CAPITOLUL 11
RICHARD BAXTER
Richard
Baxter a fost unul dintre marii teologi ai veacului al XVII-lea. El s-a născut
în Rowton Anglia, la 12 noiembrie 1615. El a fost născut din nou pentru Împărăţia
lui Dumnezeu la vârsta de 6 ani şi niciodată n-a ştiut ce însemnează să bea, să
chefuiască sau să risipească bărbăţia sa în poftele rele. Puterea lui Dumnezeu
a fost aplicată înainte ca influenţele corupătoare ale păcatului să pună stăpânire
pe el. A fost salvat din păcat prin Cristos. După înfruntarea mai multor
greutăţi, el şi-a făcut studiile pentru preoţi. În anul 1638 a fost hirotonit
ca preot în biserica anglicană. În 1640 a luat pastoralul bisericii
Kidderminster, unde a slujit până în 1642.
Între
timp el şi-a dat seama de greşelile bisericii anglicane şi a îmbrăţişat
convingerile puritane, rămânând mai departe la Kidderminster. De acum el
aparţinea marei grupări cunoscută sub numele de Neconformişti, fiindcă refuzau
să se supună rânduielilor bisericii oficiale. Mai erau numiţi şi puritani
fiindcă insistau pentru curăţie, puritate. M. Berg în cartea sa “Cromwell şi
epoca sa” spune că „ei cereau să se înlăture din biserică orice urmă de
podoabe, icoane, altare, draperii şi geamuri colorate. Ei nu admiteau nici
corul, nici muzica de orgă. În locul rugăciunilor citite din liturghie, ei
cereau o predică orală, nu le plăcea să facă mătănii atunci când se amintea
numele lui Cristos şi nici să închine cu semnul crucii pe cei botezaţi, să se
scoale în picioare în timpul citirii Evangheliei, să îngenunche la împărtăşanie,
etc”.
La
Kidderminster, el şi-a câştigat faima ca predicator puternic în evanghelizări
şi în controverse. Moody zice despre el: “Baxter răspândea pe pereţii camerei
sale de studiu, suflul rugăciunii, iar după ce fu uns cu ungerea Duhului Sfânt,
revărsă peste Kidderminster un râu de apă vie şi aduse sute la pocăinţă”.
În
teologie, el a încercat să împace ideile lui Calvin cu cele ale lui Arminius, în
ce priveşte predestinaţia.
În
politică nu s-a putut împăca nici cu autocraţia lui Carol I, nici cu acţiunile
extremiste ale lui Oliver Cromwell. Influenţa lui a fost de partea păcii, iar
după Restaurare a fost capelan al lui Carol al II-lea.
Pentru
convingerile sale religioase a suferit prigoniri în mai multe rânduri. După
promulgarea Actului de Uniformitate în 1622, Baxter părăseşte anglicanismul şi
e constrâns să părăsească şi biserica din Kidderminster, retrăgându-se la Acton
în Middlesek, unde a scris cele mai multe lucrări ale sale. Lucrarea săvârşită
de el ca surghiunit şi scos de sub scutul legilor de autorităţi, a fost mult
binecuvântată şi a rămas de o valoare veşnică. Actul de indulgenţă i-a îngăduit să se reîntoarcă la Londra unde a rămas până în
1685, când judecătorul Jeffreys l-a aruncat în închisoare, învinuindu-l pe
nedrept de răscoală. A stat în temniţă 18 luni.
Cea din
urmă parte a vieţii sale a petrecut-o în linişte şi pace. Dintre neconformişti,
el a fost cel mai fertil scriitor şi controversat al vremii. A lucrat peste 160
de scrieri. Din ele, cele mai răspândite şi de mai mare valoare sunt: “Veşnica odihnă
a sfinţilor” şi “O chemare către cei neconvertiţi”, cărţi ce au fost traduse în
mai multe limbi.
Baxter a
fost unul din cei mai mari teologi englezi ce a acumulat cunoştinţe
excepţionale fără a avea o pregătire universitară. El e preţuit de toţi ca unul
care “Într-un veac furtunos şi împărţit a pledat pentru unitate şi înţelegere,
arătând calea spre odihna veşnică”.
Pietismul
puritan al lui Baxter a influenţat în mod deosebit pe Philip Iacob Spener,
părintele pietismului german.
A murit
la Londra în 1691.