Ce
au toate acestea de a face cu mine?
Poate că
în acest moment unii dintre voi spun: „Ce mă priveşte pe mine? Sunt biochimist,
inginer, fizician. Nu aştepţi, nu-i aşa, să-mi complic viaţa cu studiul
istoriei antice? Îmi iau destul timp propriile mele studii."
Ei bine,
tot ce am dorit a fost să răspund la întrebarea care mi-a fost pusă: „Este
necesar să comiţi sinucidere intelectuală pentru a crede Biblia?". Dacă nu
ai timp să iei în considerare dovezile necesare pentru a răspunde la această
întrebare, atunci este destul de grav. Chiar şi aşa, cred că am spus destul
pentru a vă împiedica să cedaţi ispitei de a mai spune că afirmaţiile Noului
Testament nu au sens. Dacă faceţi acest lucru fără să fi studiat dovezile,
atunci s-ar putea ca voi să fiţi cei care aţi comis sinucidere intelectuală.
Dar,
desigur, este mai mult decât atât. Dacă Noul Testament este adevărat, Isus
Cristos este Fiul lui Dumnezeu, Creatorul nostru - şi aceasta ne priveşte pe
mine, pe tine şi pe oricine altcineva. Dacă El este Fiul lui Dumnezeu, a-L
neglija, dintr-un motiv oarecare, este de zece mii de ori mai rău decât a
comite sinucidere intelectuală: este o indiferenţă condamnabilă faţă de Făcătorul
nostru. Acesta este motivul pentru care Noul Testament ne obligă să studiem
dovezile cu toată seriozitatea. Nu putem spera să înţelegem legile fizicii din
univers, fără a studia cu seriozitate dovezile puse la dispoziţie de universul
însuşi. Atunci cum îl putem cunoaşte şi înţelege pe Creatorul universului fără
a studia cu aceeaşi seriozitate dovezile pe care ni le pune la dispoziţie,
despre El însuşi?
Nu ştiu
ce se întâmplă în ţara dumneavoastră. Impresia mea este - şi nu încerc să vă
flatez - că sunteţi mult mai educaţi, mai înclinaţi spre filozofie decât noi
cei din Marea Britanie. Dar vă pot spune ceea ce se întâmplă în ţara mea. Mulţi
din cei mai inteligenţi academicieni, fizicieni, chimişti, biologi sunt
înclinaţi să desconsidere Biblia ca pe un nonsens. Când îi întreb cu delicateţe
dacă au citit Biblia, ei ripostează „Sigur, am citit-o". Dacă apoi când îi
întreb ce cred despre dovezile pe care Biblia le oferă cu privire la
divinitatea lui Cristos, replica generală este „Care dovezi?".
Eu
răspund, „Să luăm de exemplu Evanghelia lui Ioan. Autorul ei explică scopul
pentru care a scris-o: «Isus a făcut înaintea ucenicilor multe semne care nu
sunt scrise în cartea aceasta», spune el, «pentru ca voi să credeţi că Isus
este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând să aveţi viaţa veşnică» (Ioan
20:30-31).
Aceasta
este dovada la care m-am referit. Ce credeţi despre ea?" Şi mereu i-am
auzit spunând: „Ah, Evanghelia lui Ioan. Ei bine, n-am citit-o. La şcoală am
studiat-o doar pe cea a lui Marcu". Deci iată-i, mari profesori
universitari, unii dintre ei în plină maturitate fizică şi care n-au mai
studiat Biblia niciodată de când erau copii şi care n-au citit niciodată
Evanghelia lui Ioan cu mintea unui adult şi cu seriozitatea cu care au studiat
fizica sau orice altceva. Cum pot şti ei că dovada este lipsită de orice
valoare dacă n-au citit-o niciodată, nu ştiu. (Cum se pot numi bărbaţi şi femei
cu educaţie, dacă n-au citit niciodată serios Evanghelia lui Ioan - nu ştiu
nici asta.) Dar cel mai important lucru este acesta. Evanghelia lui Ioan ne
vorbeşte despre autoritatea lui Isus Cristos. Dacă ceea ce spune este adevărat,
atunci Dumnezeu Creatorul nostru încearcă să comunice cu noi, să ne vorbească
în mod personal, să ni se reveleze, astfel încât prin Isus Cristos să intrăm
într-o relaţie personală de credinţă şi dragoste cu El. Să nu fii interesat să
descoperi dacă este sau nu adevărat, să nu fii interesat de posibilitatea de
a-L auzi pe Creatorul nostru vorbindu-ne, pare a indica o predispoziţie
ciudată, iraţională din partea noastră.
„Dar
uite", îmi spun colegii, „nu este bine să ne spui să citim Biblia,
deoarece noi nu o credem. Dacă am crede, atunci cu siguranţă că am citi-o. Ne
ceri să începem prin a crede şi apoi să o citim. Desigur, dacă am crede că este
adevărată înainte de a o citi, vom crede tot ceea ce conţine. Dar noi nu o
credem şi deci nu are nici un rost să o citim."
Dar să
vorbeşti astfel este o prostie. Eu nu le cer nici lor şi nici vouă să credeţi
Biblia înainte de a începe să o citiţi. Dar le cer - lor şi vouă - să o citiţi
şi apoi să hotărâţi dacă este sau nu adevărată. La urma urmei, tot astfel
tratăm şi ziarele, nu-i aşa? Înainte de a le citi, ştim că unele lucruri pe
care le conţin sunt adevărate, altele nu. Desigur nu decizi înainte de a citi,
dacă să crezi ceea ce se spune. Dar asta nu te opreşte să le citeşti. Ai
destulă încredere în propria ta judecată să citeşti ceea ce spun ei, să
reflectezi şi să te hotărăşti dacă este adevărat sau nu. Îţi cer să faci
acelaşi lucru cu Noul Testament. Şi dacă îl veţi face, Isus Cristos însuşi
garantează că dacă sunteţi pregătiţi să îndepliniţi o condiţie, Dumnezeu
personal vă va arăta dacă afirmaţiile Lui sunt adevărate sau nu. Şi condiţia
este aceasta: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui - atunci când aceasta îi este
descoperită - va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau
dacă Eu vorbesc de la Mine" (Ioan 7:17). El o va afla, deoarece pe măsură
ce citeşte, studiază şi meditează la învăţătura lui Isus, Dumnezeu va vorbi
inimii sale şi îi va arăta fără nici o urmă de îndoială, că ceea ce Isus spune
este adevărat.
Problema,
cred eu, este legată de condiţie: dacă vrea cineva să facă voia lui Dumnezeu,
înainte de a începe, intuim faptul că dacă Dumnezeu ne arată acest lucru, vor
exista implicaţii profunde în modul nostru de viaţă pe care nu dorim să le
satisfacem. Deci am prefera să aprofundăm acest lucru impersonal, la fel cum
aprofundăm experimentele din fizică, fără a ne lega în avans de oricare din
implicaţiile practice. Nu putem veni la Cel Atotputernic şi să spunem: „Da, aş
vrea să ştiu dacă eşti sau nu acolo şi dacă Isus este Fiul Tău. Te rog
arată-mi. Dar aş vrea să înţelegi că dacă mi Te vei descoperi, încă nu sunt
pregătit să fac nimic din ceea Ce mi-ai cere să fac." Dumnezeu nu are timp
pentru diletantism spiritual. Dar dacă eşti serios şi dornic să faci voia lui
Dumnezeu atunci când o cunoşti, fă un experiment: citeşte serios şi fără
prejudecăţi Evanghelia lui Ioan; şi Isus Cristos îţi garantează că Dumnezeu îţi
va arăta ce este adevărul.
Probabil,
cineva va spune: „Problema mea este aceasta: nu ştiu nici măcar dacă Dumnezeu
există. Dacă fac experimentul pe care mi L-aţi sugerat, nu sunt în pericol de a
îmi imagina că Dumnezeu îmi vorbeşte, şi ar putea fi doar autosugestie? Cum îl
pot recunoaşte pe Dumnezeu, chiar şi atunci când s-ar putea să îmi
vorbească?"
Ei bine,
aş vrea să închei spunându-vă o povestire despre o minune care se spune că a
făcut-o Isus (Ioan 9). Consideraţi probabil că toate povestirile cu minuni sunt
un nonsens. Nu luăm în considerare pentru moment această afirmaţie. Apelez la
ea doar ca la o simplă ilustraţie.
Povestirea
spune că Isus s-a întâlnit cu un orb din naştere, pe care L-a întrebat dacă
vrea să îi redea vederea. Nu ştiu dacă aţi încercat vreodată să explicaţi cuiva
care este orb din naştere ce înseamnă vederea, sau ce este culoarea, sau să-L
convingeţi că există lucruri ca lumina şi culoarea. Dar este extrem de dificil!
De aceea am fi înţeles foarte bine acest lucru, dacă orbul i-ar fi replicat lui
Isus faptul că nu ştie ce este vederea şi faptul că toate argumentele că ar
exista aşa ceva, ar fi un nonsens. Aşa cum reacţionează oamenii de azi atunci
când aud că Isus le poate da vedere spirituală; că El le poate dărui viaţă
veşnică care este mijlocul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu în mod personal (Ioan
17:3).
Ce bine
că orbul a spus că, dacă există un asemenea lucru ca vederea, ar dori să o
aibă. Deci Isus Cristos a sugerat omului că putea să facă un experiment dacă
era pregătit; şi El a garantat că dacă îl va face, omul îşi va recăpăta
vederea.
Experimentul
la care a apelat Cristos, pare a fi unul destul de ciudat, aşa după cum veţi
descoperi citind povestirea. Dar orbul nu a fost un obscurantist. El s-a gândit
că Isus Cristos nu este nici şarlatan şi nici nebun. Dacă El a spus că există
un lucru numit vedere şi că o poate dărui oricui vrea, atunci merită să facă
experimentul. Avea numai de câştigat. Aşa că El a făcut experimentul, şi a
aflat el însuşi rezultatul, recăpătându-şi vederea.
Vă
recomand un experiment similar. Citiţi Evanghelia lui Ioan. În timp ce citiţi
spuneţi „Dumnezeule, nu sunt sigur că exişti. Dar dacă exişti şi dacă Isus
Cristos este Fiul Tău, care îmi poate dărui viaţă veşnică după cum afirmă,
orice ar fi vorbeşte-mi, revelează-Te, arată-mi că Isus este Fiul Tău. Şi dacă
îmi arăţi, sunt pregătit să fac voia Ta, oricare ar fi ea".
Şi
Cristos garantează că Dumnezeu îţi va arăta.