CAPITOLUL 28
DE
CE DEPINDE
Multor
creştini treji şi multor adunări li se aduce astăzi reproşul: "Vouă vă
lipseşte împuternicirea, vă lipseşte puterea, la voi nu este totuşi aşa cum ar
trebui să fie după Biblie!"
Dacă
vrem să fim sinceri, atunci în faţa acestui reproş noi trebuie să ne aplecăm. Oricine
care ar spune despre el că totul este în ordine, ar trebui să se socotească
făţarnic. Însă alternativa pentru a primi o adevărata viaţă de credinţă, nu este
metoda rapidă de punere a mâinilor, primirea rapidă a unei "a două
binecuvântări" prin atingere sau botezul cu Duhul Sfânt, să ai evenimente
senzaţionale în viaţă, carisme şi experienţe fanteziste. Toate acestea duc în
final la înălţarea de sine. Calea biblică de a ajunge la mai multe roade ale
Duhului este alta. Numai o sigură dată scrie în Biblie faptul că Tatăl aleargă,
că Creatorul aleargă cu paşi mari în întâmpinarea creaţiunii Sale şi anume în
istoria fiului pierdut. Aici avem cazul când cineva avea parte de binecuvântare,
de belşug şi de harul lui Dumnezeu cu viteza vântului.
Pastorul
Busch a pus odată întrebarea: "Cui i-a alergat Tatăl în întâmpinare?
Oamenilor mari ai acestei lumi, sau celor evlavioşi, sau credincioşilor din
biserici? Privitor la tema noastră ar trebui să lărgim întrebarea: "..sau
oamenilor care năzuiesc spre mai multe daruri ale Duhului, spre botezul cu
Duhul Sfânt sau care vor mai multe experienţe?” Nu! Ci Tatăl aleargă în
întâmpinarea celui păcătos care cere iertare: "Tată, am păcătuit împotriva
cerului şi împotriva Ta" (Luca 15:21). Dacă noi păşim în felul acesta
înaintea Domnului nostru, atunci primim în grabă harul; binecuvântarea,
plinătatea şi puterea lui Dumnezeu.
Acesta
este drumul spre inima lui Dumnezeu, drumul spre mai multă putere
duhovnicească: pocăinţa! În scrisorile către biserici sunt prezentate stări
foarte demne de plâns. Este posibil ca în viaţa de credinţă să existe în
realitate şi paşi înapoi, însă nici unei Biserici nu-i reproşează Domnul Isus
că nu ar fi primit botezul cu Duhul Sfânt sau chiar faptul că ar avea prea
puţine daruri. Totuşi El spune de cinci ori: Pocăieşte-te!
Să dea
Domnul să primim har să mergem zilnic pe drumul crucii, pe drumul zdrobirii
noastre şi al ascultării, ca din acestea să primim mereu harul, binecuvântarea
şi puterea lui Dumnezeu, ca în aceste zile din urmă să putem birui şi în toată
curăţia să ducem o viaţă care să-I facă cinste lui Dumnezeu şi să lase în urmă
binecuvântări.