CAPITOLUL
17
MOARTEA
LUI CRISTOS
În
vechiul Testament s-a vorbit despre moartea Domnului Isus Cristos. În Geneza
3:15 este profeţit că Satan - şarpele - va răni, cândva, pe Isus. Isaia 53
descrie venirea lui Isus, ca să moară pentru păcatele şi fărădelegile
oamenilor. Zaharia 13:6-7 vorbeşte despre Mesia crucificat, despre Păstorul ce
va muri şi oile ce se vor împrăştia.
Vechiul
Testament arată, în diferite capitole, cum va muri Cristos. Abel, fiul lui
Adam, a jertfit pe altar un miel, pe care l-a închinat lui Dumnezeu. Era o
imagine de mai târziu, a morţii lui Cristos pentru oameni. Aceeaşi imagine a
fost arătată în cartea Exod 12, când sângele mielului sacrificat, cu care s-au
uns uşiorii uşilor, a ocrotit poporul evreu de pedeapsa lui Dumnezeu asupra
Egiptului. În Numeri 21, când Moise a făcut un şarpe de aramă, spânzurat de o
prăjină, şi l-a expus vederii poporului evreu, Dumnezeu avea în vedere jertfa
de pe cruce a lui Isus Cristos, aşa cum Însuşi Domnul a explicat, în Ioan
3:14-15.
În
Noul Testament, în Evanghelia lui Ioan 10, Isus spune că El este Păstorul cel
bun, care Îşi dă viaţa pentru oile Sale. Isus Cristos a murit în locul celor ce
au păcătuit. El a fost fără păcat - Nu a păcătuit niciodată, dar Dumnezeu a
făcut să cadă asupra Lui nelegiuirile oamenilor, pentru a-i împăca cu Sine.
"Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca
noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El" (1 Corinteni 5:21). "Cristos
ne-a eliberat de sub blestemul legii” (Galateni 3:13).
Cristos
a murit ca un om, dar pentru păcatele întregii lumi. Moartea Lui a fost
hotărâtă înainte de a crea Dumnezeu lumea. A fost voinţa Lui să moară pentru
oameni şi a fost liber s-o facă. Când soldaţii romani au venit să grăbească
moartea crucificaţilor, zdrobindu-le picioarele, ei nu s-au atins de picioarele
lui Isus, aşa cum au făcut celor doi tâlhari. Soldaţii au constatat moartea Lui
şi ca să fie mai siguri, I-au străpuns coasta. Sângele şi apa care au curs, au
confirmat moartea lui Isus.
Isus
a murit, dându-Şi viaţa de bunăvoie pentru mântuirea lumii. Nu pentru că a fost
condamnat de Sanhedrin - nu chiar piroanele L-au ţintuit pe cruce. El şi-a
dăruit viaţa pentru toţi, pentru ca ei să poată trăi (Evrei 10:10-14). S-a
dăruit pe Sine Însuşi jertfă înaintea lui Dumnezeu. "Dumnezeu Îşi arată
dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a
murit pentru noi" (Romani 5:6-9). "El este jertfa de ispăşire pentru
păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi” (1
Ioan 2:2).
Prin
moartea lui Isus, oamenii sunt eliberaţi de sub puterea păcatului (Romani 5:9).
"Veţi cunoaşte Adevărul, şi Adevărul vă va face slobozi" (Ioan
8:32-36; Romani 6:10). Isus ne eliberează şi de teama în care ne robeşte
păcatul. "Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de
dragoste şi de chibzuinţă (2 Timotei 1:7). Isus Cristos ne-a salvat iubindu-ne.
El a plătit pedeapsa pentru păcatele noastre de la Adam până la sfârşitul
veacurilor.
"ŞI
DUPĂ CUM A ÎNĂLŢAT MOISE ŞARPELE ÎN PUSTIE, TOT AŞA TREBUIE SĂ FIE ÎNĂLŢAT ŞI
FIUL OMULUI” (Ioan 3:14).