Capitolul 11
Ultimul drum - Răpirea
"Un pas mic pentru un om - o
săritură de uriaş pentru omenire"
Neil Armstrong, comandantul navei Apolo
11 - 20.07.1969
1969 -
anul când omul terestru a păşit pe Lună şi când pământenii îşi ţineau
respiraţia în faţa televizoarelor. Dar oricât de stupefiant a fost acest drum
pe Lună, oamenii (bărbaţi, femei, copii) vor face într-o zi un alt drum, care
va tăia răsuflarea la tot restul lumii. Cei ce vor rămâne pe pământ vor căuta
cu tot efortul spiritului uman să explice dispariţia a milioane de oameni
odată.
Ce vor
spune cei care nu au crezut?
"Circulam
pe autostradă şi deodată mai multe maşini au rămas fără şoferi şi s-a produs
panică în circulaţie. Desigur, este o invazie de fiinţe extraterestre".
"Ceva
ciudat, la un curs de filozofia religiilor, trei studenţi au dispărut ca prin
farmec. Aceştia încercau mereu să argumenteze credinţa şi viaţa lor din
Biblie".
Alţii,
care frecventau diverse biserici, s-au trezit cu rude şi prieteni lipsă.
Părerile
vor fi diferite de la om la om. Numai cei care au citit Biblia vor şti ce s-a
întâmplat cu adevărat.
Într-o
zi Domnul Isus, după făgăduinţa Lui, va veni să-i ia pe cei care au făcut
legământ cu El, care au crezut Cuvântul Lui şi Îi ies în întâmpinare în văzduh
fără rachete sau nave spaţiale. Ei vor fi duşi într-un loc minunat. Pământul cu
toate splendorile lui nu poate fi comparat cu acel loc.
De câte
ori nu ai spus cuvântul "imposibil" şi totuşi Dumnezeu a rezolvat,
căci totul este cu putinţă celui ce crede în Domnul Isus şi Îl ia pe cuvânt.
Cuvântul
lui Dumnezeu spune că va fi o generaţie de credincioşi care nu vor vedea
moartea. Aceştia vor fi răpiţi de pe pământ înainte de marea strâmtorare - cu
cele mai teribile cataclisme, măceluri şi foamete.
Să
examinăm profeţiile cu privire la "fericita noastră nădejde" (Tit
2:13-15).
Când ne
uităm în jur, nădejdea noastră devine tot mai fierbinte şi mai fericită.
Domnul
Isus a spus în Ioan 14:1-3 că va reveni să ne ia, ca acolo unde este El să fim
şi noi, cei care L-am iubit. Viaţa veşnică din locul pregătit va depăşi cele
mai mari bucurii pe care le-am cunoscut pe pământ.
Apostolul
Pavel în 1 Corinteni 15:50-52 ne spune o taină pe care o vor trăi adevăraţii
creştini, care sunt mai puţini decât cei ce-şi zic creştini, şi ne descoperă
lucruri importante despre răpire.
Este
foarte important să deosebim felul de a lucra al lui Dumnezeu cu cei ce formează
Biserica lui Cristos, cu sfinţii din poporul Israel şi cu neamurile care vor
rămâne pe pământ pentru Împărăţia de 1000 de ani.
Este o
deosebire între a doua venire a lui Cristos şi răpirea credincioşilor.
Orice
credincios adevărat - în Cristos - este iniţiat de Domnul şi are părtăşie cu El
şi cu ceilalţi şi numai aceştia pot înţelege tainele lui Dumnezeu.
Taina pe
care Dumnezeu o descoperă apostolului Pavel este minunată.
"A
dormi" nu înseamnă că sufletul, conştiinţa sau personalitatea ta a murit, ci
el merge la Domnul Isus pentru a-L vedea şi a fi cu El veşnic (2 Corinteni
5:1-10).
Domnul
Isus va învia trupurile celor adormiţi, din pricina Duhului Său care este în
ei. Cum zice şi în Filipeni 3:20,21 că Domnul Isus le va face asemenea trupului
Său de glorie.
Acest
eveniment va avea loc aşa cum spune Dumnezeu, într-o clipă, într-o clipeală din
ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Toţi credincioşii care fac parte din Biserica
lui Cristos vor pleca spre Canaanul ceresc şi vor fi schimbaţi. Cum? În esenţa
fiinţei noastre, dar vom avea un trup ca al Domnului Isus (Filipeni 3:21).
Aspectul vizibil al fiinţei va rămâne, pentru că sus ne vom recunoaşte. Acel
trup slăvit şi veşnic nu va mai fi supus îmbătrânirii, nici durerii, nici
descompunerii. Când Scriptura spune "morţii vor învia nesupuşi
putrezirii", ea vorbeşte de creştinii care au murit fizic. Ei vor învia
pentru a-L întâlni pe Cristos în văzduh. Dar când Scriptura spune că acest trup
muritor trebuie să se îmbrace în nemurire, ea vorbeşte de cei care vor fi în
viaţă la venirea lui Cristos. Aceasta este taina răpirii. Aceasta este nădejdea
pe care Pavel o oferă generaţiei care va trăi la venirea lui Cristos. Apostolul
Pavel mai face o precizare: cei care au murit credincioşi în Cristos vor învia
înaintea transformării trupurilor noastre şi împreună Îl vom întâmpina pe
Domnul Isus în văzduh. Lumea nu va şti nimic, pentru că totul se va petrece
într-o clipă şi în mare taină.
Însă
răpirea nu va avea loc în acelaşi timp cu venirea Domnului Isus ca Împărat.
Acestea sunt două evenimente deosebite, privind poporul evreu şi planul Său cu
privire la Biserică, plan căruia acum îi dă întâietatea. Biserica se compune
din evrei şi neamuri.
Acum
trăim în timpul Bisericii şi ea este răspunzătoare pentru evanghelizarea lumii.
Scriptura
face o deosebire între timpul Bisericii şi timpul Necazului celui mare, care
pare a fi o lucrare a lui Dumnezeu cu privire la Israel. În timpul Necazului
celui mare lumina va fi proiectată asupra evreilor. În Apocalipsa 7:1-4 evreii
sunt răspunzători pentru evanghelizarea lumii.
Întoarcerea
Domnului Isus va fi vizibilă pe tot pământul (Apocalipsa 1:7), dar la răpire
numai cei credincioşi care vor fi răpiţi Îl vor vedea - pentru că este o taină.
La
răpire lumea nu va înţelege nimic, dar când va veni Domnul Isus ca Împărat, El
va veni în timpul unui război căruia îi va pune capăt. Atunci El îi va despărţi
pe credincioşi de necredincioşi (Matei 25).
Răpirea
nu poate avea loc odată cu revenirea Domnului Isus ca Împărat, pentru că atunci
nu ar mai fi muritori care să populeze planeta. Ori este scris că în Împărăţie
vor intra cei care nu au primit semnul fiarei şi cei care s-au închinat
Domnului Isus. Şi astfel va începe Împărăţia care este preludiul veşniciei.
Biserica
a dispărut
Cea mai
lungă descriere a Necazului celui mare este în Apocalipsa de la capitolul 6 la
19.
În
primele cinci capitole ale Apocalipsei Biserica este menţionată de 30 de ori.
Apoi în celelalte capitole nu mai este menţionată. Ea străluceşte prin absenţa
ei, pentru că ea se află în slavă, aşa cum se spune în capitolele 4 şi 5.
Fiţi
gata
Când se
va produce răpirea? Nu ştiu, dar Domnul ştie. După toate semnele suntem în
perioada întoarcerii Domnului (1 Tesaloniceni 5:4). Noi nu trebuie să fim
surprinşi, ci pregătiţi. Din nenorocire nu toţi sunt gata, pentru că nu toţi
cunosc profeţiile şi Cuvântul (1 Tesaloniceni 5:5). Noi suntem ai zilei, nu ai
nopţii şi ai întunericului.
Întunericul
se aplică celor care nu-L cunosc pe Cristos ca Mântuitor şi care nu au lumina
Duhului Sfânt care să-i ajute să înţeleagă aceste profeţii şi aceste împliniri.
Dacă
ştii că profeţii au vorbit din partea lui Dumnezeu, dacă Duhul Sfânt îţi
vorbeşte, trebuie să fii vigilent. Nimic altceva nu trebuie să se împlinească
înainte ca Domnul Isus să te ia ca să fii cu El în cer.
Când Îl
vom vedea pe Domnul faţă-n faţă, vom privi viaţa noastră prezentă şi vom vedea
că lucrurile pe care le credeam importante sunt ca nişte jucării părăsite în
copilăria noastră.
Ce viaţă
ar trebui să ducem noi? O viaţă de optimism, de aşteptare, plină de bucurie şi
dragoste. Ar trebui să trăim ca nişte oameni care ştiu că nu mai au mult de
stat pe pământ.