Martirii celui de-al doilea val
Anul 85 d.Cr.
Cel de-al
doilea val a fost pornit de împăratul Domiţian, prin anul 85 d.Cr. Acest
împărat a fost un tiran crud şi sălbatic. El a persecutat nu numai pe creştini,
ci şi pe alţi cetăţeni ai Romei.
Ca să-i poată
condamna pe creştini, s-au născocit tot felul de acuze care de care mai
năstruşnice. Se spuneau lucruri cu totul neîntemeiate, îi învinuiau că se ţin
de turburări şi dezordini, că sunt rebeli, că sunt criminali, îşi ucid copii,
că sunt canibali, mănâncă carnea copiilor lor. Acestea toate erau rostite în
sălile de judecată, apoi erau, fluturate în popor spre a aţâţa opinia publică
împotriva lor.
Dacă foametea,
ciuma, grindina sau vreun cutremur de pământ lovea una din provinciile
imperiului, toate aceste obişnuite calamităţi se spunea că sunt trimise de zei,
spre a pedepsi pe creştini.
Prigoanele au
înmulţit numărul informatorilor. Din dorinţa de câştig mârşav, unii depuneau
mărturii false, făcând ca mulţi nevinovaţi să devină victime.
Când creştinii
erau aduşi în faţa magistraţilor, li se cerea să jure pe împăratul, iar dacă
refuzau, se pronunţa osânda de condamnare la moarte. Dacă mărturiseau că ei
sunt creştini, sentinţa era aceeaşi. Torturile care se aplicau, erau variate:
biciuirea, desfacerea încheieturilor, arderea, uciderea cu pietre, spânzurarea
şi aruncarea la fiare. Unii erau trântiţi din locuri înalte să cadă în cap, iar
alţii erau aruncaţi în coarnele taurilor sălbatici. După ce mureau în aceste
cruzimi, nu se îngăduia cunoscuţilor sau familiei nici măcar să-i înmormânteze.
Iată câţiva care au murit în timpul acestei persecuţii:
Dionisie Areopagitul
Dionisie a fost
la Atena când apostolul Pavel a predicat în Areopag. Cu acea ocazie el s-a
convertit. El a fost educat în toată literatura Greciei. El a călătorit în
Egipt spre a studia astronomia şi a făcut observaţii deosebite cu prilejul unei
eclipse de soare, ce a avut loc în acel timp. Întorcându-se la Atena, a fost
onorat de popor şi nu după mult timp a fost ales senator al acelei cetăţi
celebre.
După ce s-a
convertit prin Evanghelia predicată de Pavel, el s-a schimbat dintr-un mândru
senator, într-un umil slujitor al lui Cristos. Chiar şi în timp ce trăia în
întunericul idolatriei, el a căutat să fie drept cu toţi oamenii; iar acum după
convertire, sfinţenia şi puritatea manierelor alese ce le avea, l-au recomandat
creştinilor să-l aleagă ca prezbiter al bisericii din Atena. El şi-a împlinit
slujba aceasta până în al doilea an al persecuţiei lui Domiţian. Cineva l-a
denunţat atunci şi curând a primit coroana de martir, tăindu-i-se capul cu
sabia.
Tot sub
împăratul Domiţian a fost martirizat şi Simion, păstorul bisericii din
Ierusalim. El a fost răstignit pe cruce. La fel Flavia, fiica unui senator
roman, a fost exilată în Pont. Nicomede a fost un creştin care s-a distins la
Roma, făcând mari eforturi spre a servi pe cei întristaţi. El a ajutat şi
mângâiat pe cei săraci, a vizitat pe cei închişi, a întărit pe cei şovăielnici
şi a susţinut pe cei credincioşi. Pentru aceasta, el a fost denunţat ca
creştin, şi fiind condamnat, a fost biciuit până ce a murit. De asemenea
Protasius şi Gervasius au fost martirizaţi la Milano.
Cam în această
vreme, la Efes, Timotei a fost prins de mulţimea ce mergea într-o procesiune
idolatră şi l-au bătut cu nuiele până l-au zdrobit de tot. La două zile după
aceasta, el moare din pricina vânătăilor.
<<< Cuprins