CUVÂNTUL NOSTRU
Pentru a discerne
realităţile care ne înconjoară, avem cei doi ochi ai noştri. Unul îl putem numi
credinţa, celălalt ştiinţa. Unii oameni se pot întreba dacă aceasta este
posibil, fără să nesocoteşti raţiunea, nici să denaturezi credinţa. Există oare
aici acest risc? Ştiinţa este apropierea realului prin raţiune. Ea ne ajută să
descoperim lucrurile minunate din natura care ne înconjoară şi ne pune în
contact cu lumea materială. Dar ochiul ştiinţei este insuficient. De aceea avem
nevoie de un alt ochi, acela al credinţei. Acesta ne pune în contact cu lumea
spirituală, adică cu Creatorul nostru. Aşa după cum există armonie între
Creator şi creaţiune, trebuie să existe armonie şi între credinţă şi ştiinţă.
Amândoi aceşti ochi ne sunt indispensabili pentru a discerne relieful lucrurilor.
A fi lipsit de un ochi înseamnă a nu discerne decât o realitate ciuntită. Tot
aşa, ar fi păcat să ne lipsim de ştiinţă, care ne arată ceva din slava lui
Dumnezeu în opera Sa.
Faptul că omul este în
stare să conceapă ideea unui Dumnezeu, este în sine o dovadă semnificativă a
existenţei Lui. Concepţia existenţei lui Dumnezeu este consecinţa unei
facultăţi divine a omului. Graţie ei şi numai ei, omul şi numai el, găseşte
dovada lucrurilor invizibile. Într-adevăr, cu cât imaginaţia desăvârşită a
omului este luminată de Duhul lui Dumnezeu, cu atât mai mult el descoperă în
toate lucrurile omniprezenţa unui Dumnezeu, care este la origina a tot ce
există. El este atât de aproape de noi, încât, propriu zis, se află în inimile
noastre. Ceea ce psalmistul a cântat odinioară este absolut ştiinţific: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea
lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui" (Psalmul 19:1).
"Biblia
şi ştiinţa" are cuvinte bune la adresa Bibliei. Dar autorul nu se referă la
calităţile ei materiale, ci mai degrabă la faptul că prin citirea ei se schimbă
complet viaţa oamenilor, prin aceea că trezeşte în ei o nădejde vie.
Cât de profund ne vorbeşte
Dumnezeu, aflăm uneori abia când ne simţim "la pământ". Când raţiunea
noastră nu mai găseşte ieşire din întunericul îndoielii şi a gândurilor negre
care ne copleşesc, când ne simţim apăsaţi de o vină grea, sau când tot ce ne
stă în faţă apare lipsit de orice sens.
Dar indiferent din ce
situaţie strigăm după ajutor, în paginile Bibliei el poate găsi răspuns
salvator, lipsit de acele "dacă", "poate că", “însă"...
Căci Însuşi Dumnezeu cel atotputernic stă în spatele acestui răspuns şi ne
ajută să trăim în fiecare zi plini de bucuria nădejdii şi de încredere în Mântuitorul
nostru Isus Cristos “în care sunt
ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei" (Coloseni 2:3).
Pastor
Ieremie Hodoroabă