10. Nu ceea ce mâncăm,
este ceea ce ne mistuie
Puternicul Bill Brandson era un flăcău
foarte atrăgător atunci când nu-şi ieşea din ţâţâni. Atunci când unul din
oamenii săi de la uzină dădea peste cap o sarcină, Bill devenea furios şi
arunca asupra lor cele mai tăioase epitete din voluminosul dar netipăribilul
său vocabular. Ultragiile pe care le azvârlea asupra celuilalt tovarăş păreau
întotdeauna să fie un bumerang care se întorcea asupra bietului Bill şi în cele
din urmă îl puneau la pat. Atunci soţia lui mă solicita. Era o poveste veche,
aşa că ea îmi deschidea uşa cu plăcere făcând o mişcare largă cu mâna spre
dormitorul lui Bill, ridica laconic din umeri şi zâmbea forţat. Apoi îmi spunea
"doctore, de două săptămâni în şir vomitează dar nu voia să vă chem până
în această dimineaţă" .
Vazându-I pe puternicul Bill cum zăcea în
pat, te cuprindea întristarea. Ochii îi erau roşii, mari, disperaţi şi parcă
cereau ajutor. El a fost supus unor repetate radiografii în diferite spitale,
cheltuind o sumă frumuşică. Dar deranjamentul său era mereu provocat de mânâa
care apoi aducea spasmul sfineterului piloric şi vomitări ce nu se puteau
trata. Apariţiile erau aşa de frecvente şi puternice încât lipsa de la lucru
trebuia să o suplinească lucrând mult şi trăgând tare ca să-şi poată întreţine
soţia şi cei 8 copii. Stomacul lui Bill probabil avea o căptuşală de oţel
ino>ddabil, deoarece cu o astfel de acumulare de acid clorhidric în stomac,
majoritatea oamenilor fac ulcere, dacă nu chiar şi cancer. De fapt, cercurile
medicale admit în general că ulcerele sunt cauzate nu atât de mult de ceea ce
mănâncă o persoană, ci mai ales de "ceea ce mănâncă (roade)" pe acea
persoană. De sigur, după ce s-au produs ulcerele, ele sunt agravate şi de unele
alimente precum şi de iritaţii emotive.
Iată ce efecte pot avea emoţiile asupra
sănătăţii fizice: ulcer gastric şi duodenal, colite, hipertensiune arterială,
tulburări cardiace, spasme vasculare, arteroscleroză, boli renale, nevralgii,
artrită, diabet, guşă, tulburări psihice (mintale), etc.
Dr. Englisch prezintă, într-o ilustraţie
din cartea sa, emoţiile care pot să producă spasmul sfincterului piloric:
frica, dorinţa de a fi iubit (aprobat), gelozia, egoismul, ambiţia, furia, resentimentul,
ura, suprasensibilitatea, sentimentul de vinovăţie, grija, disperarea. Este de
remarcat că cele inşirate mai sus stau în legătură cu răsfăţarea şi alintarea
Eului. Ele ar putea fi cuprinse într-un singur cuvânt «egocentrism».
Cu secole mai înainte ca psihiatria
modernă să fi descoperit că emoţiile erau factorii importanţi în producerea a o
mulţime de boli psihosomatice, Biblia condamna aceste emoţii şi prevedea un
tratament pentru ele.
«Şi faptele firii pământeşti sunt
cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile zavastiile, mâniile,
neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile,
beţiile, înibuibările şi alte lucruri asemănătoare eu acestea... (Galateni
5:19-21). Dar, "cei ce sunt ai lui Cristos Isus, şi-au răstignit firea
pământească împreună cu patimile şi poftele ei» (Galateni 5:24).
Dr. William Sadler a fost de asemenea
impresionat de legătura strânsă între activităţile păcătoase ale firii
pământeşti şi multe boli. El scrie. «Nimeni nu poate să aprecieze aşa de bine
ca un medic procentajul uimitor de mare al bolilor şi suferinţelor omeneşti
care sunt o urmare directă a: supărării, fricii, conflictelor, imoralităţii,
vieţii dezordonate, ignoranţei, gândirii nesănătoase şi vieţii îndoielnice.
Acceptarea sinceră a principiilor şi învăţăturilor lui Cristos în ceea ce
priveşte realizarea păcii şi bucuriei sufleteşti, realizarea gândirii altruiste
şi a vieţii curate, ar şterge deodată mai mult de jumătate din bolile,
grijurile şi dificultăţile rasei umane. Cu alte cuvinte mai mult de jumătate
din actualele nenorociri ale omenirii ar putea fi real prevenite prin puterea
profilactică extraordinară a trăirii personale şi practice în spiritul
învăţăturilor adevărate ale lui Cristos. învăţăturile lui Isus aplicate la
civilizaţia noastră modernă, aplicate înţelept, nu acceptate doar de formă,
ne-ar purifica, ne-ar înălţa şi ne-ar vitaliza încât rasa omenească s-ar
afirma imediat ca înnoită, posedând putere sufletească superioară şi forţe
morale nebănuite. Făcând abstracţie de recompensele vieţii viitoare, lăsând la
o parte toate discuţiile despre viaţa viitoare, oricare bărbat sau femeie ar
merita să trăiască viaţa lui Cristos numai pentru răsplata morală şi sufletească
care li se oferă aici în această lume. într-o zi oamenii ar putea să descopere
că învăţăturile lui Cristos sunt extrem de eficace în prevenirea şi tratarea
bolilor. într-o zi, ştiinţa noastră dezvoltată s-ar putea să preţuiască cu
respect şi să preia cu adevărat îmbunătăţirile morale şi spirituale ale
învăţăturilor acestui bărbat din Galileia» (Practice of Psychiatry, St. Louis,
C.V. Mosby Co., 1953, p. 1008).
Shakespeare a cunoscut destul de bine
Biblia şi era şi bun psiholog recunoscând că oamenii pot să devină bolnavi din
cauza păcatelor nemărturisite. Obsedând-o uciderea lui Duncan, Lady Macbeth a
suferit tulburări psihosomatice. Atunci când Macbeth a întrebat medicul de ce
fel de boală suferă ea, acesta a răspuns: «Nu este atât de bolnavă, milord, cât
este de tulburată de nişte închipuiri ce vin din abundenţă şi care îi răpesc
odihna» (Macbeth v.3.40). Doctorului i s-a pus atunci întrebarea care se pune
şi astăzi multor medici: «Doctore, nu conoşti vreun preot pentru bolile
sufleteşti. care să smulgă din memorie un necaz înrădăcinat să radă tulburările
scrisepe creicr şi cu putjn an tidot plăcut care provoacă uitarea, să cureţe
pieptul îndesat de « materie primejdioasă care atârnă greu deasupra inimii`?»
(Ibid. v. 3.40).
Într-o seară un bărbat de aproximativ 40
de ani intră în cabinetul meu. îl supăra stomacul şi nu putea să doarmă. I se
părea că va trebui să-şi părăsească serviciul, ceea ce l-ar fi făcut incapabil
să-şi întreţină familia compusă din trei presoane. în timp ce-l consultam, nu
am descoperit nici o maladie corporală, dar am reeunoscut că era la marginea
unei serioase prăbuşiri nervoase. După ce mi-a spus câteva din stările care le
bănuia el că i-au cauzat deranjamentul, mai adăugă: «Doctore, am făcut şi alte
lucruri care ar putea să mă pună în dosul gratiilor». Am constatat că aveam
de-a face cu ceva care depăşea efeetele unui calmant. Iam spus aceasta şi l-am
sfătuit să-şi plece capul pe biroul meu, să mărturisească tot şi să ceară
iertare pentru toate Tatălui Cerese. Simplu şi serios, el făcu acest lucru.
Imediat şi în mod miraculos, Dumnezeu a îndepărtat «acel material care apăsa
greu asupra inimii». Au trecut câţiva ani şi omul nu a pierdut nici o zi de
lucru. El este fericit şi plin de viaţă. Tulburarea lui nu a fost urmarea unei
alimentaţii false ci a fost provocată de nişte stări sufleteşte care ii
ehinuiau organele vitale.
Psihiatrul Sadler scrie: «O conştiinţă
curată este un mare pas în scopul baricadării intelectului împotriva nevrozei».
Psihologul Henry C. Link de asemenea vede legătura dintre păcat şi boală:
«Accentul asupra păcatului a dispărut într-o mare măsură din învăţământul
religios… chiar în momentul când psihologia a descoperit importanţa sa şi a
extins înţelesul său» (The Way to Security, Garden City, N.Y., Doubleday &
Co., Inc., page 52).
Cineva poate să pună întrebarea: «Dacă un
individ se converteşte (căieşte) şi răstigneşte orice lucru din viaţa sa care
este contrar cuvântului lui Dumnezeu, va fi eliberat acel individ de bolile
pricinuite de gelozie, invidie, egocentrism, resentiment şi ură?» Un episod din
viaţa unei persoane pe care o cunosc, poate să răspundă la această întrebare.
Femeia aceasta a fost misionară în India şi avea o sarcină de grea răspundere
pentru condiţiile imorale care existau acolo. Ea se ruga pentru acest lucru
dar cheltuia multe ore tânguindu-se bărbatului său şi altora pentru condiţiile
morale de acolo. Să considerăm că ea a fost în dreptăţită în resentimentul său
faţă de cei responsabili pentru starea aceasta de lucruri, dar problema era că
ea nu putea să-i sufere.
Resentimentul ei a produs un spasm al
sfincterului piloric şi făcu un ulcer. într-o zi ulcerul a început să
sângereze. A sângerat vreo şase zile până ce femeia a rămas aproape fără
sânge. Era vorba deci de o femeie creştină bună care iubea pe Domnul, o femeie
care s-a răstignit pe sine însăşi şi era tot timpul în serviciul pentru Domnul.
Totuşi ea a contractat un ulcer şi era aproape să moară din cauza hemoragiei.
Aceiaşi poveste ar putea fi spusă - cu alte
amănunte - despre zeci de mii de creştini convinşi, care în loc de ulcere
sângerânde, se îmbolnăvesc de una din bolile psihosomatice deja enumerate.
Legămintele făcute în faţa unui altar nu sunt suficiente. Trebuie să răstignim
Eul nostru zilnic şi să dăm ascultare de toate poruncile lui Dumnezeu dacă vrem
să fim eliberaţi de asemenea boli.
Mai mult, fiinţele omeneşti nu sunt
perfecte în cunoştinţă. Putem să facem încă greşeli în aprecierile şi în
atitudinile noastre faţă de alţii. Cu adevărat, în măsura în care înţelegem şi
ascultăm de directivele din Cartea Călăuză, vom fi binecuvântaţi în trup şi
suflet.
Aici este potrivită mustrarea din
epistola către Evrei: "Urmăriţi pacea cu toţii şi sfinţirea, fără de care
nimeni nu va vedea pe Domnul, Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la
harul lui Dumnezeu pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune,
să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi de ea" (Evrei 12:14-15).
Nu este deci atât de important ceea ce
mănâncă o persoană ci rădăcina de amărăciune, ura, vinovăţia, resentimentul
care o rod. Doza de bicarbonat de sodiu introdusă în stomac nu va fi niciodată
suficientă să neutralizeze aceşti acizi care distrug trupul, mintea şi
sufletul.
Biblia nu tratează numai factorii producători
de boli ca: invidia, egocentrismul, resentimentul, ura şi imoralitatea, dar ea
loveşte în cauză într-o manieră efectivă şi curativă:
"Cei ce sunt ai lui Cristos Isus
şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei"
(Gal. 5:24).