşa ceva?
O expoziţie
mondială! Cupa mondială de fotbal. Sau planificarea unei întâlniri susţinute întrun
stadion uriaş unde să vină 100.000 de tineri. Alege Las Vegas sau Washington
D.C.
Întotdeauna este ceva
care poate deveni „Marea Aventură”.
Când scriu
această carte, Rusia, şi Europa de Est sunt aventuri fantastice ce pot
face să vibreze inima oricărui tânăr. Dar Siberia? Ce zici despre Expoziţia
Mondială de anul viitor de la Budapesta?
Ca să poţoi,
americi lansa această mare aventură vei avea nevoie de bani, de o
mulţime de bani.
Aceste
aventuri cer bani.
De fapt,
nemărturisit al „Marii aventuri” este să strângi bani cu care să-ţi poţi
ţine organizaţia în viaţă.
Iată care
îţi sunt sursele de bani. Tinerii care vin la conferinţe de pregătire şi care
vor merge în această aventură. Bisericile. Dacă este posibil, fă ca personalul
să participe la serviciile de duminică dimineaţa ale bisericilor care donează
bani organizaţiei tale.
De asemenea,
încurajează-ţi convertiţii aduşi la Cristos de către personalul din
organizaţie, să participe la serviciile aceloraşi biserici. Ce vei face dacă
convertiţilor le place să meargă la alte biserici din zonă care nu dau bani
organizaţiei tale? Ai grijă ca personalul să-i îndemne să nu meargă la
acele biserici. Oricine îţi atrage personalul şi convertiţii făcându-i să
părăsească organizaţia este un duşman!
A treia
sursă importantă de bani o reprezintă laicii bogaţi.
Cum îi vei
atrage pe cei bogaţi să îţi ajute organizaţia? O modalitate fructuoasă este să
organizezi banchete unde personalul şi convertiţii tăi să depună mărturie.
Manualul de pregătire folosit la şcolarizarea personalului are un capitol
special care arată cum trebuie organizate aceste banchete. (Vezi Manualul Personalului, capitolul
„Banchete”.)
Se poate
face mult mai mult ca să atragi pe laicii bogaţi în organizaţie. Instruieşte-ţi
personalul să poarte relaţii personale avantajoase cu aceşti oameni.
Instruieşte-i cum să o facă. Bineînţeles, ceea ce vei avea va fi personal care
tot timpul vorbesc în termeni foarte pompoşi despre viziunea pe care o au,
despre „marea aventură” care urmează.
Toată viaţa
lor ei vor trăi cu o mască pe feţele lor. Dar nu-i nici o problemă, pentru că întotdeauna
vei avea un personal surâzător în căutare de noi surse de bani, recrutând
tot mai mulţi laici plini de succes care să fie „consilieri”.
Întotdeauna,
personalul trebuie să facă tam-tam în jurul organizaţiei. Ei trebuie să spună
istorii ale unui trecut măreţ, unele succese recente, dar şi marile evenimente
ce urmează! Învaţă-i să facă aşa şi vei vedea continuu laici care se înscriu în
organizaţie ca „sprijinitori”.
Laicilor
trebuie să li se dea acelaşi mesaj ca tinerilor. Ei, de asemenea, vor putea
găsi un sens pentru viaţa lor prin faptul că sprijină pe aceşti tineri. Fă-le
viaţa interesantă. Fă-i să simtă că au valoare înaintea lui Dumnezeu dacă sprijină
organizaţia ta.
Nu contează
pagubele produse în vieţile acestor creştini. Nu contează că în felul acesta
vei avea un personal format din oameni care sunt atât necinstiţi cu ei înşişi
cât şi prefăcuţi cu alţii. Neagă faptul că cea mai mare parte a membrilor
personalului îşi vor da curând demisia pentru că nu se mai pot împăca cu starea
în care sunt.
Şi nu te
gândi prea mult la faptul că cei mai mulţi necredincioşi văd această ipocrizie.
Da, toate
acestea distrug pe personal. Le subminează caracterul. De fapt, este vorba de
trăirea unei vieţi necinstite înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Nu lua seama
la faptul că într-o perioadă cuprinsă de cinci şi şapte ani se schimbă tot
personalul şi laicii din organizaţie. Cei mai mulţi din cei ce au lucrat
dispar. La fel se întâmplă şi cu laicii care ţi-au sprijinit organizaţia. Tot timpul
vei avea nevoie de noi oameni în personal şi de noi laici. Lucrurile acestea se
vor repeta tot timpul. Nu te opri niciodată să le iei în considerare sau să
înţelegi cauzele lor. (Nevoia de a face organizaţia să fie populară şi
apreciată, precum şi prefăcătoria de care este nevoie pentru a se obţine aşa ceva
sunt cauzele de mai sus!) Încă o dată ignoră realitatea. Şi anul viitor, începe
din nou cu şi mai mulţi tineri, cu un nou personal şi cu o nouă listă de laici.
Acest şablon
nu se schimbă şi nu se va schimba niciodată. Nu analiza niciodată. Nu
întreba de ce? Şi mai ales, nu căuta să afli ce s-a ales de cei care au
fost cu tine timp de cinci ani şi nici cât de distruse sunt sufletele lor.
Dacă te
îndoieşti de ceea ce-ţi spun întreabă pe oricine dintr-o organizaţie
parabisericească, care este de vârsta medie a unui angajat cu normă întreagă.
Este în jur de douăzeci şi opt de ani. Peste cinci ani media va fi douăzeci şi
opt. Şi tot aşa. Întreabă câţi consilieri laici are organizaţia şi când au
intrat în ea. Vei afla acelaşi răspuns. Uzarea acestor oameni este
înspăimântătoare.
Acum, în
legătură cu marea aventură.
Banii îi
primeşti datorită Marii Aventuri. Trebuie să prindem această şansă care apare o
dată în viaţă!
Să luăm în
considerare că aventura este Jocurile Olimpice. Sau o mare expoziţie.
Trebuie să arăţi tuturor fantastica oportunitate a acestui eveniment şi
necesitatea de a merge acolo. Adună o armată de tineri, pregăteşte-i şi
trimite-i. Cea mai mare parte a banilor pe care aceşti tineri voluntari îi vor
da se vor cheltui pe biletele de călătorie, mâncare şi altele. Dar, o parte din
ei vor trebui folosiţi pentru cheltuielile generale. La urma urmei „Cartierul
General” al organizaţiei a cheltuit o grămadă de bani pentru a face posibilă
această „aventură deosebită”. De fapt, acest eveniment a costat o avere.
Aşa că, în
timp ce tinerii sunt pregătiţi cere-le să mai dea nişte bani. Ai grijă să fie
nişte probleme. Aceste probleme îi vor face pe aceşti tineri entuziaşti să
caute posibilităţi noi de astrânge bani. Tinerii aflaţi în perioada de
pregătire întotdeauna sunt o sursă bună de bani. De asemenea, cere
bani şi de la laicii de pe lângă organizaţie.
Jocurile
olimpice vor dura două săptămâni, dar le va preceda un an întreg de pregătiri.
Totul este minunat. Viziunea începe să prindă contur. Se strâng bani timp de un
an de zile pentru... două săptămâni! În cele două săptămâni organizaţia ta va
cheltui milioane de dolari. Rezultatul va fi un mic profit care să acopere
cheltuielile conducerii. Costurile administrative au fost astronomice.
După ce
marea aventură s-a încheiat fă cunoscute rezultatele peste tot. (Ignoră numărul
convertiţilor care se menţin.)
În tot acest
timp, caută o altă posibilitate care să devină marea aventură. Aceste
proiecte sunt cele ce fac organizaţia ta să supravieţuiască. Fără ele, cu
timpul organizaţia ta va muri.
Şi după ce
au trecut cinci ani de la marea expoziţie internaţională, nu căuta să găseşti
vreo evidenţă cum că tu împreună cu câteva mii de tineri aţi fost în oraşul în
care ea s-a desfăşurat!
Da, vei mai
avea adresele a cinci convertiţi din acel oraş şi a zece oameni care încă mai
lucrează în organizaţia ta.
Asta este tot ce
poţi să arăţi ca rezultat în urma a milioane de dolari cheltuiţi? Se poate
justifica aşa ceva?
O
organizaţie similară cu a ta a încercat să contacteze 20.000 de convertiţi
de-ai ei. Doar 200 mai urmau pe Cristos! Mulţumim lui Dumnezeu pentru cei 200,
dar sunt mijloace mai bune de a cheltui milioane de dolari cu scopul de a
converti oameni şi de a-i păstra.
Aşa că ce
vei face? Vei ignora în continuare realitatea.
Haideţi să
privim lucrurile altfel.
Cum ar fi
fost dacă Pavel ar fi mers în oraşul acela în acelaşi timp cu tine? El ar fi
ridicat o Eclesie cu... oh, probabil patruzeci de convertiţi. S-ar fi născut o
comunitate de credincioşi. Peste doi ani, comunitatea ridicată de Pavel ar
număra în jur de patruzeci de oameni sau poate şaizeci. În cinci ani, probabil
că numărul lor s-ar ridica la 100. În zece ani poate la... 200! (Dar poate
şaptezeci şi cinci.)
Indiferent
de câţi ar fi, ar costa mai puţin şi n-ar fi o biserică unde oamenii îşi fac
prezenţa într-o clădire o dată pe săptămână. Ar fi o Eclesie plină de viaţă...
elastică, adaptabilă, mobilă, iubitoare, grijulie, frumoasă, energică,
fascinantă, atractivă... o bucăţică din Împărăţia lui Dumnezeu! Poate ahicar
extraordinară! Dar, mai ales permanentă. Şi ar fi scopul lui
Dumnezeu, o adevărată comuniate a credincioşilor.
Ar avea o
astfel de Eclesie fundament scriptural?
Cât de
scriptural? Fiecare pagină din Noul estament!!!
Ceva mai
mult decât ar putea o organizaţie parabisericească să facă ca să-şi justifice
existenţa.
Ideea: ne
vom concentra asupra unei comunităţi de credincioşi, cum Pavel a făcut-o, sau
asupra evanghelismului fără biserică care are o rată de păstrare a
convertiţilor aproape nulă (1)?
(1) În vara
aceasta o organizaţie parabisericească a trimis 2.000 de tineri pe o perioadă
de şase săptămâni ca să facă evanghelism de tip fulger. Totul a costat
3.000.000 de dolari. Ce ar fi putut face un plantator de biserici de felul
celor din primul secol cu o zecime din această sumă? El ar fi putut ridica
câteva eclesii permanente care ar putea spune unde sunt convertiţii lor şi după
cincizeci de ani.
De ce este
nevoie de acest capitol? Pentru ca tu, care eşti creştin nativ în ţara ta, în
România, să cunoşti dedesubturile unei organizaţii parabisericeşti şi să-ţi pui
întrebarea: „Asta e ceea ce vreau?! Aşa vreau să devină mentalitatea poporului
meu, al românilor?”
Există
posibilitatea ca să te alături unei organizaţii parabisericeşti sau să o
sprijineşti. Tu trebuie de asemenea să ştii că veştile extraordinare pe care le
trimitem acasă se referă la voi. Acesta este unul din modurile în care o
organizaţie parabisericească strânge bani. Şi ţine minte, lucrarea pe care noi
o facem este americană în esenţa ei, nefiind interesaţi într-o expresie
organică a bisericii din ţara voastră. Şi, dacă vreo organizaţie
parabisericească are vreun interes în ceea ce priveşte biserica, atunci este
interesată într-o expresie americană a acesteia. Biserica aceea va
avea băncile aliniate. Toţi veţi privi către predicator, posibil unul american,
şi veţi sta fără să spuneţi nimic cât timp veţi trăi.
Puteţi avea
ceva mai bun!
Este ceva cu
care se pot lăuda organizaţiile parareligioase? Ele sunt interesante!
Fac ca bisericile tradiţionale să arate ca un sloi de gheaţă. Aceste
organizaţii au diversitate - o diversitate extraordinară. Cu alte
cuvinte, ele oferă, la un preţ fantastic şi pentru o scurtă perioadă de timp,
ceva din aroma a ceea ce ar trebui să fie biserica.
Dar nimic
din toate acestea nu este similar unei biserici indigene sau organice. Ce lipseşte;
Cam totul. O profunzime a cunoaşterii lui Cristos. O lipsă totală de
înţelgere a Eclesiei.
Şi apoi
urmează...