PARTEA
3
ÎNVĂŢĂTURA
SCRIPTURII CU PRIVIRE LA CRISTOS
(Doctrina
despre Cristos)
CAPITOLUL
13
CRISTOS
ESTE PERSOANĂ ÎN SFÂNTA TREIME
1. CRISTOS ESTE VEŞNIC
SAU ETERN
Cuvântul
lui Dumnezeu spune, în multe locuri, că Cristos a fost întotdeauna cu Tatăl.
Niciodată nu a existat o perioadă în care Cristos nu a fost cu Tatăl. Primele
versete din Evanghelia lui Ioan afirmă acest adevăr. Ioan 1:1-5 ne spune:
"La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin
El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi
viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a
biruit-o." Primul verset din Geneza arată când a fost făcută lumea. Dar
evanghelistul Ioan vorbeşte despre Unul care a existat înainte de facerea lumii
aşa că niciodată nu a fost un timp în care Dumnezeu să nu fi existat, tot
astfel nu a fost niciodată un timp în care să nu fi existat Isus Cristos.
În
Filipeni 2:6-7 este scris: "El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi
n-a crezut ca nu lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat
pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor." Înainte
de a veni pe pământ ca om, Cristos a fost cu Dumnezeu, Tatăl. Sunt lucruri
deosebite, care aparţin numai lui Dumnezeu. Când Cristos a părăsit cerul pentru
a coborî în lumea noastră, El nu a pierdut nimic din ce-I aparţinea ca
Dumnezeu. Dar ca om El nu le-a folosit.
În
epistola către Evrei, capitolul 1:2-3, este scris: "...Dumnezeu, la
sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al
tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea
slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul
puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi, în
locurile prea înalte". Isus Cristos a dat lumii viaţă şi El o păstrează
prin puterea Sa. În epistola către Coloseni, capitolul 1:16, este scris:
"Toate au fost făcute prin El şi pentru El". În epistola către Evrei,
capitolul 10:5-7, ni se spune pentru ce a venit Isus pe pământ: "De aceea,
când intră în lume El zice: "Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci
Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru
păcat. Atunci am zis: "Iată-Mă, (în sulul cărţii este scris despre Mine)
vin să fac voia Ta, Dumnezeule!"
În
Evanghelia după Ioan, capitolul 8:58, Isus a spus că El este înainte de Avraam.
În Ioan 17:5, vorbeşte despre strălucitoarea slavă pe care a avut-o la Tatăl
înainte de a fi lumea. În Ioan 17:24, Domnul spune că Dumnezeu L-a iubit înainte
de întemeierea lumii. Când Isus a stat de vorbă cu apostolii în camera de sus,
la cină, înainte de a-Şi jertfi viaţa, El a spus: "Am ieşit de la Tatăl şi
am venit în lume; acum las lumea şi mă duc la Tatăl" (Ioan 16:28). Isus Cristos
a fost înainte de Ioan Botezătorul (Ioan 1:15), înainte de Avraam (Ioan 8:58),
şi înainte de întemeierea lumii (Ioan 1:1; 17:5; Coloseni 1:17; Evrei 1:2).
Isus
Cristos este Una din întreita Persoană a lui Dumnezeu. El este Acela care a
părăsit cerul şi a venit pe pământ în trup omenesc. La 1 Timotei 3:16, este
scris: "Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei. Cel ce a fost arătat
în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost
propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în
slavă." Isus Cristos a fost Mielul lui Dumnezeu sacrificat pentru oameni,
ca un miel jertfit pe altar. Nici un om - oricât de plin de dragoste, milă şi
bunătate ar fi fost, n-ar fi îndeplinit condiţiile de vrednicie pentru a fi
jertfit. Omul a avut nevoie de Dumnezeul Cerurilor, de Cristos, care a putut
plăti cu propriul Său sânge vina păcatelor lumii şi eliberarea ei. Omul are
nevoie de Acela care a fost, care este, şi care va fi totdeauna viu.
Crearea
lumii din nimic a fost lucrarea lui Cristos. La Ioan 1:3 ni se spune:
"Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n-a
fost făcut fără El." La Coloseni 1:16 este scris: "Pentru că prin El
au fost făcute toate lucrurile cari sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi
cele nevăzute: fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi
pentru El." Iar la Coloseni 1:15 citim: "El este chipul Dumnezeului
celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea." Este adevărat că El a
venit pe pământ ca om, şi a trăit ca un om, dar nu atunci a început viaţa Lui.
El a fost dintotdeauna. Toate lucrurile au fost făcute prin Isus Cristos şi
pentru El. Nimic nu a fost făcut fără El. De aceea, Cristos este capul tuturor
lucrurilor.
2. DOMNUL CRISTOS ESTE CUNOSCUT
ÎN VECHIUL TESTAMENT SUB DOUĂ ASPECTE
A.
În Vechiul Testament Domnul Cristos este cunoscut în lucruri sau acţiuni. Una
din aceste situaţii a fost în grădina Edenului. Adam şi Eva au putut vedea
măreţia Domnului şi să-I audă glasul. "Atunci am auzit glasul Domnului
Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei. Şi omul şi nevasta lui
s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină” (Geneza 3:8).
După ce păcatul a intrat în inima primilor doi oameni, un înger al Domnului, un
heruvim, a stat la răsăritul grădinii Edenului, învârtind o sabie învăpăiată.
"Astfel a izgonit El pe Adam. Şi la răsăritul grădinii Edenului, a pus
nişte heruvimi care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul
care duce la pomul vieţii" (Geneza 3:24). În felul acesta S-a făcut cunoscut
Domnul atunci. El S-a arătat lui Avraam înainte ca acesta să plece în ţara
Canaan: "Domnul zisese lui Avraam: "Ieşi din ţara ta, din rudenia ta
şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din
tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o
binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe
cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în
tine” (Geneza 12:1-3). În rugul care ardea, Moise a văzut focul şi a auzit
glasul lui Dumnezeu. "Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul
Madianului. Odată, a mânat turma până dincolo de pustie şi a ajuns la muntele
lui Dumnezeu, la Horeb. Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc
care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat şi iată că rugul era tot un
foc şi rugul nu se mistuia deloc. Şi Moise a zis: "Am să mă întorc să văd
ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul". Domnul
a văzut că el se întoarce să vadă şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului
şi a zis: "Moise! Moise!" El a răspuns: "Iată-mă!" Dumnezeu
a zis: "Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din
picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt". Şi a adăugat:
"Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac
şi Dumnezeul lui Iacov". Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să
privească pe Dumnezeu" (Exodul 3:1-6). Domnul a condus poporul Evreu
într-un stâlp de nor ziua şi într-un stâlp de foc noaptea: "Domnul mergea
înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor ca să-i călăuzească pe drum, iar
noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi
noaptea. Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici
stâlpul de foc în timpul nopţii" (Exodul 13:21-22). Slava Domnului s-a
văzut când norul a acoperit cortul întâlnirii: "Atunci norul a acoperit
cortul întâlnirii şi slava Domnului a umplut cortul. Moise nu putea să intre în
cortul întâlnirii, pentru că norul stătea deasupra lui şi slava Domnului umplea
cortul. Cât au ţinut călătoriile lor, copiii lui Israel porneau numai când se
ridica norul deasupra cortului. Şi când nu se ridica norul, nu porneau, până ce
nu se ridica. Norul Domnului era deasupra cortului ziua, iar noaptea era un foc
înaintea întregii case a lui Israel, în timpul tuturor călătoriilor lor” (Exodul
40:34-38).
Sub
acest aspect a putut Cristos să fie cunoscut de oameni în perioada Vechiului
Testament. Slava Domnului este numele lui Isus Cristos văzut. "Cuvântul
Domnului" este numele lui Isus Cristos auzit de oameni.
B.
În Vechiul Testament, Cristos apare şi ca persoană. Este numit îngerul Domnului
şi are dreptul şi puterea să acţioneze cum alţii nu pot sau nu trebuie să o
facă şi are dreptul să fie venerat. Mai este numit Fiul lui Dumnezeu sau
Atotputernicul Dumnezeu.
Lucrările
făcute de îngerul Domnului sunt lucrările Domnului Isus Cristos (Geneza
32:24-32).
Mica
5:2 ne vorbeşte despre Cristos cunoscut în Vechiul Testament ca Cel ce trebuia
şi era prezis să vină să Se nască pe pământ. Naşterea Lui, în Betleem, nu este
începutul existenţei Sale, fiindcă Isus a fost dintotdeauna.
Fiecare
Persoană a Sfintei Treimi este Dumnezeu. Fiecare are un rol special lucrând
împreună, în unitate. Ce era Cristos, înainte de crearea lumii este cel mai
bine arătat în Evanghelia lui Ioan 17:5: "Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la
Tine Însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea!" Şi
în Ioan 17:24: "Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine
şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă Slava Mea, slavă pe care Mi-ai
dat-o Tu, fiindcă M-ai iubit înainte de întemeierea lumii!" Omul nu ştie
ce înseamnă această slavă. Când Isus Cristos a părăsit slava şi măreţia
cerului, pentru a veni să trăiască pe pământ, ca om între cei păcătoşi, această
slavă nu I-a fost luată. El şi Tatăl erau "una" chiar şi atunci când
Isus a luat chip de rob (Ioan 14:7-11). Apostolul Pavel, în epistola către
Filipeni capitolul 2:6-7 ne spune: "El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu,
totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a
dezbrăcat de sine însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor”.