PREFAŢĂ
la ediţia românească a cărţii
"De fapt, care este diferenţa?" ("So what's
the difference?")
România
se bucură azi de o neaşteptată şi aproape deplină libertate religioasă. După
ani de zile de îndoctrinare materialist-atee, timp în care credinţa religioasă
era pusă la stîlpul ruşinii, Ţara s-a eliberat.
Biblia,
Cartea Cărţilor, Cîntarea Cîntărilor, nu mai este o carte interzisă. În România
fiecare poate avea acum o Biblie sau cel puţin, un Nou Testament.
Odată cu
falimentul pe plan economic al marxismului, o lovitură de moarte a suferit şi
filozofia marxistă care ataşase concepţiei sale despre lume şi viaţă, ateismul.
Şi astfel în sufletele oamenilor, mai ales al generaţiei tinere, s-a produs un
gol imens.
Din
nefericire Biserica Ortodoxă n-a constituit o barieră în calea invaziei
ateismului. Formalismul religios n-a putut face faţă nici filozofiei
materialiste şi nici persecuţiei declanşate împotriva celor care continuau să
creadă într-o lume dincolo de mormînt. Mai mult decît atît, Biserica Ortodoxă a
devenit un instrument docil în mîna potentaţilor vremii. "Pravoslavnica
Rusie" a "beneficiat" de acelaşi tratament. Cele două patriarhii
- de la Moscova şi Bucureşti - se întreceau una pe alta în osanale aduse
conducătorilor comunişti pentru binefacerile de care se "bucurau"
bisericile lor. Nici conducătorii altor culte, mai mult sau mai puţin creştine,
nu se pot lăuda că în acele vremuri triste au avut o atitudine demnă şi
curajoasă. Persoane izolate, ici şi colo, au înfruntat pe asupritori şi au
plătit cu suferinţă şi uneori cu martiraj credinţa lor în Dumnezeu.
Cum
poate fi umplut azi golul de care am pomenit mai înainte? Împreună cu Fericitul
Augustin, noi creştinii credem că numai Dumnezeu vrea şi poate să umple acest
gol din sufletele oamenilor. Noi credem de asemenea că Biblia - Cartea
Cărţilor, este opera uman-divină care ne descopere voia lui
Dumnezeu.
Afirmaţia aceasta ridică serioase semne de întrebare faţă de acele confesiuni
religioase care exclud Biblia, adaugă sau scot părţi din ea; căci odată cu
dulcea libertate religioasă are loc în România şi proliferarea unor
"credinţe" care se îndepărtează din ce în ce mai mult de
"credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna" (Iuda
3).
Cartea
pe care o propunem cititorilor noştri este un ghid în labirintul acestor
"credinţe". Unele din ele sînt cu totul departe de credinţa creştină,
aşa cum este ea prezentată în Sfînta Scriptură. Aici intră Hinduismul,
Budismul, Mahomedanismul, ca să amintim doar cîteva din aceste "erezii
nimicitoare" cum le numeşte Apostolul Petru (2 Petru 2:1).
Altele,
precum Romano-Catolicismul şi Ortodoxismul Răsăritean, admit că Biblia este
divin inspirată dar au adăogat nu puţine învăţături şi practici religioase care
nu numai că nu-şi găsesc nici un temei biblic, dar sînt direct opuse Cuvîntului
inspirat al Sfintelor Scripturi. (Cultul morţilor, cultul icoanelor, cultul
sfinţilor, Cultul Fecioarei Maria, Clericalismul etc., etc.)
Autorul
ediţiei engleze n-a analizat într-un capitol distinct Cultul Ortodox Răsăritean
dar ce se spune despre Biserica Romano-Catolică se potriveşte în cea mai mare
parte şi Bisericii Ortodoxe.
În fine
o problemă foarte dificilă este legată de acele culte pseudo-creştine care au
ataşat Bibliei o altă "biblie" şi profeţilor Bibliei, alţi "profeţi".
Aici se includ "Martorii lui Iehova", "Mormonii", „Ştiinţa
Creştină". Eroii acestor pseudo-creştini sînt Charles Russel, Franklin
Rutherford, Joseph Smith, Mary Baker.
O
poziţie aparte ocupă "Iudaismul" care acceptă Vechiul Testament dar
respinge pe Isus, aşteptînd un alt Mesia.
Sperăm
să ajutăm pe credincioşii care vor citi această carte să-şi verifice propriile
lor convingeri şi să discearnă corect între adevăr şi erezie... şi să aleagă nu
un "credo" ci o "Persoană" şi anume pe Isus Cristos, Domnul
şi Mîntuitorul lumii.