Partea I-a
Recunoaşterea problemei
1. Americanizarea creştinătăţii
Am văzut-o
întâmplându-se de două ori în viaţa mea.
Prima dată
am fost şocat şi consternat.
Însă nu
puteam să fac nimic.
Aveam doar
nouăsprezece ani.
O văd
întâmplându-se din nou, dar de data aceasta am şaizeci de ani.
Şi pot face
ceva.
La fel
puteţi face şi voi de data aceasta!
Americanizarea
Europei de Vest
Imediat după
cel mai dezastruos război din istoria omenirii, Europei de Vest i s-a dat
creştinismul american. La acea dată, continentul european era un morman de
dărâmături, oamenii ieşind afară din subsoluri şi încăperi subterane.
În timp ce
ieşeau de sub ruine, europenii s-au uitat şi au văzut pe creştinii americani
sosind la ei cu vapoarele. Noi veneam ca să evanghelizăm Europa vestică.
Am rămas ca să o americanizăm.
Noi,
creştinii americani, am umplut corturi şi stadioane uriaşe... şi am predicat
Evanghelia la milioane de oameni. Şi au fost mântuiţi mii şi mii.
Când vestea
acestei minunăţii a ajuns în America, au venit şi mai mulţi americani de-ai
noştri! Şi au curs mai mulţi bani americani. Europa vestică a făcut
cunoştinţă cu evanghelismul american. Mentalitatea creştină americană a măturat
Europa de Vest.
Atunci, în
acele zile, creştinii europeni ne-au primit. La urma urmei, noi eram tot timpul
zâmbitori, foarte curaţi, fericiţi şi entuziaşti. Noi le-am ridicat şcoli
biblice şi i-am învăţat mentalitatea noastră.
Noi am
americanizat creştinismul evanghelic al Europei de Vest. De atunci
evanghelismul în stil american s-a extins acoperind o mare parte a acestei
planete. La fel s-a întâmplat şi cu experienţa americană a „bisericii”.
(Să dau câteva exemple: Corea, Africa, America Latină!)
Se puteau
întâmpla lucrurile mai bine decât s-au întâmplat?
Creştinii
Europei de Vest aveau trei posibilităţi de ales la acea dată. (Din nefericire
ei erau conştienţi doar de două!)
Prima
posibilitate
Prima
posibilitate pe care vest-europenii au avut-o era ca ei să se întoarcă la modul
lipsit de viaţă în care făcuseră lucrurile înainte de război. Cei care au ales
această variantă şi-au semnat propria condamnare la moarte! Astăzi
bisericile mai tradiţionaliste ale Europei sunt destul de lipsite de relevanţă!
A doua
posibilitate
A doua
posibilitate a fost ca ei să imite versiunea americană a creştinismului. Aceasta a
fost uşor de făcut. Noi, americanii, mişunam peste tot începând şcoli biblice,
fondând centre de recreere, borduri de misiune, aducând mişcările noastre
denominaţionale şi nondenominaţionale.
(Nimeni nu
ştia atunci, dar noi inventam şi perfecţionam ceea ce mai târziu aveau să se
numească organizaţiile para-biserică.)
Noi,
americanii, aveam bani de dat creştinilor vest-europeni! O grămadă de
bani. Tot ce aveaţi de făcut ca să primiţi o parte din acei bani era să vă
alăturaţi uneia din zecile de misiuni, denominaţii, organizaţii evanghelice sau
şcoli biblice americane pe care noi vi le-am trimis cu vaporul.
Dacă făceaţi
aceasta atunci voi aţi intrat în graţia noastră şi primeaţi banii noştri. În
schimb noi vă americanizam.
Bisericile
europene care au ales o abordare americană a credinţei creştine au crescut.
Să nu uitaţi asta. Bisericile acelea americanizate au înflorit. Ele s-au
făcut mari. Au avut succes.
Repet:
bisericile europene americanizate s-au răspândit în întreaga Europă şi au avut
succes.
Bisericile
europene tradiţionale s-au scufundat.
Bisericile
europene cele mai bune şi mai mari - şi cu siguranţă cele mai pline de viaţă -
sunt cele în stil american.
Dragi
vest-europeni, noi, americanii, v-am americanizat bisericile voastre. Am făcut-o. Să nu credeţi că
n-am făcut-o. V-am americanizat.
Am
făcut acelaşi lucru în America Latină şi aproape în toată Africa.
Aceasta
aduce în discuţie subiectul Europei de Est. Singurul motiv din care
cauză bisericile est-europene nu au fost americanizate în acele zile a fost
prezenţa comunismului.
Dragi
creştini europeni, acum este timpul ca voi să fiţi americanizaţi!
Suntem pe drum. Nu! Am venit. Am sosit deja!!! Chiar în
aceste zile noi lucrăm din greu ca să vă americanizăm pe voi, est-europeni! Noi
vă dăm versiunea americană a creştinismului şi a bisericii.
UNIVERSALISM
CONTRA UNICITATE
A mai fost
universalism în creştinism şi înainte. Romano-catolicii au înfiinţat aceast
practică şi cu o mână de fier au obligat întreaga creştinătate să aibe aceeaşi
expresie a bisericii timp de o mie de ani! Apoi, denominaţiunile care s-au
născut au avut „o expresie şi numai una.”
Modul în
care fiecare denominaţie a creştinătăţii înţelege că trebuie să fie biserica
are câteva trăsături unice. Indiferent de naţiunea sau cultura în care este
această mişcare ajunge, modul ei nu se schimbă. Nici o schimbare. Nici una!
Fiecare
organizaţie para-bisericească are un manual care vă învaţă „cum să faceţi” şi
ei folosesc acest manual în fiecare naţiune şi cultură în care ajung. Fără
schimbări. Nici una!
Dar acum noi
am depăşit universul mărunt al metodelor unei denominaţiuni. Aceste metode sunt
atotprezente doar într-un cerc de influenţă limitat. Avem de-a face cu o sferă
de influenţă mult mai mare: cea a mentalităţii americane ce conduce întreaga
creştinătate evanghelică!
Singurul
tipar cunoscut de către toţi creştinii născuţi din nou este cultura creştină
americană, indiferent de locul în care ei trăiesc. O biserică americană
mondială, un creştinism american mondial.
Ce zi
întunecoasă şi îngrozitoare va fi aceea. Sau ziua aceea a şi sosit deja?
Ce părere
aveţi? Aceasta ne aduce pe noi la cea de-a treia posibilitate. Aceasta este
alegerea pe care voi, cei din Estul Europei aveţi nevoie să o faceţi chiar
acum. Este şansa pe care vest-europenii au scăpat-o! Nu li se va întâmpla nimic
rău vest-europenilor dacă încearcă din nou.
Nici
celorlaltor triburi, limbi, şi naţiuni ale acestui pământ care au acum credinţa
creştină americanizată. Altfel, va învinge din nou universalismul pe
această planetă. Nu avem nevoie de o biserică americană universală, după cum nu
am avut nevoie nici de o biserică catolică universală. Nu ne putem permite să
avem un al doilea Ev Mediu bisericesc.
În următorul
capitol voi vorbi pe faţă creştinilor est-europeni. (Cei ce trăiţi în alte
părţi ale lumii sunteţi invitaţi să ascultaţi întrucât aceasta îi afectează pe
toţi.) Ajungem acum la cea dea treia posibilitate. Este mult mai bună decât
prima; şi da, este de asemenea mai bună decât a doua posibilitate.