Introducere
Prezentăm aici cititorului român una
dintre capodoperele literaturii creştine moderne. O strălucită şi profundă
prezentare a credinţelor fundamentale ale creştinismului, o carte care produce
o delectare pentru intelect şi o tonică înaripare a credinţei.
De la data când a fost mai întâi
publicată (1941) şi până astăzi, cartea aceasta s-a vândut în sute de mii de
exemplare şi le-a slujit multor intelectuali drept călăuză pentru întoarcerea
la o credinţă vie şi mântuitoare în Dumnezeu. Printre cei ce s-au convertit
prin citirea ei se numără şi Chuck Colson, fost consilier al preşedintelui
Nixon. Implicat în scandalul Watergate, Chuck Colson a ajuns la închisoare.
Acolo a citit această carte, s-a convertit la creştinism, şi ulterior a devenit
una dintre personalităţile cele mai remarcabile ale vieţii religioase
americane.
Cine este autorul cărţii acesteia? Clive
Staples Lewis s-a născut în Belfast în Irlanda de nord, în anul 1898. Şi-a
făcut studiile la Universitatea Oxford, unde a rămas apoi ca lector de
literatură şi filologie engleză. Cu timpul, a ajuns să fie unul dintre cei mai
apreciaţi profesori ai Oxfordului, prelegerile lui atrăgând un număr enorm de
mare de studenţi şi alţi auditori. În 1954 s-a mutat la Cambridge, unde a
preluat postul de profesor şef de catedră de literatură medievală engleză. Cea
mai mare parte a vieţii a trăit singur. Abia în 1956 s-a căsătorit cu o evreică
americană, Joy Davidman Gresham, o fostă comunistă atee care a devenit creştină
citind cărţile lui şi care era bolnavă de cancer. Ea a murit în anul 1960. Trei
ani mai târziu a trecut şi el din viaţa aceasta printr-un atac de inimă.
C.S. Lewis a fost un savant cu o vastă
cultură filozofică, ştiinţifică şi literară. El a scris un număr de 58 de cărţi
de o uimitoare varietate tematică: poezie, critică literară, filozofie,
apologetică creştină, romane ştiinţifico-fantastice, unele pentru adulţi,
altele pentru copii, şi cărţi referitoare direct la viaţa spirituală a
creştinismului.
La mai bine de 20 de ani după moartea
sa, C.S. Lewis este studiat într-un impresionant număr de cărţi savante care se
scriu pe marginea lucrărilor sale şi este prezentat prin epitete ca: „una
dintre cele mai logice minţi ale secolului", „un excepţional cruciat al
credinţei creştine", „unul dintre cei mai ascultaţi şi mai citiţi oameni
ai Angliei", „cel mai citit apologist al secolului", „una dintre cele
mai imaginative minţi ale secolului".
Vă vom spune aici doar câteva cuvinte
despre cele mai importante lucrări ale sale.
Opera sa cea mai de seamă în domeniul
criticii literare este Alegoria iubirii (1936), care este un studiu al
dragostei cavalereşti în literatură şi care reprezintă o piatră de hotar în
critica literaturii medievale.
Tot în domeniul criticii literare, O
prefaţă la paradisul pierdut (1941) a stârnit o vie controversă cu privire
la teologia lui Milton şi cu privire la interpretările romantice ale lui Satan.
Într-o epocă agnostică, dominată de
materialism ştiinţific, C.S. Lewis a scris o serie de cărţi destinate să
îndepărteze barierele din calea credinţei. Astfel, Abolirea omului
(1943) este o disertaţie despre necesitatea raţională şi socială a unei etici
normative. Miracole (1947) este o apărare filozofică a posibilităţii
minunilor. Problema durerii (1940) discută problema, veche cât istoria
omului, a dificultăţii reconcilierii existenţei unui Dumnezeu bun cu existenţa
suferinţei umane. Reflectări despre Psalmi (1958) şi Scrisori către
Malcolm, în special despre rugăciune (1963) discută probleme ridicate de
Psalmi, de rugăciune şi de viaţa spirituală personală.
C.S. Lewis îşi foloseşte imaginaţia lui
prodigioasă pentru a prezenta creştinismul nu numai ca un sistem de gândire şi
de trăire, ci şi ca un mod de a privi la întregul cosmos şi de a-L vedea pe
Creator în centrul acestui cosmos. El realizează acest lucru în romanele sale
ştiinţifico-fantastice Din planeta tăcută (1938), Perelandra
(1943) şi Acea hidoasă putere (1945). Aceste cărţi ţes creştinismul
într-un răvăşitor de frumos mit cosmic şi îl fac să iradieze pentru noi
uluitoare promisiuni eterne.
Pentru copii, C.S. Lewis face acelaşi
lucru în cele şapte romane care alcătuiesc Cronica ţării Narnia. Prin
toate aceste cărţi cititorul explorează universul creştin cu ajutorul unei
mitologii care indică spre realităţi eterne, aflate dincolo de cotidianul banal
al existenţei noastre materiale.
C.S. Lewis ne prezintă un univers
strălucitor şi glorios, dar în acelaşi timp şi primejdios, căci în acest
univers forţele răului sunt angajate în luptă continuă cu slujitorii lui
Dumnezeu. Oricât ar fi de modestă poziţia noastră în lume, noi suntem chemaţi
să luptăm de o parte sau de alta.
Această luptă între oamenii lui Dumnezeu
şi forţele răului apare în toate romanele lui C.S. Lewis, dar ea este direct şi
fascinant prezentată în celebrele Scrisorile lui Screwtape (1941), care
conţin instrucţiuni date de un demon bătrân unui demon tânăr care a primit
sarcina de a smulge* un tânăr abia convertit la creştinism din mrejele cerului.
C.S. Lewis a trecut în tinereţea lui
printr-o perioadă de ateism, în anii de liceu, de studenţie şi în primii ani de
profesorat la Oxford. Prin cercetările sale filozofice, prin lecturile sale şi
prin convorbiri cu prieteni credincioşi, trecând prin stadii de gândire ca
romantism, idealism şi apoi teism, Lewis a revenit în 1929 în biserică,
îmbrăţişând credinţa creştină în forma ei anglicană.
Diferenţele dintre diferitele forme de
creştinism l-au preocupat o vreme, dar apoi el i-a scris unui prieten al său:
„Când s-a spus totul (şi s-a spus cu adevărat) despre diviziunile din
creştinism, încă rămâne, prin mila lui Dumnezeu, un enorm teritoriu
comun". De la acea dată, C.S. Lewis a început să se concentreze asupra
acestui „enorm teritoriu comun" tuturor credinţelor creştine, şi rezultatul
final al acestor meditaţii ale sale a fost seria de 29 de emisiuni la radio
Londra în 1941 despre credinţele care formează această esenţă a creştinismului.
Aceste emisiuni au fost apoi publicate în cartea pe care v-o prezentăm aici,
intitulată în englezeşte Mere Christianity, în traducere mot-a-mot, „Doar
creştinism". Ideea autorului a fost aceea de a lăsa la o parte ceea ce
este tipic, să zicem, anglicanismului sau catolicismului sau ortodoxiei, şi să
capteze ceea ce este comun tuturor şi astfel formează „teritoriul comun"
al tuturora.
C.S. Lewis nu a fost un teolog, ci un
laic, un om de cultură care a gândit îndelung asupra crezului său creştin şi
care a vrut să prezinte acest crez semenilor săi într-o formă elevată, cu o
logică de fier, şi totuşi într-un mod accesibil omului de pe stradă.
Cartea aceasta nu este o carte de
teologie ca atare, ci o carte de teologie popularizată. Fiind însă scrisă de un
filozof, de un om de ştiinţă şi de un literat cu o imaginaţie excepţională,
cartea dă atât satisfacţii intelectuale, cât şi avânt al spiritului şi o
reconfortantă înaripare a credinţei.