Agonia bătrânei noastre planete > 3. Oare experienţa ne învaţă ceva, cu adevărat?


Capitolul 3
Oare experienţa ne învaţă ceva, cu adevărat?

"Istoria ne învaţă că omul nu învaţă nimic de la istorie"
Hegel

Omul nu învaţă niciodată din greşelile trecutului, mai ales când este vorba de cele mai mari catastrofe. Ex: primul război mondial, al doilea, şi iată că se profilează şi al treilea.

Subiectul central al profeţiilor iudaice era că Mesia va veni să împlinească făgăduinţele făcute lui Avraam, Isaac şi Iacov. După aceste profeţii, Israel era poporul care trebuia să conducă lumea sub domnia lui Mesia, care va aduce pacea universală, prosperitatea şi armonia între neamurile de pe pământ. Lucru ciudat, paradoxal este că într-adevăr a venit un iudeu care a declarat că El este Mesia. El a împlinit un mare număr de profeţii care au fost făcute despre El. Dar a fost lepădat chiar de aceia care ar fi trebuit să-L recunoască. Profeţiile Vechiului Testament au făcut două portrete diferite ale lui Mesia care trebuia să vină:

Unul din portrete Îl arată ca Rob smerit care suferă pentru ceilalţi şi este lepădat de compatrioţii Săi (Isaia 53).

Al doilea portret Îl arată pe Mesia ca un Împărat biruitor şi îmbrăcat cu o putere fără limită care vine deodată pe pământ în culmea unui război mondial şi-i salvează pe oameni de la autodistrugere.

1) Mesia suferind - Isaia 53
2) Mesia domnind - Zaharia 14 şi Isaia 9:6,7

Marii rabini nu au înţeles că este vorba de una şi aceeaşi persoană şi au luat numai al doilea portret.

Întrebarea cea mare

De ce au lepădat evreii pe Mesia, cu toate profeţiile care s-au făcut şi care erau cunoscute rabinilor?

Isus la venirea Lui - în predica de pe munte - a redat adevărul cu privire la poruncile lui Dumnezeu, pe care rabinii le înlocuiseră cu porunci omeneşti şi datini bătrâneşti. El a arătat că Dumnezeu priveşte la atitudinea de inimă, nu la înfăţişarea exterioară a faptelor.

Ei nu L-au vrut pe Mesia suferind, nu L-au înţeles şi atunci L-au lepădat.

Cele 10 porunci nu au avut drept scop să ne facă să ne apropiem de Dumnezeu prin propriile noastre eforturi, ci ca să ne arate cât de perfecţi ar trebui să fim noi ca să fim primiţi de Dumnezeu prin faptele noastre bune.

Legea a fost dată ca sufletele să-L poată primi pe Mesia suferind, să vadă nevoia acută de El.

Al doilea motiv de lepădare a fost indiferenţa lor cu privire la nevoile lor spirituale, mai ales că Isus era un dulgher de jos, sărac, umil şi ei erau din păturile înalte - cărturari, farisei, saduchei şi preoţi - păturile conducătoare la vremea aceea.

Semnele profetice care arătau venirea Lui erau tot atât de clare ca şi semnele cerului - semne pe care ei le ştiau.

Deci Dumnezeu îi descoperă lui Iacov că Mesia va fi din seminţia lui Iuda. Apoi din familia lui David - cum a zis profetul Natan din partea lui Dumnezeu (1 Cronici 17:11-13). Împăratul David primeşte două făgăduinţe:

1) Unul din urmaşii lui va domni veşnic (2 Samuel 7:12-16);

2) Această Persoană va fi singurul Fiu al lui Dumnezeu.

Tradiţiile rabinice ştiau că această prezicere era mesianică, de aceea I-au şi spus mulţi "Fiul lui David".

Locul naşterii îl aflăm de la profetul Mica 5:2, reluat în Matei 2:5.

Data naşterii

Daniel a profeţit că vor trece 483 de ani (69 x 7 săptămâni de ani) până la venirea Unsului (Mesia), şi că Mesia va fi stârpit şi cetatea va fi dărâmată de un împărat (Titus, în anul 70 d.Cr. ).

Profesiunea lui Mesia

Isaia profeţeşte (cap. 35:4-6) că cei şchiopi şi orbi vor fi vindecaţi, iar în pustiu vor izvorî ape - exact ceea ce i-a spus Isus lui Ioan Botezătorul, când acesta a trimis să întrebe dacă este El sau trebuie să aştepte un altul (Matei 11:3).

Suferinţele

Isaia 42 şi 52:13,14 şi 53 Îl arată pe Isus - Mesia suferind. Isaia a trăit cu 700 de ani înainte de Isus şi a profeţit lepădarea Lui (cap. 53:1-3) - profeţia fiind la timpul trecut, dădea mai multă greutate spuselor lui. Isaia L-a văzut pe cruce cu 700 de ani înainte.

Vânzarea pe 30 de arginţi

Zaharia 11:12,13 - această profeţie o găsim împlinită în Evanghelia după Matei (cap. 27:6-10).

Răstignirea

În Psalmul 22 - scris cu 1000 de ani înainte de Isus de către David călăuzit de Duhul Sfânt - cuvântul "câine" era folosit în jargon de către evrei pentru cei dintre naţiuni. Deci a fost răstignit de romani.

Isus a prezis distrugerea Ierusalimului (Luca 19:43,44), care a avut loc în anul 70.

Vom fi noi indiferenţi faţă de atâtea profeţii care anunţă venirea din nou a lui Mesia - Isus ca mare Împărat?

Aceste profeţii se vor împlini literal, aşa cum s-au împlinit şi celelalte despre El.



Persoane interesate