Spre traducerea Bibliei
Eram la
seminar şi învăţam pentru a deveni preot. Nu ştiam ce înseamnă să ai un
Mântuitor personal. Dintr-o pornire lăuntrică îl iubeam fără să-L cunosc.
Câteodată
mă gândeam la viitoarea mea slujbă, dar nu puteam vedea cum va fi. într-o zi am
primit de la directorul seminarului un catalog cu foarte multe cărţi religioase
din străinătate. Am rămas uimit când am văzut atât de multe cărţi creştine,
întrucât pe vremea aceea, la noi în ţară, erau foarte puţine.
Am
început să comand aceste cărţi şi să le citesc. Pe când le citeam, am aflat că
toate vorbeau despre o viaţă creştină deosebită, cu totul diferită de viaţa
religioasă de la noi. Ideea unei astfel de vieţi mă înflăcăra din ce în ce mai
mult şi îmi ziceam mereu: „Asta are să fie slujba mea când mă voi face preot:
să fac cunoscut poporului nostru această viaţă". Dar cum?
Nu m-am
mulţumit să aştept până mă fac preot. Am început încă din seminar să traduc
câteva capitole din aceste cărţi; uneori chiar cărţi întregi, şi să le trimit
spre publicare aproape la toate revistele religioase din ţară. Mă aşteptam să
văd viaţa despre care îmi vorbeau ele. Dar viaţa nu venea.
Când
eram la Universitate, din economiile mele şi banii pe care-i primeam ca pedagog
la seminar şi cântăreţ la biserică, am început să tipăresc câteva din aceste
capitole şi chiar cărţi şi tractate, şi să le împart prin ţară. Dar cu toată
această lucrare, viaţa pe care o aşteptam nu venea.
Mă miram
şi ziceam: „Ciudat lucru! Sunt aceleaşi cărţi, aceleaşi gânduri: de ce nu vine
aceeaşi viaţă despre care vorbesc ele?" Am început să mă gândesc mai
temeinic şi să citesc cărţile cu mai multă atenţie. Cu prilejul acesta, am
băgat de seamă că toate cărţile vorbeau de o singură carte: Biblia, în ele se
spune că fiecare trebuie să aibă Biblia, s-o citească zilnic şi s-o trăiască.
„Hm, îmi ziceam eu, iată un lucru pe care nici eu nu-l fac. Asta trebuie să fie
pricina pentru care viaţa zăboveşte să vină". Am început să citesc Biblia
în fiecare zi dar - după câteva zile - Biblia nu-mi mai plăcea. Aveam înaintea
mea o traducere aşa de proastă că n-o puteam înţelege. Mă miram cum de putea
cineva să laude Biblia aşa de mult, când eu nu găseam nimic demn de laudă în
ea. Dar când am început s-o citesc într-o altă limbă, am înţeles-o şi mi-a
plăcut.
,,Hei,
mi-am zis eu, dacă e ca poporul nostru să capete viaţa creştină prin Biblie,
trebuie să aibă o traducere pe care s-o înţeleagă. Dacă eu nu înţeleg
traducerea de faţă, cum vor putea s-o înţeleagă ei?!"
Atunci
am început să mă gândesc să fac o altă traducere. Am început să traduc
Evanghelia după Matei pentru mine. Dar greutatea era cu ce să o tipăreşti? Nu
puteam să mă gândesc să tipăresc Biblia cu economiile mele, fiindcă era prea
mare, în acelaşi timp, tipăream mereu cărţi mai mici, apoi am tipărit un
calendar cu gânduri creştine pentru fiecare zi. Cineva a trimis acest calendar
doamnei C., care era la Geneva. Era ceva nou la noi în ţară. Dânsa mi-a scris
apoi cu privire la el. Când a venit în ţară, m-a rugat să vin s-o văd. Am
vorbit despre lucrarea mea, i-am spus că mă gândesc să fac o nouă traducere a
Bibliei: „Tocmai acesta este şi gândul meu", mi-a răspuns dânsa.
Avea o
sumă de bani, pe care o consacrase Domnului tocmai pentru acest scop:
răspândirea Bibliei în ţară.
Aşa că
s-a bucurat când a văzut că eu sunt gata să fac o altă traducere. Acum tiparul
era asigurat, deci m-am apucat imediat de lucru.